357 matches
-
jidovimea noastră oameni ca Bresslau ar trebui să ne susție. O deosebire serioasă și adâncă între opiniile mele și ale lui nu pot descoperi. Nu stă tot astfel cu scrierea polemică a unui alt coleg al meu. D. Lazarus, în dizertația sa intitulată Ce e național?, pornește de la teza necombătută că esența naționalității nu stă numai în origine sau numai în limbă, ci în neîndoielnica, via conștiință de unitate. Dar, deși vorbește c-o elocuență patetică asupra însemnătății religiei, totuși nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dea acestei minorități toate drepturile cetățenești și deplină libertate religioasă; dar și după emancipare popoarele sunt în drept și datoare de-a persista în mersul început al civilizației creștine, de-a păstra spiritul creștin al instituțiilor lor. Greșeala fundamentală a dizertației lui Lazarus e că oratorul nu e în stare de-a pricepe toate lucrurile acestea și ignorează cu sumeție rolul modest și escepțional care i se cuvine jidovimei în lumea culturii creștine. Din celelalte scrieri polemice voi pomeni numai una
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de clară cum e conducerea de către partid a literaturii și artei? Auziți ce dileme are tovarășul Ion Micu, redactor-șef al unei importante reviste din țară. Înțelesei, deși de fapt știam: eu nu eram marele prozator, să mi se permită dizertații libere pe ceea ce îmi putea trece mie prin cap, să-l învăț eu pe el sau pe alții ce zice Lenin. Era un avertisment dat și altora. Nu mă mir, continuă I.C. sarcastic, de ce revista Luceafărul literar a ajuns la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin conținut și prin genuri și specii: legende, basme, mituri și tradiții, schițe, fabule, poezii lirice, eroice” (Papadopol, 1925: 30). Avem aici un tablou generic, dar incomplet bănuim, al principalilor autori și teme studiate în învățământul secundar. Atunci când vorbește de Dizertații, (Papadopol,1925: 53-54), vorbește de numărul de ore insuficient, doar 65 de ore de română (pe an?), și chiar de o reducere a „efectivului orelor de limba română (de la 24 la 19 pentru liceu și de la 13 la 11 pentru
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
privesc competențe orale e impresionantă și că ele nu vin din strategia personală a metodicianului, ci sînt prevăzute, după cum am văzut de programă. Mai interesante ni se pare însă observațiile didactice care privesc un exercițiu complex de oralitate, și anume dizertația. Dizertațiile, una pe an pentru fiecare elev, sînt văzute ca „cel mai adequat mijloc elocutiv care constituie puntea dintre copilărie și vieață, dintre dibuire și siguranță - debutul sfios și stângaciu al tânărului combatant în lupta pentru existență” (Papadopol, 1925: 53
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
competențe orale e impresionantă și că ele nu vin din strategia personală a metodicianului, ci sînt prevăzute, după cum am văzut de programă. Mai interesante ni se pare însă observațiile didactice care privesc un exercițiu complex de oralitate, și anume dizertația. Dizertațiile, una pe an pentru fiecare elev, sînt văzute ca „cel mai adequat mijloc elocutiv care constituie puntea dintre copilărie și vieață, dintre dibuire și siguranță - debutul sfios și stângaciu al tânărului combatant în lupta pentru existență” (Papadopol, 1925: 53). Apoi
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
producă „versificatori” și nici „retori”. El expune principiile ordonării tipurilor de compuneri, de la simple la complexe, respectiv ”în clasele I-IV [...] copieri, dictări, reproduceri din memorie și libere, rezumate, puncte principale, narațiuni, descrieri, ce servesc ca punte de trecere spre dizertațiile literare, morale și filosofice din cursul superior.” (Fl. Ilioasa, 1939: 11). în lecțiile practice din partea a II-a a metodicii sale, el exemplifică realizarea unei compuneri libere, la clasa a III-a: O amintire frumoasă de vacanță. în lămuririle metodice
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
utilizează tehnic - recomandând astfel indirect utilizarea acestora - termeni precum: aptitudini, (p. 167), învățământ grammatical ocazional sistematizat, (p. 152), sintetic, analitic, (p. 153), metodica memorizării, globală, fragmentară, mijlocitoare, fragmentar-inițieală, (p. 71), diviziune elementară, (p. 43), exerciții de exteriorizare, caracterizări, narațiuni, descripțiuni, dizertații, (p. 51), auditiv, articulativ, vizual sau grafic, (p. 86-88), abstracțiune, subordonate, stil literar, condiție elementară și imediată, (p. 88) școlar și extrașcolar, (p. 26), intuitiv, apercepție, inductiv, deductiv, analiză, . Acești termeni și mulți alții, la fel de moderni (forma arhaizantă a unora
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
menținut la Baa3. Agenția Moody's a anunțat că ar putea lua În considerare modificarea perspectivei ratingului României de la "stabilă" la "negativă" dacă acordul cu FMI și Comisia Europeană nu va fi reluat până la finele primului trimestru din 2010. În dizertația prezentată, marți, 24 noiembrie 2009, de Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R., cu ocazia primirii titlului de membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania, acesta a declarat că: "Diferența Între depozitele și Împrumuturile În valută din România reprezintă una dintre
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
de Esenin, Cântă, armonică, Nu mai fui așa, Norii de pe șură, sunt traduse în românește de Ion Caraion și Victor Kernbach. Împreună cu Sașa Wolkonski, Ion Caraion tălmăcește și un Sonet de Rainer Maria Rilke. D. Albulescu traduce din spaniolă Trei dizertații ale iscusitului cavaler Don Quijote de la Mancha, însoțite de ilustrațiile lui G. Tomaziu. George Dan traduce Folklor negru și poeme de Carl Sandburg. Din poezia europeană sunt reproduse în original texte de Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Paul Celan. Eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
aici că pentru Kronprinz, în viziunea prințesei, era importantă următoarea directivă: "Poartă-te cu ei așa cum trebuie, cu imparțialitate strictă, astfel încât să te respecte, iar într-o zi își vor da seama de faptul că te plac"96. O interesantă dizertație pe aceste teme găsim într-o scrisoare către Kronprinz din iulie 1910, premisa fiind lectura cărții lui Alcide Ebray La France qui meurt, pe care i-o și trimitea. Martha Bibescu observa că "este cartea polemică a unui jurnalist disperat
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
existență, după consumarea episodului atît de furtunos, de vinovat și de riscant; și mai ales nedumerirea (jucată?) la apelurile disperate lansate de Maitreyi, pentru ca iubitul să revină. În erotica mistică, bine cunoscută de Mircea Eliade, ca unul care își pregătea dizertația despre yoga în varianta tantrică, nu există cale de întoarcere, ca și în moarte. Rămîne doar actul, experiența nebună și totală. Maitreyi se comportă, paradoxal, ca un european, deci nefiresc din perspectiva indianismului; Eliade, invers, se aventurează spre adîncimile spiritului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
staliniști adepți ai lui Rákosi, o min... de conduc...tori convinși c... trebuie imprimat... o direcție nou... unui Partid pe care conducerea Îl tr...gea spre „bonapartism”, „führerism” și „oportunism”: „Toți se bat, se lovesc - denunță Nagy Într-una din «Dizertațiile» sale - pentru a primi favorurile conducerii sau mai exact pomenile ei (...). Interzicerea criticii, intimidarea oamenilor, represaliile ce se abat asupra celor care Își permit s... fie deschiși, pe scurt, ceea ce caracterizeaz... ast...zi metodele conducerii nu poate decît s... Încurajeze
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
inițiatică secretă care conduce lumea. Pentru a putea descrie o societate, Bacon trebuia să fie în legătură cu o asemenea organizație. A făcut el parte dintr-o societate secretă? Se pare ca da. În "Critica sistemelor filosofice", el folosește drept pretext al dizertației sale o întrunire la care a participat un prieten de-al său din Paris. Aceasta întrunire avea drept participanți oameni foarte importanți din statul francez, iar scopul ei era de a transforma filosofia dintr-o știință fără rezultate într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de spirit. Gheorghe Lazăr, care studiase la Viena, obișnuia să spună: „Filosofia franțuzească trebuie să-și scoată căciula înaintea acelei nemțești”. Iar Ion Zalomit, primul profesor de filosofie al Universității bucureștene, își încheia studiile de filosofie în Germania cu o dizertație scrisă în limba franceză despre Principiile și meritul filosofiei lui Kant. Publicată la Berlin, în 1848, lucrarea începe cu observația: „Se recunoaște de către toți că Germania este țara filosofiei. Din acest locaș al științei își răspândește filosofia lumina asupra restului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
științei și care dă, în același timp, și ipoteza cea mai luminoasă pentru explicarea faptelor experienței.” (Op. cit., p. 477.) 67. Ibidem, p. 483. 68. Drept roade ale acestei cercetări, se cuvin a fi menționate, în primul rând, „Introducerea” la traducerea dizertației din 1770, De mundi sensibilis atque inteligibilis forma et principiis, precum și „Două introduceri și o trecere spre idealism”, care preced traducerea făcută de Noica primei introduceri la Critica facultății de judecare. 69. C. Noica, „Kant și metafizica, după interpretarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în îndrăznețe diatribe (Solonii noștri, Strigoii), este Unirea Principatelor. Înfruntarea de mentalități - temerea de reforme raportată la ideile democratice ale timpului - susține corespondența, imaginată, între bătrânul boier Cinci Țânțari și tânărul Hafiz Țânțar, o alegorie căreia nu îi lipsește darul dizertației agreabile. Dincolo de locul comun, abilitatea în versificație și exprimarea curată au fost apreciate de Al. Russo. SCRIERI: Ziorile, Iași, 1854; Scrisori din Țara Țânțărească și Poezii noue, Iași, 1856. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 245-247, Ist. lit. (1982), 262-264
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
lui. Bibliografie Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca. Brate, A. (1998), Stresul ocupațional la militari și electricieni, tom II, Analele Universității din Oradea. Brate, A. (1996), Stresul ocupațional și perceperea lui la militari și electricieni, dizertație/master, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Brate, A. (2001), „Stresul socio-profesional: O provocare pentru secolul XXI”, în A. Brate, Elemente de psihologia stresului, Editura Alma Mater, pp. 32-77. Derevenco, P.; Anghel, I. și Băban, A. (1992), Stresul în sănătate și boală, Editura Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
sociale și de personalitate. Depășind domeniul psihologiei, Wehner, Csikszentmihalyi și Magyari-Beck (1991) au analizat 100 de teze de doctorat elaborate recent având ca subiect creativitatea care au dezvăluit „izolarea parohială” a diferitelor studii ce vizau creativitatea. Printre ele se află dizertații valoaroase în domeniile psihologiei, educației, afacerilor, istoriei, istoriei științelor și în alte domenii, precum sociologia și științele politice. Cu toate acestea, cercetătorii de diverse formații au avut tendința să utilizeze terminologii diferite și să se centreze pe aspecte diferite ce
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Cațavencu să-i cumpere scrisoarea cu orice preț. Tipătescu: Care va să zică, Ghiță e acolo?” (I.L. Caragiale, I, 151) • propoziții nondependente: „S-a dus amorul, un amic Supus amândorura, Deci, cânturile mele zic Adio tuturora.” (M. Eminescu, I, 184), „O parte a dizertației noastre o credem dovedită cu toată tăria, și prin urmare încercarea ce o fac câțiva autori români de a introduce literele ph, y, qu etc. în scrierea noastră nu ne pare o controversă ci o greșală.” (T. Maiorescu, 227), „Și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viața este aici și mai grea decât cea cunoscută de el (...). Un alt final descrie înmormântarea surorii sale, cu nelipsitele rugăciuni plătite (...). Iar, într-un alt final, Daniel se află, în mai 1968, în biblioteca de la Columbia University și scrie dizertația/romanul/jurnalul/confesinea pe care o/îl citim, când i se spune Închide cartea, omule, căci revoluția a început și ea își are locul în viață, nu în cărți. Pe măsură ce scrie ultimele pagini, cartea și acest final se autodistrug cu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme ale discursului dramatic modern. - Tipurile de comic care conferă specificul comediei sunt: comicul de moravuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
numai de natură lexicală și puțin semnificative, ci se manifestă prin convergențe structurale și, mai ales, enunțiative. Există, prin urmare, pachete de texte care prezintă o coloratură enunțiativă omogenă ce atestă apartenența lor la aceeași serie discursivă, precum horoscoapele, editorialele, dizertațiile etc. Se numește matrice discursivă suma acestor trăsături comune ce caracterizează un ansamblu de texte care sînt relevante aceluiași tip de discurs, înțeles restrictiv ca un cadru cu valoare de model, și precedă, în grade variabile de conformitate, textele care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și mai profundă, devenind subdiacon la Bisericii din Roma sub papa Vigilius. În această calitate, și-ar fi compus poemul său epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei în 544 și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul dizertațiilor la modă în timpul imperiului păgân, timp de patru zile consecutive în Biserica San Pietro in Vincoli unde a avut mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
et le néo-chalcédonisme en Orient de 451 à la fin du VIe siècle, în A. Grillmeier - H. Bacht (ed.) Das Konzil von Chalkedon I, Echter-Verlag, Würzburg 1951, pp. 637-720; S. Helmer, Die Neuchalkedonismus. Geschichte, Berechtigung und Bedeutung eines dogmengeschichtlichen Begriffs (Dizertație de doctorat), Rheinische Friedrich-Wilhelms-Universität, Bonn 1962; W.H.C. Frend, The Rise of the Monophysite Movement, University Press, Cambridge 1972; P.T.R. Gray, The Defense of Chalcedon in the East (451-533), Brill, Leiden 1979; L. Perrone, La chiesa di Palestina e le
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]