488 matches
-
asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar sunt lipsite de viață. Sunt albastre și reci. Pe de altă parte, pârâurile care se nasc în păduri acolo unde în apă cad copaci, bucăți sfărâmicioase de lemne și frunze putrezite - sunt pline de viață. Insectele sapă în buștenii doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
paturile etajate care erau peste tot în încăpere și când a ajuns suficient de aproape de mine, l-am lovit fără se ezit... un pumn și încă unul și încă unul... Era cât o casă de mare și nu se lăsa doborât. Se făcuse un plug care venea să mă răstoarne. Am dat în grabă câțiva pași înapoi apoi l-am lovit din săritură cu un picior drept în cap. S-a clintit, dar de căzut de pe picioare n-a căzut așa că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i fie de folos în Ludi. — Știu, dar nu contează. Sunt sigur că i-ar plăcea să-l aibă. O clipă, cei doi se priviră în tăcere, apoi Antonius se așeză și-și îngropă fața în mâini. Nu te lăsa doborât. Glasul lui Proculus era sever. — Eu însumi am citit în stele destinul lui Valerius când s-a născut. Crede-mă că nu va muri la Ludi. Nu va muri la Ludi, va muri în arenă, răspunse Antonius. Destinul tău, Proculus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
M-am oprit o clipă, nemișcat, În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea cealaltă și am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
abătut din nou cu vuiet asupra calului, și, sălbaticul armăsar o simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât, s-a repezit asupra calului și i-a dat în bot o lovitură atât de puternică, încât l-a umplut de sânge. Iute ca fulgerul calul se intoarse spre el și încercă să-l apuce cu dinții de braț. Cavalerul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l petrecem, cu-adevărat, împreună - nu doar finalul unei zile epuizante - era exact ceea ce ne trebuia. În ultima perioadă, amândoi fusesem atât de ocupați la serviciu, încât căzusem în rutina leșinată a unor conversații de câteva minute, înainte să cădem doborâți, fiecare pe perna lui. Așa că fusesem încântată atunci când Randall îmi propusese o plecare neprevăzută în week-end - chiar dacă asta însemna să las baltă niște lucruri la serviciu. Merita, dacă era vorba de o ieșire romantică, numai în doi. Apoi Randall îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la nebunie să o facă noaptea. Mai ales în nopțile fără lună. Aprindea zece torțe la o distanță de vreo sută de yarzi, apoi trăgea în ele cu două pistoale. Pac pac pac, pac pac pac... Zece gloanțe, zece torțe doborâte. Apoi mă punea să-i așez alte zece torțe, apoi încă zece... Pac pac pac, pac pac pac... Elevele o observă pe fata din Shanghai de parcă ar privi cum jupoaie un țăran pielea unui șarpe. Fata refuză să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
S-o culcat, unu n-o mai rămas, măcar de sămânță, În picioare! Măcar de leac! Se bucură Măneanul nostru, cu toate că Îl va fi văzut și pe-al lui, culcat. De aici, de sus, din calidorul satului, gardurile de nuiele, doborâte, se văd ca niște rogojini Întinse, așternute pe pământ, mai ales de-a lungul ulițelor. Civili și soldați, căruțe și soldați, tunuri și soldați și bucătării de campanie intră (un fel de a vorbi) sau ies (alt fel) În, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
otoman, se pronunțară, În chip solemn și lipsit de echivoc, În favoarea Constituției, desolidarizându-se de mullahii retrograzi. Tabrizul triumfa. Dar Tabrizul era pe moarte. Incapabil să facă față atâtor rebeliuni, atâtor renegări, șahul se agăța de o idee fixă: trebuia doborât Tabrizul, originea răului. Când orașul avea să cadă, celelalte aveau să se supună. Nereușind să-l cucerească prin luptă, el hotărî să-l Înfometeze. În ciuda raționalizării, pâinea devenea rară. La sfârșitul lui martie, se numărau deja câțiva morți, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe trotuar, intersectându-se cu Bossul și își lipește calin, fără să șovăie, botul cald, de urechea învinețită și însângerată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Puțul urgiilor! Prieteni! Nu mai zăboviți, nu stați! Grăbiți-vă! Porniți și voi! Porniți! Poftim! Au purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și din tufele rozacee, a douăzeci-treizeci de movilițe mortuare, cu crucile doborâte, începeau să se propulseze, înspre aer, escavând vertical țărâna compactată: Ba un braț lung și descărnat! Ba un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mă iubești asta te scutește de orice altceva și te poți purta cu mine cum îți place. Dumnezeule mare, distrugi până și limbajul, stai lângă mine cu pretinsa ta iubire, ca o infirmieră care abia așteaptă să-și vadă pacientul doborât. Îți imaginezi că, într-o bună zi, am să-ți cad la piept, vlăguit de puteri. Dar n-am s-o fac niciodată, auzi, niciodată, niciodată, niciodată! Mai curând mă omor sau te omor pe tine. Îmi golești viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre el însuși era în total dezacord cu realitatea. A spune că era narcisist ar însemna să spunem prea puțin. Majoritatea dintre noi suntem narcisiști și numai în puține cazuri, și nu întotdeauna cu rezultate fericite, narcisismul poate fi înfrânt (doborât, strivit, anihilat) prin disciplina religioasă sau prin psihanaliză. George era un narcisist desăvârșit, un expert și devotat trăitor al vieții duble, într-un fel care nu era întotdeauna compromițător pentru el. Cu alte cuvinte, din unele puncte de vedere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-a ca George să moară, să dispară fără efort, să se evapore, ca și cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comunicare sau de încurajare nu cunoștea limite, totuși în fața acestei scrisori rămase total neputincioasă. Era obișnuit cu răceala filozofului, cu sarcasmul și agasarea lui. Dar acest puhoi, aproape incoerent, de furie și de ură îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui John Robert exista doar ca să-l insulte în asemenea hal. Pentru prima dată, George simți un suflu de moarte. Relația lui cu Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i învingem pe toți, le vom supraviețui tuturor. Știi ce zi e azi? — Ce zi? — Ziua pe care am așteptat-o noi doi. Ce vrei să spui? — Doreai ca până la urmă să vin la sânul tău. Când voi fi fost doborât și înfrânt și izgonit. Ei bine, am venit. — O, George... Sunt doborât și înfrânt și izgonit, dar parcă nici nu-mi pasă... e ca un triumf... e cu surle și trâmbițe... și torțe și focuri de artificii și cascade de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi era puternic îmbujorată, ochii îi scânteiau, dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o voce posomorâtă, aproape plângăreață: — Deci nu vrei să te gândești la mine... așa cum voi arăta în viitor. Nu. Prefer să nu știu... nimic din ce se va întâmpla mai târziu cu tine. — Și asta numești dragoste. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu privire la acest subiect provocaseră, poate, sau în orice caz acceleraseră această deprimantă criză spirituală. Se dusese întâi în Hare Lane, unde nimeni nu răspunsese la sonerie, și unde nu găsise nimic altceva decât o sticlă de lapte răsturnată în fața ușii (doborâtă probabil în momentul răpirii lui Hattie de către Tom). De acolo, luase direcția Camerelor Ennistone. După ce văzu expresia lui George, preotul, cuprins de frică, străbătu coridorul alergând. Bătu de formă la ușa lui John Robert, intră în cameră și răsuflă ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am deschis după ce se dăduse ora exactă! Așa că, neștiind cât e ceasul, nu intru-n panică, nu-mi fac gânduri negre, lucrurile curg de la sine. Panta Rei! Vocea somnoroasă a crainicului anunță fel de fel de evenimente: atentate, răpiri, avioane doborâte, schimburi de focuri la granița dintre... și ..., declarații belicoase, apeluri la pace... Apoi, alte ciocniri, trafic de stupefiante, scufundări de vase-n larg... Însă, nu știu de ce, toate grozăviile acestea nu par a fi lucrări reale ci, mai degrabă, tot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
hârtie, dar Karin refuză s-o predea. Avea nevoie de ea pentru Mark, când avea să-și revină. Îl mutară de la traumatologie într-o rezervă în care putea să stea și ea lângă el. Zăcea întins pe pat, o momâie doborâtă. După două zile, deschise ochii timp de jumătate de minut, doar ca să-i închidă strâns la loc. Dar îi deschise iar în seara aceleiași zile. A doua zi, își deschise ochii de șase ori, după socoteala lui Karin. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Înainte, iar Hoover și ai lui le cîntau În strună și-i ațîțau pentru că și el era din California, vezi Doamne... ăsta a fost adevărul, dar Florida o să se pună iar pe picioare În ciuda tuturor minciunilor, Florida nu se lasă doborîtă!.. „Și-apoi băncile n-au totul În stăpînire, Miller“ - am zis. „Poate că așa-și Închipuie, dar ia aminte“ - am zis și i-am făcut cu ochiul - „am eu un secret și-am să ți-l spun. Încă mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-o izbucnire explozivă. După trei mii de ani, o Împărăteasă de Isher cerșește ajutorul Făuritorilor de Arme? Nici în ruptul capului! ― Innelda, chiar în clipa asta uriașul distruge orașul Lakeside. ― Vai de mine! Tăcu. Pentru prima dată se simțea doborîtă. Strălucitorul Lakeside, al doilea ca splendoare si bogăție după Orașul Imperial. Încercă să-și imagineze uriașul acela cu armură strălucitoare zdrobind minunile din orașul lacurilor. Încet, foarte încet, încuviință din cap. Nu mai încăpea nici o îndoială. În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]