170 matches
-
este teologul ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost reflectat trecutul românesc. Perspectiva relativismului postmodernist din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român - punctul sensibil al istoriografiei clasice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine”. Dacă dorim să rămânem în veac, trebuie să facem voia lui Dumnezeu, Care este veșnic.” Ce înseamnă însă adăugirea „precum în cer așa și pe pământ”? Răspunsul este unul dogmatic și cu înțelesuri foarte adânci. Făpturile raționale se împart în două categorii: ființe necorporale și ființe îmbrăcate în trup. Ființele necorporale sunt îngerii; celelalte ființe raționale suntem noi, oamenii. Cele dintâi sunt ființe spirituale, libere de povara trupului, menite să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sectoarele persuasiunii: cea comercială (publicitatea), cea politică, religioasă (sectele), comportamentală (fumatul, consumul de droguri) etc. 10. Franța se angajează pe o cale foarte criticată în țările democrate, cale văzută ca rezultat al acțiunii laice fragile și timide asupra ofensivei și dogmaticii provocatoare, fundamentaliste. 11. Dacă legea obține aprobarea majorității publicului, asta se va întâmpla deoarece va reuni electoratul de stânga, care nu are încredere în religie și electoratul de dreapta, ostil imigrației. Identificarea și interpretarea valorilor implicate Începem prin a afirma
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
noastră biologică și o "genă a minciunii"? Greu de argumentat cu alte mijloace decît cele speculative ale hermeneuticii. În termenii acesteia, să recunoaștem că nici unul din "instinctele" mai sus amintite nu se desfășoară în plan social fără de adjuvantul minciunii. Potrivit dogmaticii ortodoxe, vorbind despre o adamică "genă a minciunii" nu ar trebui să gîndim în termeni strict juridici sau biologici la existența unei "pete a vinovăției" genetic transmisă; deși, transmisia pe această cale a păcatului și implicit a pedepsei lui rezultă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
economia începutului de secol XXI! În ciuda originii lor comune, economia și ecologia sunt încă departe de a se contopi într-o economie ecologică sau într-o ecologie economică. Mai degrabă însă, ca o iluzie a unui mod de a ști dogmatic autonom, ele se opun din ce în ce mai mult realității ecologice a unei politici economice incerte. Există totuși un proces de diferențiere sau de bifurcare. Economia nu poate integra ecologia în calculele sale și nici reciproc. În ideea necesității analizei sistemice a interdependențelor
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
trad rom. Rațiune, adevăr și istorie (Editura Tehnică, București, 2005) - sau The Collapse of the Fact/Value Dichotomy and Other Essays (Harvard University Press, Cambridge, 2004). Însă, din câte am putut eu înțelege, Putnam a criticat doar modul absolutist și "dogmatic" de trasare a acestei distincții în cadrul empirismului logic. Iar "nu o distincție absolută" nu înseamnă "nicio distincție" între fapte și valori, între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie, între descriptiv și normativ, la fel cum "nu o distincție
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
din Asia Mică de răul îndrăciților ahei, limba lor păs-trînd 205 cuvinte comune numai cu eme-gi, iar 290 cuvinte sînt comune pentru ce-le trei limbi! Dacă ar fi fost o latinizare totală a geților după cotropirea romană așa cum susțin dogmaticii latrinității, atunci aceste cuvinte nu au ce căuta în limba română, logica nu poate să înghită asemenea prăpăstii chiar dacă au pretenții de adevăruri sacre. Cred că strămoșii irlandezilor au migrat din Anatolia după destrăma- rea regatului vechi hitit, au poposit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
condus în scurt timp la ocuparea Ungariei și la revitalizarea minusculului partid comunist local. Acesta era deja fragmentat, la o primă analiză conturându-se o facțiune "evreiască" condusă de Matyas Rákosi, fidelă liderului de la Kremlin, care se opunea mai puțin dogmaticului Imre Nagy și altor staliniști ca László Rajk și Janos Kádár, cu alte cuvinte, comuniștilor care, la prima impresie, aveau un sentiment național mai pronunțat. Însă genul acesta de distincție între comuniști "nativi" sau "autohtoni", respectiv comuniști "moscoviți" sau "alogeni
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să specifice generalul polonez, "Așa cum nu vom renunța la socialism, tot așa nu vom permite o revenire la metodele și practicile greșite existente înainte de august 1980" (Jaruzelski: 1987, 22-23). Generalul Jaruzelski nu a acționat în acele împrejurări ca un comunist dogmatic, așa cum se așteptau mulți observatori, ci ca un lider autoritar, interesat în primul rând de stabilizarea socio-politică a Poloniei. Normalizarea situației ar fi avut loc desigur tot sub auspicii comuniste, ceea ce pentru o parte crescândă a populației devenise inacceptabil. Jaruzelski
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu fal? �81. Pentru Iorga, literatura era un �comandament social� �n spiritul na? ionalismului lui Eminescu, un fel de �realism na? ionalist. � Criteriile sale de critic? literar? �?i aveau originea �n conceptele sale politice ? i sociale. Asist? m �n intervalul 1900? 1910 la formarea dogmaticului Iorga. Nu va renun? a niciodat? la conceptul s? u de engag� �n lupta pentru o literatur? ? i art? �na? ionalist? realist? �. Dac? n?ar fi bazat? pe conceptele estetice ale lui Eminescu, ea ar trebui s? se bazeze pe na
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu s�nt interesa? i de literatur? , scriitorul trebuie s? aib? aceea? i senza? ie pe care o are sc�nteia atunci c�nd cade pe z? pad? �84. Dup? perioadă s? m?n? torist? , Iorga va deveni inflexibil ? i total dogmatic �n privin? a �realismului na? ionalist�85. E greu de �n? eles cum cineva familiarizat cu literatura universal? că Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Na? ionalismul lui cultural explic? respingerea violent? a curentelor moderne ? i criticile aspre la adresa simbolismului etc.86
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
tradiție antică (Ferraris 10-12) -, și anume: a. imaginația "icastică" sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc, conservator și canonic, ea este relevantă mai degrabă în cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de fapt transformarea comparației în operație judicativă fundamentală, în sensul că tocmai operarea ei ordonează spațiul cunoașterii, stabilind competențe, funcții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiu. Acest spirit intelectual taxonomic al mediei postbelice, dincolo de o clasificare veridică à la Hayden White, este un... reflex concret al politizării gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se sustrag acestui dogmatism al reprezentării scrierilor intelectuale, al poziționării lor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
placid și ferm în principii; causeur și farseur genial, stăpân agresiv și poruncitor, dar și melodramatic; maestru al travestiului mimetic, acid pâna la perversitate sau cumplit de sadic în demolarea interlocutorului, dar și înțelegător, altruist și atoateîncăpător întru cele umane; dogmatic și antidogmatic, adorând petrecerile și colocvialitatea, însă trădând și batjocorind totul; iubindu-și sau urându-și personajele etc." 24 Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 262. 25 Mircea Tomuș, op. cit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu fală"81. Pentru Iorga, literatura era un "comandament social" în spiritul naționalismului lui Eminescu, un fel de "realism naționalist." Criteriile sale de critică literară își aveau originea în conceptele sale politice și sociale. Asistăm în intervalul 1900-1910 la formarea dogmaticului Iorga. Nu va renunța niciodată la conceptul său de engagé în lupta pentru o literatură și artă "naționalist-realistă". Dacă n-ar fi bazată pe conceptele estetice ale lui Eminescu, ea ar trebui să se bazeze pe naționalismul eminescian. Iorga respingea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ai căror cititori nu erau receptivi: "Acolo unde oamenii nu sînt interesați de literatură, scriitorul trebuie să aibă aceeași senzație pe care o are scînteia atunci cînd cade pe zăpadă"84. După perioada sămănătoristă, Iorga va deveni inflexibil și total dogmatic în privința "realismului naționalist"85. E greu de înțeles cum cineva familiarizat cu literatura universală ca Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Naționalismul lui cultural explică respingerea violentă a curentelor moderne și criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ura sa față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este teologul ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost reflectat trecutul românesc. Perspectiva relativismului postmodernist din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român punctul sensibil al istoriografiei clasice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]