750 matches
-
sobru, care nu se lasă molipsit de lava paroxistică ce curge din opera cercetată. O anume impostație îi golește însă condeiul de sentiment, de aceea lipsa emoției îi împrumută criticului un timbru placid, expresiile avînd corectitudinea fără culoare a formulelor docte și nespectaculoase. Fraza lui Mircea A. Diaconu nu te prinde, dar nici nu plictisește, cauza stînd în stofa de comentator cu virtuți dialectice: știe să scoată toate nuanțele din analiza unei teme și dă cititorului satisfacție prin prefirarea unor distincții
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
certă finețe a femeii redescoperite, iar modul fermecător în care acesta îi face curte găsește o persoană sensibilă, receptivă la subtilități. George este însă descoperirea lui Giurgiu, personajul prin care poți citi o întreagă lume. Felul în care ascultă explicațiile docte ale doctoriței Gina Filip (Clara Vodă) privitoare la proasta calificare rasială pentru reproducere a muncitorilor români, cu o doză de naivitate amestecată cu timiditate, felul în care primește vestea în măsură să deconcerteze pe oricine, și anume că amantul focos
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
creștine din care Hristos lipsește. Apar alte figuri evanghelice, dar nu zeul. A doua bizarerie e absența totală a expresiilor străine și a citatelor din alți autori, deși Kierkegaard e un autor copios în grija savantă cu care face trimiteri docte. Și a treia însușire e cumințenia neașteptată a tonului general, Kierkegaard părînd mai puțin îndrăzneț atunci cînd scrie în nume propriu. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii au subapreciat predicile în comparație cu cărțile scrise sub pseudonim. Dar, estetic vorbind, textele au
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pentru că nu ești fericit. — Nu ești fericit. Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa aceea ingrată de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei, ciudatei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ascunzându-le sub pernă. Ajuns la anumite pasaje, inima îi tresaltă și cu gura întredeschisă, respirând doritor, își întrerupe pentru o clipă lectura. Oare va dormi după? Nici el însuși nu o știe de când i-a citit tatăl său o doctă operă despre somn, cauzele și legile sale. Așteaptă somnul și ăsta e cel mai dulce mod al său de a trăi, așteptându-l. Somnul este izvorul sănătății, pentru că înseamnă a trăi fără să știi. Nu știe că are inimă cel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de memorii, mai multe volume de eseuri, și încă altele, dar cu ecouri din ce în ce mai puține în opinia critică. Au apărut în ultimii ani despre Breban, ce e drept, două cărți, a lui Marian Victor Buciu și a Laurei Pavel, substanțiale, docte,dar cărțile lui Breban însuși nu-i prea ispitesc pe cronicarii literari actuali. Cei de odinioară se repezeau să întâmpine primii o carte nouă de Breban. S-au dus acele vremuri! Acum apariția romanului Jiquidi, la sfârșitul anului trecut, piesa
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
o instituție necrofilă, introvertită și glacială, așa cum era înainte de 1990, cu privirile întoarse exclusiv către memoria difuză și către arhiva sistematizată, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea doctă, cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secată, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
arhivele revuistice ale anilor '20-'30 și care nu neglijează aproape nici o referință bibliografică? Cu atât mai mult cu cât, practic, chiar pentru un cititor lipsit de inocență, există nesfârșite dificultăți de orientare între zecile sau sutele de fragmente plasate, doct, între ghilimele. Și cu atât mai mult cu cât ținta demonstrației lui Paul Cernat - nu întru totul neașteptată, dar impusă cu pași exacți - e seducătoare, modernă și imposibil de atacat. Întregul eșafodaj omagial care plasa avangarda românească în pole-position-ul celei
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
o premisă, în fond, a succesului și o garanție în fapt a directeții mesajului. Formula analitică a lui Crețu respectă necondiționat textul, indiferent de paternitate. Sau, mai simplu spus, respectă alteritatea și se respectă pe sine. Niciodată maculat de morbul doct al terminologiei teoretice, niciodată arogant sau ireverențios în flirtul complicat cu cartea pe care o ține în mâini, niciodată plictisitor în direcționarea ideatică, Bogdan Crețu își câștigă, printr-o atare interfață multicoloră, obiectivitatea. Nefiind un dat celest, aceasta din urmă
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
salazarist, acest autentic amic al românilor a continuat să cultive, fără întrerupere și cu o naturalețe ce-i e caracteristică, legăturile cu țara ce-l adoptase temporar. Pentru cineva foarte interesat de specifiul portughez (așa cum se recunoaște a fi subsemnatul), doctele disertații pe cele mai diverse teme furnizate de către Daniel Perdigăo sunt mană cerească: de la contorsionata istorie lusitană până la tradițiile ei culinare, de la tribulațiunile politice la cele amoroase, de la tabieturile lui Pessoa până la cele ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
unei posibilități aproape incompatibile cu experiența reală a sistemelor totalitare: aceea ca "trădarea" să vină din interiorul aparatului represiv, ca acesta să înregistreze abateri de la perfomanțele sale, etalate în cîteva secvențe redutabile, mai ales cea în care Hauptmann Wiesler explică doct felul în care, supus un interogatoriu de peste 40 de ore non stop, suspectul cedează. Wiesler nu este doar un caz particular, ci și posibilitatea pentru regizor de a explora sistemul din interior. Dacă exigența cere impecabilul, atunci acest agent pare
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
trebuie să-l trădezi niciodată, începînd prin a nu trăda propriul adevăr. Actrița îi spune la plecare: "Sunteți un om bun". De cealaltă parte a baricadei, scena este la fel de dramatică, superiorul său îi explică cu acribie, citîndu-i dintr-o lucrare doctă, natura specifică a artiștilor și scriitorilor, care fac parte din cea de-a patra categorie a rezistenților, cea mai dificilă, pentru că este intratabilă. Cu ei trebuie procedat după strategia: totul sau nimic. Specialistul constată în spirit științific: "Majoritatea celor din
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
din textul pe care îl introduce; plagiatul, într-un asemenea caz, ar putea consta doar în copierea unor note introductive scrise de alți editori, ceea ce nu se întîmplă în situația dată. În acest caz, plagiatul este o imposibilitate logică; compararea doctă a unor pasaje și tonul apodictic îi pot însă produce unui cititor nefamiliarizat cu ideea de ediție critică impresia de argumentare obiectivă, bazată pe fapte. A treia secvență pseudo-argumentativă e cea mai insidioasă, pentru că se bazează pe o convenție pe
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
eseul împărțeau pagina cu evocări, descrieri, etc., ca în volumul din 1986 Danubio, cu o foarte bună versiune românească datorată lui Adrian Niculescu: Danubius, Univers, București, 1994. Ca scriitor, Marco Santagata de la Universitatea de Studii din Pisa, autor de lucrări docte, obligatorii pentru specialiști, a recurs de la bun început la instrumentele specifice, cînd s-a consacrat romanescului; chiar și atunci cînd autobiograficul predomină, ca în cartea de debut, Tata n-a fost comunist (Il papŕ non č stato comunista, Guanda, Parma
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
impropriu - nu cuprind nici un sfat propriu-zis. Dacă ești înaltă, afirmă revista, s-ar putea să ai surpriza să devii mamă de gemeni. Dar dacă ai citit revista și ai aflat asta, nu mai e nici o surpriză. Sau nu? Un aparent doct articol discută cînd este momentul să devii mamă. Te-ai aștepta la păreri pro și contra, dispute, sondaje de opinie. Ei aș! Concluzia vine din start: fiecare cînd "simte că e momentul prielnic". Dacă n-ai fi dat bani pe
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
metoda Pristanda de către omologul său de la Educație, competențele dovedite ale profesorului universitar de relații internaționale, Elena Udrea, în analiza sistemului democratic norvegian, ok-ul de încercat amic dat de ministrul de Externe regelui Spaniei, plictiseala campaniei pentru Parlamentul European) și comentariile docte ale "analiștilor politici" (o mențiune specială din punctul de vedere al grotescului apariției merită imbatabila tripletă Gâdea-Cristoiu-Stan, flancată îndeaproape de un nou venit în branșă, Victor Ciutacu) întrețin cu brio confuzia. Fiecare român este convins că știe totul despre Uniunea Europeană
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
joc de cuvinte, cu două numere din SECOLUL 21, dedicate Luxembourgului și Sibiului. Capitale culturale europene, în tandem, un tandem început mai devreme și care i-a deschis, de fapt, Sibiului această perspectivă (aflăm, trebuie să mărturisim, dintr-un articol doct al lui Bogdan Lefter. Ce ne-am face fără oameni informați!). Constrîns - pe orizontală - de spațiul, nu prea generos, în care trebuie să-ncapă, Luxembourgul s-a dezvoltat pe verticală, stratificîndu-și istoria, mentalitățile, vederile și încercînd, la nivel de straturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
celuilalt. De acum încolo, corespondența lor va spori în rafinament, dar va pierde în spontaneitate. Va intra în joc maturitatea erudită a unor intelectuali versați, pentru care scrisul epistolelor făcea parte din deprinderile curente ale vieții. Și amîndoi vor scrie doct și protocolar, ca niște ființe cărora vîrsta le interzicea tresăriri neîngăduite. Iar dacă în prima parte a corespondenței rolul principal îl joacă Heidegger, și asta chiar și numai pentru faptul că de la el s-au păstrat cele mai multe scrisori din această
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
accident de vânătoare în urma căruia un prim-secretar e împușcat de colegul său de revoluție socialistă. Cum destinatarul e nimeni altul decât autorul Mistrețului cu colți de argint, iar vina pentru moartea activistului o poartă un "mistreț reacționar" și pe deasupra doct, întregul episod devine savuros. Nu și pentru pixurile lipsite de umor, îmbufnate, ale securiștilor, care se limitează la a încercui sintagmele periculoase, ignorând ceea ce capitaliștii sălbatici numeau, atunci ca și acum, story-ul. Tac muzele, tac mieii, dar tac - mai abitir
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
căruia în măsura în care știința nu se reduce la cunoașterea unor regularități utile și cercetează adevărul, ea trebuie să-și legitimeze propriile reguli de joc, volumul de Pascal Bentoiu (Ed. U.N.M.B., București, 2007) investighează și totodată ornamentează cu propria-i creație, doct, inspirat o idee problematizată cândva de Jean-François Lyotard, și care în mod expres se referă la ceea ce, cu o sintagmă destul de compromisă, se mai numește "cunoașterea artistică". Pascal Bentoiu are capacitatea să susțină uneori un demers de sens contrar și
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
chietist destoinic, cam așa poate fi definit Seneca. Un fel de intelectual a cărui vigilență s-a travestit în aerul blajin al unei inteligențe contemplative. Și, pe deasupra, un spirit căruia decepțiile îndurate nu au reușit să-i împrumute aerul blazării docte. Sub unghiul apropierii dintre cei doi protagoniști, Seneca nu se poate plînge de lipsă de înrîurire asupra lui Lucilius, căci mai tînărul său amic nu îi este doar prieten, ci și discipol. Și cum în ultimii ani Lucilius începuse să
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
un scriitor de povestiri istorice. Într-un format elegant (deschisă, e o jumătate de coală de scris) și incredibil de nehărtănită pentru vîrsta ei, punerea alături a două conferințe la Atheneu, despărțite de vreo lună, are chiar pretenții de istorie doctă (legătura cu Odobescu acela de-l știm) și documentată. Prima cuvîntare, sub numele "de cod" Moții este - previzibil, după ce am văzut anul pe copertă - despre Răscóla Românilor Ardeleni sub căpetenia lui Horia în Nérna 1784-1785. Episodô din istoria Transilvaniei. O
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
plină, Bushurești, Biserica catodică, O tunsoare brici, Abdominabil !. Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei, de la referința limitată la ficțiunea fără nici un fel de frontiere. Așa se construiește, de când lumea, umorul, veți putea spune, de pe o poziție doctă. Cu devieri lexicale și exagerări situaționale, cu antifraze subversive și invenții gogonate. Iar - în linii mari, foarte mari - voi fi de acord. Numai că nu putem omite din discuție termeni ca personalitate, atitudine și sistemă. Întâi pentru că Radu Paraschivescu a
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]