268 matches
-
cu întoarcerea mea precipitată din R.F. a Germaniei, după ce obținusem iute cetățenia germană, a fost aceea de „nebun”, variantă vehiculată chiar și de unii colegi, bucuroși de a se debarasa de obligativitatea de solidarizare cu un asemenea „caz enorm” de dizidență! Abia al doilea scenariu, „cel de agent”, a fost pus apoi în aplicare, scenariu, variantă și ea bine susținută chiar și de unii foști tineri amici pe care i-am primit cu căldură în interioarele mele, fizice și ideatice, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doar ea provoca șocul letal: „Ce-ai făcut dumneata, dle Breban, e atât de neverosimil încât nici azi nu ne vine să credem!...”. E adevărat, și-apoi... la drept vorbind, eu nu am așteptat laurii nici unui fel de revolte sau dizidențe! S-a văzut asta cu claritate la întoarcerea mea definitivă, în martie ’90, i-am lăsat pe alții, mai tineri și mai puțin cunoscuți scriitori, să ocupe cu lejeritate și cu o firească poftă de notorietate - și de putere politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eu, „carieristul” nefericit sunt eu, cel care - cum m-au acuzat apoi vechi și „credincioși” inamici literari -, nesatisfăcut de saltul social efectuat în țară, dar și „nemulțumit” de felul în care „Occidentul” mi-a primit, mi-a receptat actul de dizidență, se află acum, iată, între două fronturi, între „două scaune” etc. etc.?! Dreptatea mea, deoarece am avut într-adevăr și înfricoșător de multă dreptate!, a venit târziu, extrem de târziu! Atât de târziu încât, într-o țară ca a noastră, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pulbere, Pasărea furtunii și Vânătoare de lupi, publică nu numai trilogia care stă în picioare și azi, minus finalul, Cronică de familie, dar, izgonit din posturile înalte în administrația culturală, se aruncă, aproape, într-o literatură de dizident și de dizidență!... Sigur, radicalizarea sa s-a produs prin hopuri și, ca și în alte cazuri, a venit dintr-o „rea apreciere” a forurilor încă închistate stalinist, de partid, față de „proiectele” sale literare care vizau, tocmai, crearea unor „legende comuniste”: proiectul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că alegerile au fost tot atât de libere precum au fost aproape toate în România, iar sentinela regală n-a vegheat decât de formă. Campania electorală fu foarte îndârjită.* Regimul liberal era bătrân de 12 ani, iar adversarii regimului numeroși și puternici. Dizidențele liberale, pe de altă parte, îl încovoiase. Asupra țării căzuse în acel an mari cantități de zăpadă, care îngreuia mult circulația la țară și, prin urmare, vizitele pe la proprietarii rurali; de aceea opoziția întâmpină mari piedici. Ministrul de Interne Radu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la vremea lui, ca și a demersului marxismului sociologic definit de către Seymour Martin Lipset. Am încercat deci să precizăm perspectiva lui Rokkan distingând, pe de o parte, conflictele conjucturale sau evenimențiale, tensiunile care ar putea suscita dezbateri, curente, facțiuni ori dizidențe în sânul partidelor politice și, pe de altă parte, conflictele structurale care generează clivajele ce nasc familiile de partide. Clivajele precedă astfel nașterea partidelor și nu invers, cum s-a afirmat, de obicei, într-un sens comun. Pentru a defini
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Luarea de cuvânt voice nu a fost absentă complet sub totalitarism. În măsura în care totalitarismul presupune a gândi în cadrul unei matrici a modernității, adică a unei dialectici între contractulism și dominație, totalitarismul comunist a integrat în propria sa rețetă contestarea democratică și dizidența ca fenomene structurale de tip endogen. Cu toate acestea, nu era vorba de o luare de cuvânt vizibilă și explicită; acest tip de comportament social, deși era înscris în mod formal în însăși natura comunismului, a fost cu greu tolerat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
nu este considerat a fi responsabil pentru epurarea și/sau eliminarea elitelor tradiționale. Astfel, nu numai că dezbaterea publică asupra "problemei culpabilității" devine imposibilă, dar politicienii și intelectualii ajung să pună în scenă un mit global al rezistenței și al dizidenței menit să legitimeze atașamentul lor recent față de valorile democrației. Ei se comportă astăzi ca și cum ar fi fost în mod secret democrați încă de la începutul carierei lor publice 79. Succesul irefutabil al acestei hermeneutici aproape oficiale asupra trecutului recent se datorează
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
societății, și unul public a principiilor ideologice care determină cunoașterea adevărului social. Astăzi se presupune că prin acest tip de "diglosie morală"81, românii ca și rușii, ca și cehii sau bulgarii și-au exprimat de fapt rezistența, ba chiar dizidența lor. Sistemul înșelase toate așteptările, ideologia folosise amăgirea ca politică de stat, deci sistemul și statul meritau să fie înșelați și amăgiți la rândul lor. În schimb, este probabil că dublul limbaj nu a fost atât o manieră de a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
seculare" și care condamnă "orice concesie făcută minorităților naționale" și care refuză "concertarea, compromisul și dialogul" în această categorie autorul include Partidul România Mare și o parte a PDSR; (c) tensiunea comuniști/anticomuniști (adică o separare între "partidele provenite din dizidența și opoziția față de regimul comunist" și "formațiunile moștenitoare ale regimului precedent" aici însă autorul nu citează niciun exemplu pentru România)66. 8. Abolirea separărilor În vremea noastră, sistemul politic postcomunist este organizat în România în jurul negării clivajelor, continuând în această
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
2002). 201 Disidență a Frontului Salvării Naționale înscris în 30 aprilie 1991, sub numele de Frontul Salvării Naționale social Democrat, care își schimbă numele în 27 mai 1992 (Partidul Unității Social-Democrate) și care în final, după fuziunea cu o altă dizidență a Frontului Salvării naționale (FSN 20 mai), va fuziona prin absorbție cu Partidul democrat. 202 Coaliție a partidului Democrat Social din România, a Partidului Social-Democrat Român și a Partidului Umanist Român. 203 În 1990, cu precizarea "Asociația Culturală Bulgară din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
există mai mulți membri PCR și ai elitei sale printre miniștri Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN) Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), dar, în același timp, în mod simbolic, niciun guvern nu a permis o reprezentare politică a membrilor dizidenței. Tabelul 2 ilustrează faptul că, exceptând primul guvern, nicio altă formulă nu cuprinde reprezentanți ai dizidenței, fie că e vorba de guvernele PDSR-PSD sau de cel alcătuit de coaliția CDR-USD-RMOSZ. În consecință, pe baza cifrelor actuale nu este operabilă o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
FDSN) Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), dar, în același timp, în mod simbolic, niciun guvern nu a permis o reprezentare politică a membrilor dizidenței. Tabelul 2 ilustrează faptul că, exceptând primul guvern, nicio altă formulă nu cuprinde reprezentanți ai dizidenței, fie că e vorba de guvernele PDSR-PSD sau de cel alcătuit de coaliția CDR-USD-RMOSZ. În consecință, pe baza cifrelor actuale nu este operabilă o identificare a anticomunismului prin absența membrilor PCR și considerăm eticheta anticomunistă mai degrabă o construcție de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
actuale nu este operabilă o identificare a anticomunismului prin absența membrilor PCR și considerăm eticheta anticomunistă mai degrabă o construcție de legitimare semantică decât traducerea unui efectiv numeric coerent al vechilor membri ai PCR sau traducerea unei reprezentări concrete ai dizidenței. De altfel, ar fi imposibil de operat o atare distincție, ținând cont de gradul masiv de penetrare al PCR-ului, care numără în anii 1980 mai bine de trei milioane de membri. Distincția dintre partidele versantului anticomunist și cele ale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
anticomuniști 1. Raportul de forțe În cazul bulgar, acuitatea confruntării provine din forța partidului moștenitor și slăbiciunea opoziției anticomuniste în faza inițială a transformării. Trebuie să reamintim rolul Partidului Comunist Bulgar (BKP) în declanșarea tranziției într-un context în care dizidența și opoziția față de regim sunt departe de a avea anvergura, tradiția și greutatea opoziției din Polonia, de exemplu Uniunea Forțelor Democratice s-a constituit în decembrie 1989, față de un rival (BKP) care posedă știința de a face politică, forța de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Nu am auzit de scriitori care să treacă Dunărea înot, deși se știe ca tentative au fost. În general, s-a rămas în străinătate ca lector trimis de vreo universitate, s-a rămas ca urmare a unei delegații oficiale, iar dizidența care n-a existat în România a fost inventata în Occident. Este o părere poate prea dură, dar nu cred ca este foarte departe de adevăr. Însa ar trebui să ținem mereu seama de ideea lui Nabokov, care spunea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alte condiții investitorilor străini, în legătură cu salariile, care ar trebui să reprezinte cel puțin 1/3 din salariul practicat în țara de origine a investitorului. Ca să se întâmple așa ceva, în condițiile în care apărarea interesului național echivalează cu, cel puțin, o dizidență în structurile euro-atlantice, ar trebui să se urmeze exemplul hulitului Gaddafi, care, văzând cum se scurg bogățiile țării lui în buzunare străine, i-a chemat în fața lui pe cei cu poziții mai șubrede și le-a zis: „Dați atât, rămâneți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cel mai șifonat din dialogul cu Herta, s-a arătat generoasă în aplauze atunci când ar fi trebuit să mârâie, ori să tacă cu înțeles, îndeosebi pentru observația justificată, de altfel, că intelectualitatea românească nu s-a remarcat prin opoziție și dizidență. Străfulgerați de profunzimea zicerilor nemțoaicei, niciunul dintre participanții aplaudaci nu i-a zis, în glumă măcar, că premiul oferit generos are o tentă politică, reflectând realități „comuniste” din est, ceva la modă, irezistibil pentru cei din juriu, asemenea unei bucăți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Înaintarea României spre comunism. În 1974 devine președinte al statului. S-au realizat mari investiții: Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Transfăgărășanul, Hidrocentrala de la Porțile de Fier etc. Regimul a hotărât rambursarea datoriei externe prin restrângerea importurilor și a consumului intern. Dizidență anticomunistă Rezistența față de regim a Îmbrăcat diferit forme: Între 1949 - 1956 mai multe grupuri Înarmate au acționat Împotriva regimului În diverse zone ale țării , acestea sperau că vin americanii și Îi vor ajuta să răstoarne regimul comunist, rezistența la sate
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
a fost făcută de poporul român, de masa de oameni revoltați). În comunism dispare și vinovăția odată cu responsabilitatea După căderea sistemului toată lumea se considera nevinovată. Toți dădeau vina pe sistem, toți au primit ordine, fiecare a avut momentul său de dizidență care-l transformă într-un rezistent, într-un individ care și-a conservat umanitatea. Discursul politic de culpabilizare al opoziției anticomuniste dintre 1990 și 1996 a făcut, în opinia mea, foarte mult rău. A accentuat acestă mitizare a trecutului, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de externe: Grigore Gafencu și Constantin Vișoianu; o rezistența țărănimii față de colectivizarea forțată, în numeroase localități având loc adevărate răscoale; o rezistența colectivă în perioada 1945-1989, când marea masă de oameni s-a opus regimului; o rezistența intelectualilor sub forma dizidenței anticomuniste, care a îmbrăcat mai multe forme: critici în cărțile de istorie și literatură; răspândirea unor manifeste împotriva regimului; intervenții la diferite posturi de radio străine, precum: „Europa Liberă”; „Vocea Americii” în 1977, scriitorul Paul Goma, s-a alăturat mișcării
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și conte francez "cu mutră de țap", improvizează neinspirat. La cimitir este zărit și Goma "cu o figură de dement" căruia, în altă parte a cărții, deși îi recunoaște meritele pentru Charta 77 ("un moment istoric de indubitabilă importanță a dizidenței românești") îi reproșează "o viziune latrinară" asupra lumii și oamenilor, indiferent că e vorba de colaboraționiști din țară, de prieteni sau binefăcători parisieni. Despre marele dipărut, portretistul performant nu ezită să scrie că a avut, cunoscându-l, "revelația geniului" dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
umane și morale este cu atât mai scandaloasă în provincia "roșie", unde proliferează "tot mai cărunți plutonieri ai întâmplării, în uniforme de generali". Într-un Dialog, aide-mémoire pentru cititor, între IOANA și al său alterego ION, poeta nu-și ascunde "dizidența față de meschinăria lumii literare craiovene" și nici "timiditatea provincială, pudoarea feminină exagerată", ceea ce ar justifica absența sa din peisajul editorial actual. Sfidând misoginismul oltenilor, Ioana Dinulescu a preferat să publcie cronici plastice și dramatice, activitate ce i-a fost recunoscută
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
existînd pe undeva, în România însă, și scrisorile trimise de S. Schafferman lui I. Lazaroneanu?! Găsirea lor ar putea aduce, de exemplu, indicii noi despre motivele colaborării lui Panait Istrati din ultimele patru luni de viață la dubioasa publicație de dizidență legionară Cruciada Românismului. Istrati era aproape muribund și nu mai visa decît la o nouă evadare, la o nouă fugă, de unul singur, așa cum făcuse și în 1916, cînd își abandonase prima nevastă... Nu i-a mai reușit. Copil în
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
audienței largi. Atît timp cît nu s-a vrut o "frescă" a timpului istoric, nu a intenționat să fie deopotrivă roman, filosofie a istoriei, ziar și debușeu al nemulțumirilor omului sub comunism, atît timp cît nu a aspirat să facă dizidență prin rezistență culturală și nu și-a asumat merite de acest tip așteptînd ca sutele de mii de cititori să sub-înțeleagă șopîrlele lașității, Radu Petrescu și cei asemenea lui rămîn scriitori pe care revizuirea etică de după '89 nu are cum
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]