525 matches
-
Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot, Se miră lumea de mine, când le arătăm ce pot! Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi, O făceam pe șmecherosu, când aveam patine noi. . Schiuri, mai întâi din doage, dintr-un poloboc stricat, Iar apoi de la Zvâncescu, Zakopane-am cumpărat! ,,Mulți copii, cu multe sânii”, zi de zi pe derdeluș, Tot căzând ,,băteau mâțanii”, nesătui de lunecuș. . . Mulți flămânzi, cu burtă goală, mâncau mere doar și nuci, Măi fugeau și
CIND SE PIERDE SANATATEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341372_a_342701]
-
toamna pădurețe dulcege, un cireș aproape uscat și încă vreo trei pruni vechi și găunoși. Odată cu trecerea anilor, moșul se scufunda în necazuri. Înainte vreme mai caștiga câte un ban din făcutul greblelor de lemn și din meșteritul cofițelor cu doage de lemn, atât de trebuincioase pentru orice gospodărie de la munte. Trebuie să dăm în vileag că moșul avea obicei cât se poate de păgubos pentru sănătatea sa: ieșea pe prispă, la lumina zilei, întinzând niște ziare pe laviță, aducea cu
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RONDELUL ȘPĂGII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 803 din 13 martie 2013 Toate Articolele Autorului Toată lumea dă o șpagă Pentru un pic de avantaj Bogăția ca miraj I-a lipsit pe mulți de-o doagă Știu că-ți trebuie curaj Ca să înfrunți astfel de plagă Bogăția ca miraj I-a lipsit pe mulți de-o doagă Unii fac comerț cu bragă Alții pun minciuna gaj Însă nu mai e de șagă Când la orice derapaj
RONDELUL ŞPĂGII de ION UNTARU în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342273_a_343602]
-
Toată lumea dă o șpagă Pentru un pic de avantaj Bogăția ca miraj I-a lipsit pe mulți de-o doagă Știu că-ți trebuie curaj Ca să înfrunți astfel de plagă Bogăția ca miraj I-a lipsit pe mulți de-o doagă Unii fac comerț cu bragă Alții pun minciuna gaj Însă nu mai e de șagă Când la orice derapaj Toată lumea dă o șpagă... Referință Bibliografică: Rondelul șpăgii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 803, Anul III, 13 martie
RONDELUL ŞPĂGII de ION UNTARU în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342273_a_343602]
-
cabană, nu de acasă. După ce am mâncat pe săturate, lucrurile începură să fie mai vesele, optimiste. Acum vedeam limpede toate lucrurile de la stână. Vedeam ceaunele acelea negre, uriașe, în care baciul fierbea cașul. Vedeam și o mulțime de donițe cu doage de lemn, spălate bine și puse la zvântat. Când am ieșit afară din stână, toate poienile și pădurile redeveniră senine, înviorate în culori vii, proaspete. Ce înseamnă o masă sănătoasă! Ne-am luat rămas bun de la băieții de la stână, i-
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
de pom, când trunchiul e cioplit... Amicul are umor, păcat că nu-și dă seama. Există atâtea proverbe înțelepte. Cum dracu nu le aplică nimeni? • Bârfa trebuie întărită cu dovezi palpabile (Andrei Bacalu). „Nu numai că nu-mi lipsește o doagă, dar eu am una în plus". Dacă s-ar uita în oglindă, ar vorbi cu lumina stinsă... (auzită) • Nici măcar nemții nu mai sunt nemți cu toții. Nu se simțea prea bine, deși avea origine sănătoasă! (din arhive). • Nu-i bine să
8 ORE & ORIGINE SĂNĂTOASĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340559_a_341888]
-
cel mai mare studio de post-producție românesc, având în echipa sa o multitudine de oameni de creație, de la tehnicieni și coloriști până la cei mai buni manageri de proiect din regiune. Echipei Digital Cube i s-a alăturat recent coloristul Claudiu Doagă, care a colaborat de-a lungul timpului cu directori de imagine renumiți, cum ar fi John Seale (Cold Mountain), Shelly Johnson (Expandables 2), Emanuel Kadosh (Modigliani), Marius Panduru (Box, Periferic), Oleg Mutu (După dealuri, La limita de jos a cerului
Digital Cube, cel mai mare studio românesc de post-producție, va oferi un premiu în valoare de 20 000 de euro la Festivalul de Film de la Sarajevo [Corola-blog/BlogPost/100326_a_101618]
-
decât a busuioacei. Despre tata se spunea că avea vinul cel mai bun din comună. El, în fiecare an, înaintea culesului strugurilor, în primul rând, curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
pentru paleți, din lemn (alte materiale decât cele de ambalaj, utilizate exclusiv ca ambalaj pentru suportul, protecția sau transportul unui alt produs introdus pe piață) 4416 Butoaie, cuve, putini și alte produse de dogărie și părțile lor, din lemn, inclusiv doagele 4417 Unelte, suporturi și mânere de unelte, monturi de perii, mânere de mături sau de perii, din lemn; forme, calapoade și șanuri pentru încălțăminte, din lemn 4418 Lucrări de tâmplărie și piese de dulgherie pentru construcții, inclusiv panouri celulare, panouri
HOTĂRÂRE nr. 1.029 din 21 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287748]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Anti-buruieni Antiaeriana este buruiana, Grădina plivită de îngeri păzită, Seamănă cu Bosch, caltabosch, Ce voiam să spun? Sunt bine și bun. Mă opun. Pârloaga e numele primarelui Doaga. Caută-n post-scriptum, postum fără criptă. Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile, Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai, Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie. Pasul în diagonală dovedește sfială, Polclodel și
ANTI-BURUIENI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379966_a_381295]
-
se agită și promit „marea cu sarea”, doar în perioada campaniilor electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm, își încheie
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună odorul, simbria, la iernat între doagele butoaielor primitive. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Mieilor tomnatici cu dinți de brumă le este foame de lupi și vor să se răsfețe-n îmbrăcăminți de pastramă pe grătare incandescente. Cărările dealurilor își poartă-n cobilițele vremurilor bunurile
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
decât a busuioacei. Despre tata se spunea că avea vinul cel mai bun din comună. El, în fiecare an, înaintea culesului strugurilor, în primul rând, curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
sunt acoperite complet cu iarbă și când se tunde iarba arată mai ceva ca terenurile de la Wimbledon, când începe turneul de tenis. Ușa de la intrare în sala de ședințe scârțâie din țâțâni pentru că cineva o deschide.Își face intrarea colonelul Doagă, care însoțește un cărucior mobil, propulsat electric, și în care se află moș Vasile, veteran de război. Moș Vasile este singurul veteran din al doilea război mondial din Maglavid rămas în viața.Are aproape 100 de ani. - Bună ziua, zice colonelul
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
care însoțește un cărucior mobil, propulsat electric, și în care se află moș Vasile, veteran de război. Moș Vasile este singurul veteran din al doilea război mondial din Maglavid rămas în viața.Are aproape 100 de ani. - Bună ziua, zice colonelul Doagă, noi vrem să participăm la ședința de consiliu. - Ședința de consilu nu este publică!răspunde secretara. - Conform Legii administrației publice locale, ședințele consiliilor locale sunt publice, zice colonelul Doagă. - Numai dacă se hotărăște asta cu majoritate de voturi! - Deci, practic
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
rămas în viața.Are aproape 100 de ani. - Bună ziua, zice colonelul Doagă, noi vrem să participăm la ședința de consiliu. - Ședința de consilu nu este publică!răspunde secretara. - Conform Legii administrației publice locale, ședințele consiliilor locale sunt publice, zice colonelul Doagă. - Numai dacă se hotărăște asta cu majoritate de voturi! - Deci, practic, voi, aleșii, hotarâți daca ce-i ce v-au ales merită ceva sau nu! - Cu ce vă putem ajuta? - Eu, colonelul Doagă, sunt singur. Am tot ce-mi trebuie
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
ședințele consiliilor locale sunt publice, zice colonelul Doagă. - Numai dacă se hotărăște asta cu majoritate de voturi! - Deci, practic, voi, aleșii, hotarâți daca ce-i ce v-au ales merită ceva sau nu! - Cu ce vă putem ajuta? - Eu, colonelul Doagă, sunt singur. Am tot ce-mi trebuie plus o pensie formata din trei surse, de la bugetul Romaniei, de aproximativ 3000 de euro. Eu nu am ce face cu atâția bani, asa că m-am hotărât sa-l ajut pe acest
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
-l ajut pe acest om, mos Vasile, sergent în rezervă, veteran de la al doilea război mondial. Acest om are o pensie, de veteran, de 100 de euro. Ce să faci cu 100 de euro, în ziua de azi? Eu, colonelul Doagă, care m-am luptat cu inamici din carton toată viața mea de militar și am o pensie de 3000 de euro vreau să-l ajut pe moș Vasile, comandant pentru mine, care a apărat țara de inamici adevărați, a fost
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
de căutat, numai cu găsitul era ceva muuuult mai complicat. Căutam două lucruri, să mă înțeleg definindu-mă într-un fel, că-mi tot spuneam că-s mai altfel decât restul lumii, că-mi lipsește ceva, dacă nu chiar o doagă, iar al doilea era, să-mi caut stilul. Dădusem iama-n toate! Ajunsesem să recunosc scrisul mort de cel viu, mă pretindeam vie, dar știam de la prima ochire pe-o pagină, cine tara-tara de doi bani jumătate, de-amorul artei
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
în ei încă de la naștere. La unii a plouat cu mai multă nebunie, la alții au fost picurați doar câțiva stropi. Oricum ar fi, fiecare din noi are o anume sminteală, ceva care ține de o rotiță lipsă, de o doagă sărită, de o țiglă minus pe casă - așa cum spunea o bună prietenă de-a mea. Și aici nu intră în calcul idioțenia veritabilă, autentică, cea feroce și vădită de care fuge toată lumea. Nu. Aici se pot include anumite „bătăi”, ca să
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile, casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată țipase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
am ispășit pedeapsa! Dar mi-e frică să mă duc acasă. Spuneți-mi și mie dacă mai e Ileana și cu fata acasă... -Maică, maică, păi nu știi? -Ce să știu? -Nevasta dumitale s-a măritat demult, ține unul din Doage, iar fata a terminat liceul și-a plecat în Elveția la niște neamuri ale mă-sii! Marin nu mai zise nimic. Oftă și plecă mai departe. Pe drum se întreba ce mai caută el în sat, de ce mai vine aici
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
oarecum moralizator nu avu nici un efect asupra lui Costel care-și regala papilele cu lichidul din bidon. Părea a fi o palincă de prună iar culoarea aurie nu venea de la reflexele de pe pereți ci de la îmbătrânirea acesteia în butoaie cu doagă de dud. Nu era el, Costel, o enciclopedie a rafinamentului bahic, dar măcar o tărie de calitate putea să o aprecieze. Așa că plescăia încântat și dădea de dușcă din cana de lut. Nu prea mult deoarece, peste câteva minute, era
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
la reparat, unii îi plătesc, alții doar îi promit și-l lasă cu ochii în soare. Și chiar dacă revin cu alte nevoi, el nu le mai amintește de datorii. A reparat cineva un butoi pe care nu l-a folosit, doagele s-au uscat și peste un an când a avut nevoie de el, l-a adus iar: - Curge, meștere, n-ai făcut treabă bună. Repară-l ca lumea, dar tot în aceiași bani. Moșul a bombănit și l-a reparat
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]