289 matches
-
Ackroyd (The Plato Papers), Kazuo Ishiguro (The Unconsoled, Never Let me Go), Alan Brownjohn (The Long Shadows) și lista poate continua. Nu întodeauna avem de-a face cu tărâmuri științifico-fantastice. De cele mai multe ori e vorba de o lume aparent normală. Distopia începe cu defamiliarizarea familiarului. Prezentul cunoscut, exagerat și bine înnegrit, e proiectat într-un viitor nedeterminat. Mână în mână cu defamiliarizarea merge spaima maximalizată. Se conturează o lume de coșmar, și totuși foarte reală, în care eroii există firesc. Gray
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reală, în care eroii există firesc. Gray chiar mărturisește că intenția lui a fost să vadă până unde merge, cât ține raționalitatea eroului, plasându-l în acest scop în împrejurări anormale, și atribuindu-i reacții absolut firești. Trăsătura definitorie a distopiilor Desperado (spre deosebire de Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de pildă) este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de idealul SF), moral-filozofice (natura umană, violența adolescenților), apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de idealul SF), moral-filozofice (natura umană, violența adolescenților), apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai există decât existența. Distopia este un rezultat al intenției
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai există decât existența. Distopia este un rezultat al intenției Desperado de a contraria și șoca lectorul. Prin defamiliarizare, lectorul se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai există decât existența. Distopia este un rezultat al intenției Desperado de a contraria și șoca lectorul. Prin defamiliarizare, lectorul se deprinde cu o multitudine de alte lumi. Mesajul nu e unul de spaimă ori disperare; eroii se adaptează ca și lectura la universul distopiei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Distopia este un rezultat al intenției Desperado de a contraria și șoca lectorul. Prin defamiliarizare, lectorul se deprinde cu o multitudine de alte lumi. Mesajul nu e unul de spaimă ori disperare; eroii se adaptează ca și lectura la universul distopiei, printr-un exercițiu de supraviețuire. Autorul Desperado își croiește drum prin disperare către speranță. A fi Desperado nu are nicio legătură cu a dispera. Din contră, creatorul Desperado este în plin proces de descoperire a unor moduri literare inedite și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
text minat. Mecanismul ficțiunii Desperado se bazează pe ne-adevăr, în fond, fiindcă definiția oricărui text Desperado este anti. Dacă adevărul e tradiția, ne-adevărul e inovație, deci trebuie încercat. Iată cum s-a născut spațiul preferat al oricărui Desperado, distopia. Textul se vrea mai inteligent decât tot ce ne e familiar, el defamiliarizează, iar în loc să aleagă un spațiu și să-l ia în stăpânire, el dizlocă, arată cum se iese din loc, din natură, din real, oricare ar fi el
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci ca un prezent trecut, o retrăire perfectă (v. Ishiguro, Swift, Ackroyd, Barnes, Lessing, Gray, Ondaatje, Rushdie). Mai pe înțeles, există autori clasici care au în minte un viitor, și autori Desperado, pentru care viitorul nu există decât ca o distopie. Iar acest viitor se ofilește tocmai fiindcă prezentul real e firav. Timpul operei Desperado e un mare semn de întrebare. Timpul auctorial Timpul autorului în romanul Desperado, inspirația autorului, ține de trecut. Autorul transferă nevoia lui de a lucra cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorului. Același refuz al finalului îl întâlnim și în dispoziția distopică a autorului Desperado. Decât să imagineze o acțiune în viitor, el preferă să-și pună ștreangul de gât, să se vadă într-un spațiu negativ, să se înconjoare cu distopie. Huxley vede apogeul fatal al tehnicii sau apocalipsa atomică (Brave New World, Ape and Essence), Orwell își ucide eroii într-un comunism generalizat la întreaga omenire (1984), Burgess acoperă Londra cu adolescenți criminali care vorbesc pe jumătate rusește (A Clockwork
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorbesc pe jumătate rusește (A Clockwork Orange), Lessing vede absurdul protestului anticapitalist (The Good Terrorist) ori moartea civilizației (The Memoirs of a Survivor), Gray se zbate prins în lațul îmbătrânirii (Lanark), Ishiguro trăiește spaima memoriei pierdute (The Unconsoled). Unii creează distopii ironice pe tema cortinei de fier: Burgess (Honey for the Bears), Brownjohn (The Long Shadows), Bradbury (Rates of Exchange), Barnes (The Porcupine). Oricum ar fi, eroii sunt dislocați din prezent, fie în trecut, fie într-un alt prezent ostil, semi-real
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută căi noi de atac. La fel și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e menită să-l adapteze pe cititor la anormalitate, ieșită din nevoia de diferență a tuturor autorilor Desperado, care se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) derutează lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în prezent, nici în viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dacă acest coșmar al nostru comun se putea regăsi în cuvinte pe hârtie, atunci dreptatea exista cândva, undeva, era totuși doar o chestiune de timp s-o aflăm. Vestul percepea coșmarul estului ca pe o tragedie și îl descria în distopii. Amenințarea politică a comunismului este sursa dispoziției distopice a autorilor Desperado. Puține distopii sunt independente de spectrul comunismului, dar sunt unele care se sprijină pe science fiction, cum ar fi The Memoirs of a Survivor de Lessing, Lanark de Alasdair
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atunci dreptatea exista cândva, undeva, era totuși doar o chestiune de timp s-o aflăm. Vestul percepea coșmarul estului ca pe o tragedie și îl descria în distopii. Amenințarea politică a comunismului este sursa dispoziției distopice a autorilor Desperado. Puține distopii sunt independente de spectrul comunismului, dar sunt unele care se sprijină pe science fiction, cum ar fi The Memoirs of a Survivor de Lessing, Lanark de Alasdair Gray, Ape and Essence de Huxley. Distopia n-a început ca un gen
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dispoziției distopice a autorilor Desperado. Puține distopii sunt independente de spectrul comunismului, dar sunt unele care se sprijină pe science fiction, cum ar fi The Memoirs of a Survivor de Lessing, Lanark de Alasdair Gray, Ape and Essence de Huxley. Distopia n-a început ca un gen politic. Chiar și un scriitor extrem de orientat spre politică precum Jonathan Swift și-a creat ținutul cailor inteligenți (Houyhnms) de pe poziții mai mult filozofice. La fel și Golding în Lord of the Flies. Cum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-a început ca un gen politic. Chiar și un scriitor extrem de orientat spre politică precum Jonathan Swift și-a creat ținutul cailor inteligenți (Houyhnms) de pe poziții mai mult filozofice. La fel și Golding în Lord of the Flies. Cum distopia este opusul a tot ceea ce e bun și frumos, adică locul cel mai puțin de dorit, spre deosebire de utopie, era firesc ca autorii Desperado s-o plaseze în spațiul comunist, tortura supremă a ființei umane. Dar nu toți scriitorii Desperado care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Human Factor a adus un spion englez în Uniunea Sovietică și l-a lăsat acolo fără speranță de întoarcere. Pentru Greene nu exista cale înapoi din iadul comunist. În The Good Terrorist, Lessing își manifestă doar una din înclinațiile spre distopie, cea politică. Mai există una filozofică în The Fifth Child și Ben in the World, și aprehensiuni mai aproape de SF în The Memoirs of a Survivor, unde o preocupă criza materială a civilizației. Tot politic, în The Golden Notebook Lessing
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta poate veni dintr-o proastă înțelegere a istoriei. Orwell a fost singurul care a arătat că nimic nu e distopic decât dacă privitorul percepe coșmarul. Distopia a fost creată de vest, plasată uneori
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]