311 matches
-
totuși energia, cantitativ, dar degradând-o calitativ; căci acele corpuri vor radia o energie cu lungime mare de undă, infraroșii, adică o energie entropizată. Dar dacă lemnul acela e viu? Adică face parte dintr’o pădure? Indiferent cât de tare dogorește Soarele, În pădure e răcoare. Vegetația primește și ea tot atâta energie cât și plaja expusă direct; și o absoarbe, folosind-o Însă Într’un proces biologic: Viața. S’o disecăm. Prea puțină energie va fi degradată fizic Într’o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Dem. Teodorescu are o legătură directă cu natura, augmentată de semnificația numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai ciripeau,/ ape-n cale se opreau/ și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timpul vieții. De bună seamă că în cer nu trebuie să le meargă mai bine ca pe pământ, altminteri moartea n-ar mai putea fi o pedeapsă mai mare decât, să zicem, munca anevoioasă pe un câmp îndărătnic, când soarele dogorește sau când e ger. În primii ani de la oraș, cerul nu m-a preocupat: era prea îmbucătățit, iar eu - bucuroasă de-a fi scăpat de fanteziile unui copil ce n-avusese acasă nici o singură carte de basme și-și făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mâncare și apă la păsări, s-a suit anevoie în căruță, s-a așezat pe scândura care ținea loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe munte. Era spre seară și nu se Îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, În pustiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, caniculă mare. Și nici gura să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și Însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L Încearcă de mai multe ori
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
se părea că mă simt mai bine printre cei morți. După patru zile însă, mă birui și pe mine căldura caniculară de atunci, nu mai puteam ieși din casă decât între orele 4 și 5 dimineața, chiar la 10 seara dogorea dealul. Pe de altă parte, zilnic mă zorea Eliza să sosesc la Cumpăna, unde i se ura singură. Am petrecut patru zile foarte plăcute acolo. Frumusețea locului, cele trei ape care veneau vâjâind pe văile Capra, Cumpăna și Buda se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ar fi sfărmat de durere auzindu-le, orașul înflacărat prin foc și vânt se unise cu cerul, căci între cer și pământ nu mai era deosebire. Flacăra zbura piezișă după îndreptarea vântului... aerul ardea cu fum cu tot, cerul se dogorise, astfel încît albastra lui boltă amenința a se [a] prinde și a se nărui. Prin nori de fum roșii vedeai amestecate, ca ochi de aur, stelele timide și tremurătoare. Pământ, aer și cerul asupră-le erau coprinse de același foc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nu-i nici zece? Lasă, tălică, că mi ți-i trezesc eu mintenaș!" Pune mâna plin de draci pe o daltă și începe să bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
către ușă. "Bine, mă, ne vedem, ne vedem. Și dacă mai apare vreo lucrare, vreo combinație, ceva, te anunț io. Te-am pupat." "Sănătate!" După vreun ceas și jumătate durerea se aspri. Pe deasupra simțea că toată fața începuse să-i dogorească. Acum și partea superioară a orbitelor îl durea, iar hemoragia parcă se intensificase. Dădu drumul la televizor să vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu-l slăbea deloc. Zăcu așa, gemând și bibilit cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui. 16. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. 17. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor." $8 1. Cînd a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
și Tu să bea sînge și sunt vrednici." 7. Și am auzit altarul zicînd: "Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!" 8. Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10. Al cincilea a vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
auzit altarul zicînd: "Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!" 8. Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
mici să doarmă, cei doi soți sunt amândoi geologi, cunoștințe vechi de-ale părintelui și fetițele, două, se țin mereu de capul meu să le desenez, adorabile și mie îmi face bine această baie de căldură umană ce-o simt dogorind în interiorul acestei familii, fetițele se iau după mine în poiană, e soare și bine, ele râd din orice și sar de gâtul meu să mă sărute, abia le astâmpăr, fluturi, aleargă după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acasă În aceeași zi și, curând, Își anunță plecarea. Cam tot atunci, Matsubara Takumi pleacă cu o Însărcinare, așa că, În casa de pe colină, nu mai rămaseră decât Inada Oinosuke și Aoyama Shinshichi. Soarele se Înălța tot mai sus. Începea să dogorească. Greierii țârâiau și singurele vietăți care se mișcau prin arșiță erau furnicile, care se târau pe dalele fierbinți ale grădinii. Dinspre fierărie, izbucneau ritmic zgomote furioase de ciocan. Oare cum or fi sunat În urechile lui Tenzo? — Nu-i gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fantezii tentante, eliberări desfătătoare, în fața muntelui binecuvîntării se înalță muntele blestemului 1, cît de apropiați sînt unul de celălalt, cît de greu e să distingi între ei. Pînă și apa rece se încinge pe trupul meu la duș, mîinile îmi dogoresc, limba îmi arde în gură ca o făclie și beau din apa ce mi se prelinge pe cap, extenuată de drumul lung pe care l-a parcurs, telefonul se trezește din nou la viață cu un sunet persistent, însoțit de
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
Orientul aici începe, o reprezentare care se desprinde din foarte felurite impresii. ("M-am întins pe pămînt pentru a gusta tihna orientala și m-a desfătat din plin simțămîntul de singurătate de care am dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-au lipsit și pe care le-am dorit atîta.") A vizitat, aici, evident, Podul lui Traian sau relicvele sale, si, apoi, impresionat, s-a înapoiat la han. Cînd un francez care îl însoțea
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
îndurerat. Cythera e o țară acum cu șesuri vide Și veșnic tulburată de țipete-ascuțite. Întrevedeam acolo și un obiect ciudat O, nu era un templu cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale trupului dogori Descopciindu-și haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
eram sultanul răsfățat de soartă, mă desfătam - platonic deocamdată, îmi ziceam - cu două cadâne numai ale mele, din plin ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
îmi reproșează mai rar decât altădată că sunt neîndemânatic și indisciplinat îl scotea din minți că nu produc mai nimic și că pun suflet pentru lucruri pe care nu le-nțelege scriu noaptea și asta îmi dă curaj obrajii îmi dogoresc de parcă aș sta lungit pe zăpadă în piața constituției și aș privi casa poporului arzând. *** Orașul arată cu totul altfel decât îmi spui mă asigură Robert care nu mai face de cinci ani nici un pas prin București pe picioarele lui
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
piată aceste istorii, ci și al celor care apelează la ele ca la o instanfa supremă, ca la un minister orwellian al adevărului. Nu mă acuzafi de trufie. De câte ori n-am căzut și eu în acest păcat!... Sobă începuse să dogorească și în camera se făcuse destul de cald. Daniel mă asculta în tăcere, cu capul rezemat de spătarul înalt al fotoliului. La un moment dat, mi s-a părut că adormise cu ochii deschiși. Nu dăduse niciun semn de viafa nici
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
devine o umbră cadaverică. Suferindă de diabet și cu dese crize cardiace, va muri pe 16 iulie 1981, fiind îngropată în cimitirul Sf. Vineri. Panegiricele vor fi rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta, într-o amiază cu soarele dogorind pînă la leșin. Arșavir Acterian, fratele lui Haig, o evocă pe actriță în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu: „Nu simula inteligența, căci era un artist, care respira - fără efort - cultură, de aceea a fost pentru tineri un model.“ (p. 192
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat epuizat
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
i-a ieșit în față pe linie. Apropiații bărbatului spun că acesta ar fi suferit din dragoste. Dovadă stau și ultimele mesaje de pe pagina de socializare: - "aștept cu nerăbdare duminică posibil o întâlnire? Sper ...așa cum a venit primăvară cum soarele dogorește pe cer așa sper să mi găsesc și eu adevărată dragoste...să fie și în mine speranța că în 2 e mult mai ușor...aștept cu nerăbdare ziua de duminică și entuziasm..sper din tot sufletul ...să am parte și
Ultimul mesaj dureros al tânărului care s-a sinucis la metrou () [Corola-journal/Journalistic/44197_a_45522]
-
l-au atras mai cu seamă frumusețea delicată a chipului și părul negru, bogat, care i se revărsase în brațe, parcă agățându-se de el ca mirosul tămâii ce arde mocnit. Serjul albastru n-a stăvilit căldura stăruitoare, pătrunzătoare. Parcă dogorea un foc din depărtare. Ce să-l fi provocat? Radiase dinspre un vas frumos de porțelan... dând de înțeles că afecțiunea pentru el era poate exagerată. Capul fetei avea o greutate dură și apăsătoare. Și-apoi, ochii lui Fusako. Cât
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în cuprinsul
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]