312 matches
-
China, Japonia, Thailanda erau bazate numai pe experiență și observație. Întrebările adresate pacientului sau persoanelor din preajma acestuia, examinările prin atingere și mirosire, examinarea vizuală a părților corpului, diagnosticul pulsului sau diagnoza limbii au ca scop descoperirea cauzelor și a locului dizarmoniei. Aceste examinări nu sunt dureroase și permit o viziune exactă asupra stării de moment a bolnavului. Prin acestea, medicul află informații și diverse aspecte despre pacient, după care trece la diagnosticarea și tratarea bolii. Metoda examenului vizual începe chiar în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
viziune exactă asupra stării de moment a bolnavului. Prin acestea, medicul află informații și diverse aspecte despre pacient, după care trece la diagnosticarea și tratarea bolii. Metoda examenului vizual începe chiar în momentul sosirii pacientului în cabinet. Medicul deosebește semnele dizarmoniei după principiile Yin și Yang. Mai întâi, urmărește mișcările pacientului, dacă sunt hotărâte, nehotărâte, dacă sunt sau nu perfect stabile. Apoi urmează recunoașterea semnelor vizibile care se regăsesc pe piele, cap și față. Medicul va examina starea părului și mișcările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală. Ele se urmează revelatoriu. Limbajul nu ne ajută prea mult aici, pur și simplu înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare virtute, ce purifică sufletul, dacă e cazul. Originea sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar pentru asta ne
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sociale, în afara casei, între colegi.Dacă părinții sunt foarte severi, cu o atitudine permanentă de duritate, copiii suferă. Ei sunt continuu lipsiți de duioșie, de afecțiune, trăiesc permanent cu teamă în suflet, stare care duce la apariția unor tulburări de dizarmonii ale dezvoltării sale psihice, ale personalității. Acești copii vor deveni la rândul lor plini de asprime față de cei din jur, iar relațiile lor sociale vor fi întotdeauna lipsite de afecțiune. Unii părinți greșesc în educarea copiilor prin schimbarea frecvență a
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
spune că, paradoxal, el se află într-o permanentă stare de echilibru, funcționînd tocmai prin disfuncționalitățile sale. Asemenea faimoasei Wall Street ce se observă de la ferestrele clădirii unde se petrece acțiunea textului, biroul avocatului este un microunivers de armonie a dizarmoniilor. Intervenția oricărui nou-venit nu poate aici fi decît traumatizantă. Ca atare, sosirea lui Bartleby creează o tulburare evidentă. Angajat de către avocat pe poziție de copist, el va fi izolat de ceilalți lucrători printr-un glazvant care amplifică simbolic tensiunea microsistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a intereselor este absolută, și cu atât mai mult ideea că această armonie este naturală. Într-un sens, așa cum reiese din răspunsul lui Woolf la critica lui Carr, existența Ligii Națiunilor este în sine o dovadă a admiterii existenței unei dizarmonii a intereselor și necesitatea medierii prin intermediul organizațiilor internaționale” (ibidem). În aceeași direcție, Angell este și mai elocvent în eseul său din 1925: ...idealiștii ignoră importanța naturii umane. Omul, în ultimă instanță, este un animal agresiv, emotiv, dominat de pasiuni, ilogic
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de tonalitatea afectivă a lecției etc. Starea subiectivă de oboseală se poate instala însă uneori și pe fondul monotoniei care duce la saturația psihică a elevului, la fenomenul de plictiseală și neatenție. Oboseala poate de asemenea să semnalizeze uneori o dizarmonie dintre efortul investit și performanța obținută. Între instabilitatea emotivă și stabilitatea normală nu există - susțin Al. Roșca și S. Cupcea - decât o deosebire de grad. Un instabil emotiv prezintă, comparativ cu persoanele echilibrate, o capacitate mai redusă de adaptare la
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
obligată să abordeze și conceptul de urît. Și totuși, chiar în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vorbește și Iacob, fiul lui Zevedei - o variațiune pe tema luminii din întuneric. Cu această nuvelă, V. Vosganian construiește polifonic, amestecând savant pasiunea pentru armoniile cosmice, în care se confruntă ordinea prestabilită cu urzeala interiorităților. Mai multe fire narative soluționează dizarmoniile unor protagoniști inundați de neliniști. Cosmina, împreună cu chirurgul Pantelimon și radiologul Efrem dezbat, dincolo de angajamentele profesionale, dileme existențiale. Maieutica doctorului Pantelimon reclamă o relație - des utilizată de autor - dintre maestru și ucenic. Un inițiat, așadar, el vindecă pe Ionuț, sinucigașul
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Referirea la Grivița este făcută doar prin titlul poeziei semnate de Violeta Zamfirescu, „Sărută piatra Griviței”. Constatin Chiriță semnează un editorial despre activitatea glorioasă a partidului, iar Gheorghe Tomozei, o poezie intitulată „Partidului”. Restul paginii 1 se ocupă în deplină dizarmonie cu restul marcat politic de cei „90 de ani de la nașterea lui Brâncuși” și de o problemă cu adevărat importantă, semnalată de Al. Piru, „Istoria literaturii române la Universitate”. Alături de acest articol, o casetă vine cu noutăți de la Plenara Comitetului
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4775_a_6100]
-
stabili astfel textura antinomică a discursului, compoziția lui lejer întemeiată pe contraste. E deopotrivă un exercițiu liminar de sinceritate (autenticitate a subiectului liric) și un omagiu adus existenței ca o sumă de factori cărora imperfecțiunea firii umane le percepe fatalmente dizarmonia, permanenta tensiune ce le disjunge, adică se percepe pe sine. Frecvent, Nora Iuga apasă clapele feeriei. Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
în pungi de la Magazine Litteraire. Un gest metafizic ce consumă în aceeași semantica sinestezica ritmica și cu bagajul de amintiri freudiene anterior sedimentate. În numele feminismului astfel slujit, ultimul cuvînt revine în spectacol unei fetițe inocențe (adorabila Luna Bella Brudiu). Armonicele dizarmonii (sunete de tuba și violă, executate live de Florin Olaru și Tamara Manea) vin să acompanieze un autoportret memorabil și inconfundabil în piesajul teatrului românesc. Într-o recentă conferință de presă găzduită de UNITER, directorul Teatrului Național Timișoara, Ștefan Iordănescu
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
nu a lagună, pe unde trec impasibile bărcile,/ cu cele șase lame, sestriere,/ și cornul venețian la proră" (Poarta Paradisului). Un alt efect al poeticii universal aprobatoare, proprie autorului Umbriei, îl reprezintă cultura stilului. Dornic de-a reduce la minimum dizarmoniile existențiale, a dezamorsa turbulențele, a concilia contrastele, poetul mizează pe "formă" ca pe o cale specifică (estetică) a armoniei. Ieșind din gravitația factologică, din sfera brut emoțională, el interpune, așa cum arată Marin Mincu, între mărturia sa și realul periculos, un
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
știm că așa ceva nu se poate întîmpla, dar dacă s-ar putea, uite ce-ar ieși" și demonstrează cu aplicație și convingere consecințele paroxismului în bălmăjeala. Cînd încărcătură nervoasă ar trebui să provoace clocotul, intervine muzică (Nicu Alifantis), armonia în dizarmonie, punctul de unde poate reîncepe goana în cerc. Inteligență și privirea ironică a regizorului supraveghează pățaniile scenice, ferindu-le de dezordine și vulgaritate. Actorilor li se cere o detașare "englezeasca" cum spunea cineva, să joace cu maximum de seriozitate stupiditatea. Pompiliu
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
un deficit de vocație a tropismelor ci o adecvare deplină a manierei la efectul de sugestie urmărit. Maniera, cum s-a văzut, recurge la factori repetitivi (refrene, cu deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are drept scop să reflecte decupajul deconcertant și atît de memorabil, relativa simetrie strofică fiind mărită de seducția pleonasmelor, de percutanța unor enunțuri stridente
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de concepție asupra lumii și a vieții, după cum între Miron Mitrea și Onaca presimt o perfectă similitudine de vederi asupra rolului manivelei de camion în viața politică. Vasile Văcaru e un dublu perfect al odiosului Eugen Florescu. Cât despre eventualele dizarmonii, bufetul parlamentului e suficient de larg pentru a le oferi posibilitatea "inamicilor" de conjunctură să se pună de acord! Rolul lui Ion Iliescu se întrevede, de pe acum, ca fiind cu totul marginal. Fără nici un viitor politic, e de presupus că
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
corespondențe. Pe de o parte, „starea” în cauză se străduiește a reface modelul universal, neadmițînd granițe și parcelări (însăși utopia țelului degajă calorii lirice), iar pe de altă parte slujește productivitatea poetică în sine, statuînd o mirabilă armonie în (aparenta) dizarmonie: „Printre atîtea primejdii, ptrintre atîtea «nu»-uri, printre atîtea neasemănări, Poezia - pentru a spune ca Zimmer despre Maya - pune un «și» între incompatibilități” (Poezia). Aidoma lui Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînțelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului și cel al regizorului. A doua: din punct de vedere regizoral, nu se înțelege foarte bine care a fost motivația Adei Lupu pentru a pune în scenă acest text. Cam ce se spune, aia se și vede
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
sărbătorească „codul galben”. Altă lume și alt om Citim cu plăcere în DILEMA VECHE (nr. 467, 24-30 ianuarie) paginile dintr- un „caiet vechi”, unde Andrei Pleșu conspectează „amănunțit” Le Génie du Christianisme de Chateaubriand: „Lumea și omul se strică prin dizarmonia crescândă a ansamblurilor. Ordinea structurală devine tensiune și ruptură. În cazul omului: rațiunea și inima, date constitutive ale lui, intră în disjuncție. Cu cât insul e mai «civilizat», rigoarea lui morală se relativizează: când e prea liber - e grosolan, când
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
și ea o dată cu mine trifoi cu patruzeci de foi". (scurt pe doi podul de piatră cîteodată se va dărîma/ cîteodată nu se va dărîma). E mai curînd o față a unui umor rece sub care se ascunde un dezacord, o dizarmonie secretă a eului confruntat cu realul (căci la urma urmei orice creație reprezintă, prin însăși condiția imaginarului pe care o întrupează, un mod de-a "înșela" un real resimțit, fie și pe o cale difuză, drept nesatisfăcător). Nu spunea oare
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
liric în sine, avînd un numitor comun cu emoția) catalizează pornirile morale, dă o formă umorilor, care e însuși sensul lor decantat. Sensul creează cîmpul în care contrariile se reazimă unul de altul, în care pot sugera o armonie a dizarmoniei. Un cîmp în care contează densitatea eterică a fulgurațiilor: "poate că ar fi o greșeală să le spui oamenilor/ ceea ce nu vor să afle/ mai ales acum cînd fără ochelari/ vezi numai departele/ cam la jumătatea drumului între cer/ și
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Nasul, prin situarea să în centrul fetei, este cel care atrage atenția încă din primele momente ale interacțiunii între 2 persoane, astfel că, orice asimetrie sau dizarmonie, neconcordanta a dimensiunilor sau formei sale cu restul fetei va fi sesizată imediat de interlocutor. Din această cauză foarte multe persoane apelează la rinoplastie, operația estetică la nas. Ronplastia conferă dimensiunile și forma adecvate fetei pacientului, corectează deci aspectul extern
Cum se face o operație la nas și ce riscuri presupune aceasta () [Corola-journal/Journalistic/69045_a_70370]
-
Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum altădată pe pragul casei // firele de aur ale unei ploi de vară. // și
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]