403 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UNUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 145 din 25 mai 2011 Toate Articolele Autorului 25 Mai 2011. Tăcerea întotdeauna la doi se împarte, aerul arde între două cuvinte, cine să-i stingă dogoarea-i departe, ochii tăi dorm, aducându-și aminte... De la mine la tine, de la tine la Dor numai gândul e treaz, doruind pe poteci, aici, între aripi rănite de zbor, sufletul nostru e Unul, în veci... Referință Bibliografică: Unul... / Nicolae Nicoară
UNUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 by http://confluente.ro/Unul_.html [Corola-blog/BlogPost/344334_a_345663]
-
deplâng faptul că întâlnesc dificultăți în a fi român și a trăi în România, bunăoară sunt convins că și un danez, de pildă, are dificultăți în a fi un danez în Danemarca. Vreau să rămân la firul ierbii și la dogoarea asfaltului. Aici la noi, în România. Eu nu am fost niciodată genul protestatarului. Nu am considerat că pot lua statul român la întrebări, cu toate că nemulțumiri aveam, slavă Domnului. Asta poate din comoditate, admit, sau poate dintr-un oarecare absenteism bizar
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența by https://republica.ro/nu-am-fost-niciodata-genul-protestatarului-s-ar-putea-ca-tocmai-asta-sa-vrea-statul-de-la-mine-absenta [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului A plecat pe fugă Vara Cu alaiul ei de soare, În mătasea de porumb Dimineața mai răsare! Doar în poala unui câmp Îi văd urma de dogoare Și-a lăsat culorea aprinsă, Într-o inimă de floare. A îmbrăcat în zale verzi, Toți copacii din grădină, Printr-un nai doinește timpul Muzica e în surdină... Roțile de tren se zbat Pe o șină nevăzută, De ar știi
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1440088347.html [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
Casa El Kamino m-a întâmpinat parcă râzând, sub ploaia liliachie a florilor din copacul de la poartă. Este o construcție nouă cu camere largi, ferestrele și uși mari și înalte. Totul este făcut în așa fel încât să nu lase dogoarea razelor de soare care devin fierbinți în ceas de amiază să rămână între zidurile ei. A fost construită cu scopul de a oferi turiștilor un sejur liniștit și plăcut asigurând astfel traiul gazdelor. Familia Petakutty de Silva, este buddhistă, ca
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_cap_3_helene_pflitsch_1358917632.html [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
dracului toată mașinăria. În timp ce Nistorescu s-a lansat cu teoria sa despre sistemul nervos cu exemple de pe front, impacientat de atâta așteptare, Vasile Popescu s-a dus la secție să constate care mai era situația. Ceasul arăta ora douăsprezece și dogoarea Soarelui era în toi. Norocul lor, alături de poarta bisericii se afla un chioșc de răcoritoare, pe care l-au vizitat din ce în ce mai des. -Nu cred că se va mai face astăzi repartizarea suplinitorilor, deși secretara zice că nu poate să spună
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ultimii-proscrisi-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-coroana-otetarului-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci diferența dintre apa ordinară care ofilește petalele sub dogoarea arșiței și boabele diamantine de rouă, care le purifică și le dau strălucire. Crezi că îți speli părerile de rău cu o cană de apă fiartă? Află dumneata, că petalele se purifică numai prin suferința frigului provocat de mângâierea picăturilor
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1435657377.html [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
stau! Și-n poală să-ți gust măngâierea, Din cerul pierdut, cu nori ce treceau, Pe față să simt, cum îmi plânge-nvierea. Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea! Să nu se topească vreodată-n deșerturi, De-atâta dogoare, din inima mea, Ce-adie purtată pe gură de vânturi. Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte! Din zborul topit al unui Icar, Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte, Nespusa poveste-a unui vechi cronicar. Mai
MAI LASĂ-MI ! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1479403745.html [Corola-blog/BlogPost/372678_a_374007]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406474443.html [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!”, gândi ea, adâncindu-se mai mult în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce își lăsa ușor, amprentele prin trupul său tânăr și neobișnuit cu efectele alcoolului. Îl privea liniștită pe Condurache, cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o tavă cu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_i_part_stan_virgil_1384507724.html [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
ajung mioare, lapte și miere, fiere, fier. Încerc să-ți desenez azi chipul, iubita mea, de unde vii? Artistul e mereu ridicol, dar e artist din sute, mii. Tăceri solemne ne-nconjoară, noi ne iubim, coroane largi de ramuri ne scujnd dogoarea, ne despuiem, ne suntem dragi. Faci semne, scrii cu buze roșii pe trupul meu un alfabet, hieroglifele, strămoșii ceva știau, adânc secret. Din jale s-a-ntrupat iubirea, era seara târziu, un crap plutea prin cameră, se auzea muzica de pe CD. Crapul
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Mozaicul_boris_mehr_1340083177.html [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
web. Doream din nou s-o îmbrățișez și am făcut un pas spre ea, dar ea se strecură cu pricepere, intuind ce vroiam să fac și continuă să-și aranjeze lucrurile. Accidental, îmi atinse cu spatele pulpa piciorului, simțindu-i dogoarea corpului prin pantalonul subțire. Mi-era jenă că se putea observa umflătura din zona șlițului pantalonului meu, dar am văzut cum zâmbea ștrengărește: pricepuse ce s-a întâmplat! Iarăși am mai făcut un pas spre ea, reușind s-o prind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401015232.html [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
ar fi fost el, nu mai era nici ea. Așa cum este de obicei în viață, nimeni nu poate descifra secretele inimii sau misterele apariției dragostei. Când o dragoste nouă este posibil să înflorească, diminețile ți se par mai frumoase, iar dogoarea soarelui mai suportabilă. La ora stabilită fetele au coborât spre restaurant, de unde se auzea o muzică de caffé concert. Ștefan le aștepta la masa special pregătită de șeful de sală, amplasată undeva mai departe de zgomotul orchestrei, dar cu vizibilitate
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396183302.html [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
scop, fără mustrări și fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Eroul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. Sufletul eroului este asemenea unei scântei dintr-o
IN MEMORIAM – LOCOTENENT AVIATOR ŞTEFAN HENCZ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1404465295.html [Corola-blog/BlogPost/349168_a_350497]
-
mai bună este aceea care se dovedește a fi și cea mai armonioasă. Ceremonia în sine are de asemenea rolul de a îndrepta toată atenția oaspeților asupra frumuseții celor mai simple manifestări ale naturii, cum ar fi lumina, clipocitul apei, dogoarea focului de cărbuni și de asemenea manifestările forței creative a universului prin încercarea umană, de exemplu, în confecționarea de obiecte. Conversația în camera în care se servește ceaiul se axează pe astfel de lucruri. Oaspeții nu se vor lansa în
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
mitologia greacă, iată-le multiplicate la infinit în "toți motanii"). În "Buruieni", ne investește tăria de arome vegetale, resimțită olfactiv, auditiv și tactil: Sălbatică grădină-i amar îmbălsămata, de buruieni înalte ce cresc cotropitoare, mireasma-i, plămădită'n a soarelui dogoare, rămâne totuși crudă, si-adânc răcoritoare. Din lamura de floare și frunză fură vântul și sufletul mi-l umple, și sângele mi-l bate, și tâmpla'-mi răcorește cu sărutări curate, și părul mi-l resfira cu mâini îmbălsămate. În
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
1973, Premiul I Poezie, (pe coperta a IV-a semnează scurte comentarii critice: Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Manolescu, Al. Piru); Editura Eminescu, București, 1974; 2. "Cu împrumut, mireasma tinereții" (cu litografii de Marcel Chirnoagă), Combinatul Fondului Plastic, București, 1975; 3. "Dogoarea și flacăra", Editura Eminescu, București, 1977; 4. "Tirania Visului", vol. I (cu ilustrații de Traian Filip), Editura Cartea Românească, București, 1982; 5. "Tirania Visului", vol. II, (coperta I, cu un desen de Gheorghe Iliescu-Călinești; coperta a IV-a, cu un
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să tragă. Din Strada Lăturilor începură săse înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând cu ușurință alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
părea că mai era câtva timp înainte ca flăcările să se răspândească înăuntru. „E vorba de o plecare. N-am de ce să mă grăbesc.” Avea senzația că îi vorbea cineva. De cum intrase în cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avea și rude înstărite care o ținuseră până nu demult în liceu... Atât îmi povesti din viața ei, nu mai mult, dar pe mine nu mă interesa viața ei de până atunci, prezența ei mă acapara, adică prezentul, ochii ei, dogoarea sărutărilor, dulceața amețitoare a trupului ei inepuizabil în dăruire... Am început s-o vizitez seară de seară fără să mai stau toată noaptea; cum să le spun părinților de fiecare dată că am fost la un ceai care s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
324); Vezi, depărtarea a ațâțat focul și a stins scânteile. Nu știu cum încape în mine lacrima (trupul) uriașă cu lumini și umbre jucăușe, a iubirii mele pentru tine. Dacă închid ochii și fac un gest de mângâiere prin aer, parcă simt dogoarea catifelată a trupului tău. Și mă cutremur. Imaginea ta zburdă prin grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
acest pas ca și cum ar fi pășit în alt ținut, ca o rupere de lume, o suspendare între cer și pământ, fără putința de a-și găsi echilibrul necesar. Cum să nu mai urce el pe locomotivă, cum să nu simtă dogoarea fierbinte a focului de la cazane, să inspire fumul iute înfuiorat care, pentru oamenii de rând, apărea ca înecăcios, dar pentru el avea o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dacă asta era doar reflecția soarelui sau a focurilor de lângă calea ferată. Am intrat în gară unde era o sobă a cărei parte de jos era atât de fierbinte că era transparentă și am început să scoatem aburi lângă ea. Dogoarea ne-a pus culoare în obraji. Fie-ți milă și cumpără-mi și mie o cană de cafea, mi-a zis Stoney. Mi-a luat cinci zile din astea să ajung înapoi în Chicago, pentru că din greșeală m-am suit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nici ei lămuriți pe deplin cum să se poarte. Totuși, în toată lumea mare nu exista nimeni care să aibă de toate din belșug ca ei, cu excepția banilor - și acesta era un neajuns care putea fi remediat. Peste acest tumult și dogoare familială, strigăte care se împleteau peste masa de pinochle, cursele făcute de copii, ibricele de cacao și ceai și munții de prăjiturele aduși în sufragerie, tunetele groase politice și nechezatul mai ascuțit al femeilor și toată această discordie grandioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
intimitate în acel hol încărcat de nimicuri luxoase, parțial inventariate de lună, cu bătrânul care fornăia la etaj, vigilent până și în somn. Prin urmare mă simțeam istovit încă înainte de sosirea dimineții galbene și supurânde, cu gerul ei bolnăvicios și dogoarea murdară a sobei dinăuntru din care se prelingea benzina. Nu mă îndoiesc că o există o metodă de a căra tot felul de astfel de lucruri precum mici bețișoare duse de pânza umflată a apei, dacă te hotărăști că energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
serviciu, și cu o față care semăna cu a lui Tecumseh, sau unul din atacanții pictați ai orașului Schenecdaty; dorea să-mi explice o strategie exact în momentul ăla, foarte hotărât în mijlocul acelei colivii de femeiuști și țipete tropicale și dogoare specifică unei spălătorii, pe lângă arșița albă a soarelui. Așteaptă puțin, am strigat, așezându-mă în locul lui Sophie pe butoiul cel mare. Unii au început imediat să strige: — La grevă! Vă rog, ascultați-mă puțin! Nu o să fie legală... — La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]