752 matches
-
abstractizare a universului specific fizicii moderne, dar reprezintă un prim pas spre transformare conceptuală și imagistică. Un al doilea element fundamental în dezvoltarea noului imaginar rațional este constituit de asimilarea și integrarea matematicii în explicarea universului. Nicolaus Cusanus în De docta ignoratia, atunci când susține ideea infinității universului, apelează la două forme de argumentare: cea de tip teologic și de tip matematică. Calculele necesare pentru a reprezenta universul au făcut ca matematica să fie asimilată în cadrul discursului științific. Nicolaus Copernicus atunci când susține
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ideea geocentrismului se dezvoltă pornind de la ideea infinității universului. Dezvoltată cu argumente matematice de către Nicolaus Cusanus, teoria a fost privită doar ca o teorie interesantă, mai ales că dincolo de argumentele matematice aduse existau și argumente de ordin teologic. Lucrarea De docta ignorantia aduce în prim plan ideea infinității universului, dar, doar, ca ex suppositiones. Atunci când vorbește despre existența unor corpuri infinite folosește propozițiile ipotetice "Spun, deci, că dacă ar exista (s.n.) o linie infinită ea ar fi dreaptă, ar fi triunghi
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ioan Petru, Eros și magie în Renaștere, Editura Nemira, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occdentului, Editura Nemira, București, 1995. Culianu, Ioan Petru, Iocari Serio. Știință și artă în gândirea Renașterii, Editura Polirom, Iași, 2003. Cusanus, Nicolaus, De docta ignoratia, http://www.cusanus-portal.de Delambre, M., Histoire de l'Astronomie du Moyen Age, Mme Ve Courcier, Imprimeur Libraire pour les Sciences, 1819. Delambre, M., Histoire de l'astronomie moderne, Paris: Mme Ve Courcier, Libraire pour les sciences, 1821. Delumeau
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și artă în gândirea Renașterii, Editura Polirom, Iași 2003, p. 42. 167 Lucrețiu, Poemul naturii, Editura Minerva, București, 1981, p. 48. 168 Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București 1997, p. 12. 169 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 26, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311; "Dico igitur quod, si esset linea infinita, illa esset recta, illa esset triangulus
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
infinita, illa esset recta, illa esset triangulus, illa esset circulus et esset sphaera; et pariformiter, si esset sphaera infinita, illa esset circulus, triangulus et linea; et ita de triangulo infinito atque circulo infinito idem dicendum est". 170 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 104, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 313; Unde erit machina mundi quasi habens undique centrum et nullibi circum-ferentiam, quoniam eius
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 313; Unde erit machina mundi quasi habens undique centrum et nullibi circum-ferentiam, quoniam eius circumferentia et centrum est Deus, qui est undique et nullibi". 171 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 27.10, http://www.cusanus-portal.de; "Et quia fortassis clarius hoc videre velles, quomodo ea, quae sunt in potentia finiti, est actu infinitum, adhuc de hoc te certissimum reddam". 172 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nullibi". 171 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 27.10, http://www.cusanus-portal.de; "Et quia fortassis clarius hoc videre velles, quomodo ea, quae sunt in potentia finiti, est actu infinitum, adhuc de hoc te certissimum reddam". 172 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997, p. 15. 173 Carlo Ginzburg descrie în Istorie nocturnă, Editura Polirom, Iași, 1996, pp. 70-87 modalitatea în care anumite catastrofe au fost considerate a cauza în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 36. 37 Lucrețiu, Poemul naturii, Editura Minerva, București, 1981, p. 132. 38 Bonaventura, Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 10. 39 Bonaventura, op. cit., p. 26. 40 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 308. 41 Francis Bacon, "Cugetări si observări", în Despre întelepciunea anticilor, Editura Științifica și Enciclopedică, București, 1976, p. 265. 42 Voichita Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
completes, Les Belles Lettres, Paris, 1994). 124 M. Delambre, Histoire de l'Astronomie du Moyen Age, Paris: Mme Ve Courcier, Imprimeur-Libraire pour les sciences, 1819. 125 Georges Minois, Istoria infernurilor, Editura Humanitas, București, 1998, pp.192-212. 126 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311. 127 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997, p. 15
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
1819. 125 Georges Minois, Istoria infernurilor, Editura Humanitas, București, 1998, pp.192-212. 126 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311. 127 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997, p. 15. 128 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 303
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311. 127 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997, p. 15. 128 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 303. 129 Ibidem, p. 303. 130 Ibidem, p. 311. 131 Ibidem, p. 313. 132 Ibidem, p. 313. 133 Ion Banu (coord.), Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cea mai importantă publicație științifică și literară a vremii. În structura ei enciclopedică, precumpănitoare a fost latura științifică, alături de redactori fiind prezenți cu studii Gr. Cobălcescu, Gr. Ștefănescu, Em. Bacaloglu, I. Felix, P. S. Aurelian ș.a. Se aduc informații, se fac docte puneri la curent cu cercetările din mai multe domenii (geologie, astronomie, medicină, drept, economie, sociologie). Istoria și istoria culturală sunt privilegiate, fiind ilustrate de contribuțiile lui Ion Ghica, D. Berindei, I. Missail și ale altora. Texte vechi românești beneficiază de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
azi în chip convenabil anumite enigme ale credinței, pe care teologia a uitat cum să le dezlege. La fel cu marea poesie cultică, aceea care se cântă în Biserica răsăriteană, în ea e reprezentată, cu o amploare care întrece cărțile docte, dogma mântuirii. Alcătuitorul acestei cărți a cercetat aproape toate muzeele Europei, precum a ascultat aproape toată muzica superioară ce s-a scris până azi. Muzeele Europei sunt de fapt glorificările plastice ale credinței creștine. De la Panselinos la Giotto, de la Rafael
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu este nici monoteistă, nici politeistă, ci triadică, pentru ca onticitatea iubirii să se poată manifesta, transcendând primele două materii triontic. Aici intervine marea ignoranță în materie de creștinism a lui Ștefan Lupașcu, similară cu a lui Nietzsche. Și mai e docta ignorantia în materie de naștere a religiilor. Nici o religie veritabilă nu s-a născut vreodată prin gnoză pură. Raționalitatea poate duce, cel mult, la secte sau la "religii" materialiste de felul comunismului. Este adevărat că religiile se nasc din antagonisme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îndârjitul căpitan unei terapii și să-i rezolve problema excesului de masculinitate volitivă, așa încât el să facă frumos mea culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea ar fi adoptat o altă strategie, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
semnate de Fănuș Neagu; din Serghei Esenin, semnate de Laurențiu Duță), paginile de poezie (Marin Sorescu, Ion Horea, Horia Bădescu), cele de documente (un titlu revelator: Vorbesc arhivele!), de memorii (Dumitru Micu), articolele pe diverse teme și în diferite stiluri, doct (Paul Alexandru Georgescu) ori publicistic (Constantin Coroiu), noile nume de colaboratori (de la Iosif Sava și Felicia Antip, la Traian T. Coșovei, Nicolae Iliescu, Cătălin Țârlea și George Cușnarencu) susțin profilul publicației; nu însă și o linie a ei. A. l.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
pregnant o criză în fond fertilă. Notarea „stării de fapt” și echivalarea ei cu „mainimicul” individualizează „noul sezon elegiac” anunțat într-un poem în care tristețea mallarmeană a cărnii este consonantă cu aceea a lecturii. Motivele dominante sunt „mainimicul” și „docta puella”, primul, „semnul pierderii de substanță a lumii, emblema elegiei acestei pierderi” (Ion Pop), înlocuind „viața fără nume” din primele două cărți cu imaginea existenței situate sub semnul derizoriului. Experiența decisivă a eului poetic înseamnă acum conviețuirea cu „mainimicul”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
mainimicului pătând cu un sânge poetal foaia verde”. Titlul Scurtă proză, frecvent în acest volum, nu se referă atât la aspectul formal al textului sau la atracția exercitată de prozaic asupra liricului, ci indică mai degrabă obiectul acestuia: prozaismul descurajator. Docta puella, proiecția duios-ironică a duhului livresc, o umbră de „fecioară Geraldine” (Ion Pop), înlocuiește îngerul tradițional în dialogul (sau „lupta”) scriitorului cu el însuși. Poetul echinoxist refuză tradiția angelică, ia în deriziune vechiul motiv pentru a-l înlocui cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
o umbră de „fecioară Geraldine” (Ion Pop), înlocuiește îngerul tradițional în dialogul (sau „lupta”) scriitorului cu el însuși. Poetul echinoxist refuză tradiția angelică, ia în deriziune vechiul motiv pentru a-l înlocui cu o variantă mai sofisticată și mai umanizată. Docta puella (prezent și în Viața fără nume și Insomnii lângă munți) devine obsesie tematică în cartea cu cele mai multe fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
prezent și în Viața fără nume și Insomnii lângă munți) devine obsesie tematică în cartea cu cele mai multe fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței. Dezamăgirea poetului se nutrește din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere, senectute și extincție. Melancolia împuținează lumina, docta puella își pierde grația și aparține trecutului, intertextualitatea își diversifică orizontul referințelor, „mainimicul” devine terorizant, „scurtele proze” nu mai au aura oniricului, o mecanică absurdă se instalează în ritmul curgerii cotidiene. Himera poemului hrănește textul cu virtualitatea sa perpetuă, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
sublimate în numele respectivei unități. Astfel, până la un punct, contrariile sunt complementare; adesea, ele chiar coincid. Ideea nu este, desigur, noua: ea este popularizata intens, în secolul al XV-lea, de cardinalul german Nicolaus Cusanus, în influentul sau tratat teologic De docta ignorantia. În perioada romantică, unii dintre contemporanii lui Blake, precum Hölderlin sau Shelley, sunt, la rândul lor, preocupați aproape obsesiv de această modalitate de reflectare a realului: Günter Klabes notează, în acest sens, ca "poezia lui Hölderlin, ca și cea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
maniera socratica, am spune, "cu cat omul își cunoaște mai bine propria ignoranța, cu atât va fi mai mare învățătură să" (1979, p. 9), Nicolaus Cusanus ajunge la concluzia că adevărul absolut nu poate fi aprehendat de intelectul uman. Formula "docta ignorantia" devine încă mai transparentă în analogia pe care teologul o trasează între punctele de maxim și de minim, acestea fiind, în esență, identice. Următorul citat se poate aplica și în cazul ideii de "coincidentia oppositorum": "Cantitatea maximă este infinit
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punctul de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă deoarece încă din secolul al III-lea prozodia latinei fusese abandonată aproape în întregime în favoarea accentului intensiv). Desigur, această problematică nu ne poate interesa aici. în Spania vizigotică s-a realizat o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Noe care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.). Elpidius nu e un poet de disprețuit, iar datorită prețiozității sale, fără îndoială artificioasă, poate fi considerat un scriitor doct; se observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6. Alți scriitori minori: Eugippius și Victor de Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]