164 matches
-
putință. După ce a trimis un mesaj garnizoanei de la Port Arthur prin care cerea capitularea (refuzată imediat), japonezii au început asaltul în zorii zilei de 19 august 1904. Forța principală a fost îndreptată spre Dealul de 174 de Metri, cu atacuri diversioniste și pe flanc de-a lungul liniei de la Fort Sung-shu la bateria Chi-Kuan. Pozițiile rusești defensive de pe Dealul de 174 de Metri erau opcupate de Regimentele Est-Siberiene al V-lea și al XIII-lea, întărite cu marinari și aflate sub
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Gardă Tancuri. În acest sector în ziua de 12 iulie, avioanele de vânătoare nu au raportat nicio pierdere. Un rezultat al lipsei de activitate a "Luftwaffe" în zona "48 Panzerkorps" a fost oprirea ofensivei Panzerkorps. Lipsit de aportul unor atacuri diversioniste, II SS și-a lansat asaltul împotriva Armatei a 5-a Gardă Tancuri. Atât aceasta din urmă, cât și II SS, și-au lansat ofensivele simultan. Planul german era ca Divizia a 3-a "Totenkopf" să lanseze un atac la
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
000 de soldați, iar germanii-434 000 de soldați. Deși francezii au câștigat bătălia, ambele armate au fost slăbite și epuizate. Declanșarea atacului german asupra orașului Verdun a determinat o escaladare a bătăliei de pe Somme care se transformase într-un atac diversionist al forței expediționare britanice, în care generalul Haig avea contribuția principala. Haig și generalul Șir Henry Rawlinson au elaborat un plan de atac. Strategia lui Haig era bombardarea timp de 8 zile și distrugerea cuiburilor de mitraliere germane, urmând ca
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
depășit atribuțiile prevăzute prin lege. Activitatea U.M. 0215 a fost catalogată de către membrii CSAT drept o formă mascată de poliție politică, evocându-se câteva cazuri semnalate de presă. Între 1990 și 1996 presa a acuzat U.M. 0215 de nenumărate acțiuni diversioniste, de implicare în acțiuni împotriva opoziției. „Doi și-un sfert”, cum mai era denumită unitatea, a colaborat substanțial cu minerii în iunie 1990, când a fost concepută operațiunea de „curățare” a marii manifestări din Piața Universității. La momentul desființării, UM
Departamentul de Informații și Protecție Internă () [Corola-website/Science/318020_a_319349]
-
Constanța pe tancul petrolier "Eocene" și a ajuns cu bine la Istanbul. Pentru a face filmul mai spectaculos, Grigorescu a introdus în scenariu un al doilea tren, identic cu cel care transporta tezaurul, cu scopul de a-i deruta pe diversioniștii hitleriști a căror misiune era să captureze tezaurul. De la scrierea scenariului de către Ioan Grigorescu și până la realizarea efectivă a filmului a trecut o perioadă de aproape 14 ani, din cauza dificultății obținerii aprobărilor atât din partea autorităților poloneze, cât și a celor
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
bătălii din zona de graniță) erau o farsă cu scopul de a concentra atenția americanilor asupra graniței. Generalul și istoricul Dave Palmer acceptă acest raționament: „Generalul Giap nu avea nicio intenție să captureze Khe Sanh ... a fost un efort simulat, diversionist. Și își îndeplinise scopul magnific de bine.” Generalul de marină Rathvon M. Tompkins, comandantul Diviziei 3 Marină, a arătat că dacă APV chiar ar fi intenționat să cucerească Khe Sanh, soldații nord-vietnamezi ar fi tăiat singura sursă de apă a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
trupele pentru atac. Furtuna a scăzut însă în intensitate, iar Montgomery a anulat asaltul. În acea noapte, un sergent din Rhode Island a dezertat, ducând britanicilor planurile de atac. Montgomery a făcut atunci un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor vestice ale Quebecului, conduse de Jacob Brown și James Livingston, în vreme ce vor fi pregătite două atacuri complexe în periferiile orașului. Arnold avea să conducă un atac pentru a trece prin fortificațiile din nordul orașului de jos, iar Montgomery
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins. La 12 mai, la circa 4 am, "" S. Eloff a condus o forță de circa 240 de buri într-un asalt asupra Mafekingului. Sub acoperirea unui atac diversionist în partea de est a orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia tranșant între „forțele progresiste" și „pozițiile reacționare", considerând, de pildă, drept „curente diversioniste" și „retrograde" nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. În acest spirit sunt „reconsiderați", în antologii și prefațe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Insa, autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
1861, generalul a plecat din Washington cu cea mai mare armată adunată până atunci pe continentul nord-american, circa 35.000 de oameni. Planul lui McDowell era de a se deplasa către vest pe trei coloane, de a efectua un atac diversionist asupra liniei confederate pe Bull Run cu două coloane, în vreme ce a treia urma să ocolească flancul drept al confederaților către sud, tăind calea ferată către Richmond și amenințând ariergarda armatei rebele. El a presupus că inamicul avea să fie obligat
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
l-a plasat pe Frederic sub protecția papei Inocențiu al III-lea. Ea își dorea ca fiul ei să fie cresc ut ca un sicilian și să nu devină nimic mai mult decât rege al Siciliei, fără a emite pretenții diversioniste asupra Germaniei și nici asupra titulaturii de "rege al romanilor", pentru care fusese deja aclamat cumnatul ei Filip de Suabia de către nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh a întâmpinat o rezistență puternică din partea germanilor și
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
făcută din lectură paginilor „Evenimentului zilei". Dan Andronic a și recunoscut la DNA că a vândut 90% din acțiunile EvZ către Elenă Udrea, prin intermediul lui Dinu Pescariu. Iar „Evenimentul" îi acordă spații ample brokerului fugar, îi preia postările și atacurile diversioniste prin care încearcă să își creeze o imagine de expert, să șteargă imaginea de tepar și să câștige timp. Din păcate pentru el, vorba lui Robert Turcescu, alt apărător al teparului, ceasul bate. Tic-tac. Cronică scandalurilor în care a fost
Cristian Sima, brokerul țepar, protejat de gruparea Bica-Andronic by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101597_a_102889]
-
modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil, înainte de revărsatul zorilor. Distrugătoarele "Csepel" și "Balaton" urmau să pună la cale un raid diversionist pe coasta albaneză, pentru a deruta un eventual contraatac al Antantei. Două submarine austro-ungare— și , împreună cu submarinul german —urmau să participe la operațiune. O forță de sprijin formată din crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]