158 matches
-
la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este, de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Între principalele persecuții au fost cele de sub domnia lui Nero (64-67), Decius (249-251), Valerian (257-258) și Diocletian (303-311). Din a doua jumătate a secolului al
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
ar fi fost un francmason, la întoarcerea în America din Franța, Pâine a scris "An Essay on the Origin of Fre-Masonry" (1803-1805). Francmasonerie era derivată conform lui din religia druizilor. Acesta a menționat că „religia creștină este o parodie a divinizării soarelui, prin care pun un bărbat pe nume Hristos în locul soarelui și îl venerează”. Marguerite de Bonneville a publicat eseul în 1810, după moartea lui Pâine, însă a eliminat anumite pasaje critice la adresa creștinismului, multe dintre ele fiind reintroduse în
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
regiunea Deltei fertile, precum și rutele comerciale profitabile spre Levant. Puterea în creștere și bogăția faraonilor în primele două dinastii s-au reflectat în mormintele lor - Mastabale, și structurile de cult mortuare de la Abydos, care au fost utilizate pentru a sărbători divinizarea faraonului după moartea sa. Puternica instituție de domnie dezvoltată de către faraoni a servit pentru a legitima controlul de stat asupra terenurilor, forței de muncă și asupra resurselor care au fost esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea civilizației egiptene antice. Progrese majore
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Influență trubadurilor și menestrelilor din Provența a ridicat la rang de poezie de curte o poezie de origine populară, grefând-o pe tradiția galiciana. Din această fuziune au rezultat caracteristicile "„cântecelor de dragoste”", în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii, statornicia timidă și supusă a iubitului, exagerarea suferinței din dragoste etc.) - într-un limbaj artificial înfrumusețat de termeni provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de existența răului (existență atât de discutată de religiile avraamice) prin simplul fapt că ea nu contrazice principiul unei ființe sacre supreme și omnipotente de o infinită bunătate. În timp ce jainiștii își exprimă incertitudinea legată de existența Dumnezeului, ei cred în divinizarea arhaților și a tirthankarașilor și ale unor zeități minore, care deși sunt suflete întrupate, se bucură de o libertate lărgită și au un nivel superior de cunoaștere și inteligență. Pentru unii jainiști, aceștia sunt activi, concreți, răspund cererilor credincioșilor, răsplătesc
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
epoca respectivă, s-a dezvoltat din simbioza dintre clasicismul artistic grec și tradițiile popoarelor din Asia Mică, Siria, Fenicia, Mesopotamia, Persia și Egipt, datorită schimburilor permanente dintre dominatori și localnici. Suveranii elenistici, urmând exemplul lui Alexandru, au favorizat propria lor divinizare, în interesul dominării unor teritorii atât de întinse. Dispariția orașelor-state ("polis") a schimbat în mod esențial obiectivele literaților, artiștilor și filosofilor. Comenzile operelor de artă nu au mai fost efectuate de orașele grecești, ele au fost preluate de marile centre
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
cursurile apei ori sanctuarele rurale mici. Druidismul nu pare să fi fost practicat de Cantabrii, deși au existat suficiente dovezi pentru existanța unei clase preotești organizate care efectuau ritualuri elaborate, fiind incluse ritualurile cu băi de abur, dansuri festive, oracole, divinizarea și sacrificul uman și animal. În acest sens, Strabon menționează că popoarele de nord-vest sacrificau caii în numele unui Zeu al războiului, iar Horace și Silius Italicus au adăugat că, Concanii aveau obieceiul de a bea sângele de cal în timpul ceremoniei
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]