225 matches
-
pe fruntea ei - am uitat tot. - Însă eu am auzit tot - zise el - Rămâi cu bine, fata mea; în curând ne vom vedea iar. El încalecă pe un cal și dispăru în pustiuri, 21* 323 {EminescuOpVI 324} În arșița cea dogoritoare a zilei... văzu aproape de pădure un țânțar svîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. - Făt-Frumos - zise țânțarul - ia-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul țânțarilor. Făt-Frumos îl duse până în pădurea, prin care era
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încît seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mâncarea și să dorm în același pat, într-atît mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiți exact ceea ce ai vrea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a sculat din fotoliu și a început să se învîrtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. ― Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. ― Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut pe gînduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse. De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de doi tuaregi pe care-i văzusem în marginea unei localități unde se turna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la 46 o C. Mergând în josul Străzii 59, am văzut un val încins de căldură care se învolbura - o rafală fierbinte de vânt formată din resturi de dărâmături venind spre noi. La început, cu o înșelătoare mișcare aproape amenințătoare, vântul dogoritor ne-a împins în timp ce alergam să traversăm strada cu gândul de a scăpa. Apoi, ca și cum ar fi fost o viețuitoare, căldura a explodat în jurul nostru cu furia unui atac. Am putut să-mi simt hainele dincolo de valul de căldură, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încât seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mâncarea și să dorm în același pat, într-atât mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiți exact ceea ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a sculat din fotoliu și a început să se învârtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. — Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. — Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut pe gânduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse. De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de doi tuaregi pe care-i văzusem în marginea unei localități unde se turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu am stat, Am stat și te-am așteptat. Cu umbra păsărilor în zbor, Cu jocul albinelor. Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți lenevesc, Dar auzi strigând deodată, Din valea îndepărtată, Copiii care strigau în gura mare: „Vară, tu ești cea mai tare!” Motorga Diana-Andreea, clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
murmurat ea. Știi c-o vrei. Of, pizda mă-sii, s-a gândit Hugo. Sau, mai curând, invers. Niciodată, în toată viața lui, nu mai văzuse ceva mai puțin erotic. Atmosfera din cameră era sufocantă. Draperiile erau trase, căldura era dogoritoare, iar parfumul de tuberoze, copleșitor. Disperat, Hugo a încercat să recapete controlul asupra situației. Ăăă, ascultă, Laura! Vreau să spun, e foarte drăguț din partea ta că vrei să-mi oferi... dar ideea e că... Laura s-a rostogolit către capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi cât de mult te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Pe trăsăturile chipului său, parcă era scris: ”moartea”. -... Dumnezeu s-o odihnească în pace, și să-i fie țărâna ușoară Amin!... Încheie slujba de "pomenire”, Părintele Boboc. Soarele lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit țara. - Du-te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt Faust și o altă Margaretă, izbăviți, dogoritori. Pentru așa ceva, Thomas era gata să-și vîndă, de s-ar fi putut, sufletul; după o asemenea zi sau noapte de vals neîntrerupt, nu avea decît să fie dus, pentru totdeauna, În iad. Mai ales că pămîntul nu se dovedise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vadă și sfîrșitul lumii, inevitabil; se răcea Soarele, spuneau asta o mulțime de savanți. Deocamdată, Pămîntul se tot Încălzea, chiar În ziua aceea era teribil de cald În Los Angeles, niciodată, se spunea, nu fusese un septembrie mai fierbinte, mai dogoritor chiar decît vara care trecuse. Și la Copenhaga era mai cald decît de obicei, În toamna aceea; Thomas știa; o suna seara pe Antonia, care s-ar fi neliniștit nevăzîndu-l cîteva zile. Dimineața, o suna pe Ingrid. Erau În stare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul rând de banchete al sălii) să-și îngîne poemele sale inepte, de începător, la urechea cu pieliță dogoritoare a unei necunoscute. Necunoscuta, arătoasă și apetisantă, să calci în călcâie oricare sacoșă de piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf. Înainta cu iuțeala unui vânt năvalnic. De furia acestui vârtej părea că nu putea scăpa nimeni. Răscolea și înghițea tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tălpile crăpate și uscate ale țăranului care îl călcau cu sete. Lăsă în urma lui dâre adânci în care avea să semene, la toamnă, grâu. După ceasuri de trudă, ajuns la miezul zilei, Ion se opri și se uită spre soarele dogoritor al verii. Se retrase cu boii undeva la marginea vlăstărișului. Îi slobozi, lăsându-i să pască oleacă. Se apucă, apoi, să scoată apă dintr-o cumpănă din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe moșia lui Lagradora, Zahei se scaldă în lacul morii, păstrîndu-și curățenia trupească, iubește și ia asupra-i fără să se apere crima care a aruncat în apele întunecate trupul dogoritor de senzualitate al femeii necunoscute. Cumințenia și vina asumată în tăcere persistă în schema țapului ispășitor. Care este vina lumească a lui Zahei? Ajunge el să-și pună astfel de întrebări? Este un încercat, precum biblicele personaje cărora li se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
când, după o zi de muncă, noaptea era atât de scurtă. Mă Întreb ce-ar face acum tinerele noastre din sat dacă ar trebui să bată cu piciorul un drum așa de lung după o zi de muncă sub arșița dogoritoare a verii? Ar mai avea ele chef de hârjoană prin poienile Padinei? De aici, după ultima mulsoare din zori, duceau surplusul de lapte până la Toplița unde-l vindeau pe câțiva bani nevestelor fabricanților ca să-și cumpere câte ceva din cele necesare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aici flăcările, pretutindeni. Ea sclipește în mii de exemplare pe bolți, puzderie de văpăi ca stelele pe cer. Susține capitelurile cu coroana sa arzătoare, colorează vitraliile cu focurile sale, șerpuiește pe scările secrete și pare că mistuie cu privirile ei dogoritoare triplele semiluni ale unei tainice Diane, Diane de Poitiers, de două ori zeiță și de două ori iubită în aceste voluptoase păduri. Dar punctul de atracție al acestui ciudat castel, ca și el plin de eleganță și de mister, este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
încălzească un sărac?», și nu i-au permis să plece, după cum hotărâse să facă. Și, imediat, mulți dintre ei, adunându-se în jurul său, l-au introdus într-o cameră frumoasă cu un pat luxos și un șemineu plin cu jăratec dogoritor, spunându-i: «Te vei odihni și te vei încălzi așa cum ai dorit». Dar el a răspuns: «Nu un pat luxos, ci doar pământul gol sau un pic de paie sunt îndeajuns unui om sărac și cerșetor». După ce au ieșit cu toții
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în cuvinte puține satisfacția pentru succesul discuțiilor diplomatice și speranța că această reușită va oferi perspectiva primirii înțeleptului bei Constantin chiar de către sultanul celor două continente... Caftanul îi era larg. Prin ferestrele subțiri ca niște crăpături în zid, pătrundea aerul dogoritor de afară. Brâncoveanu îl privi absent pe marele vizir. Se gândi că, după pacea de la Karlowitz, cele două continente s-au mai micșorat puțin și zâmbi gândului că ar putea să refuze să-l vadă pe sultan. Îi trecu prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cișmigiu. Întreținerea sa îi este încredințată unui grădinar-șef german, un artist remarcabil; cheltuielile cad în sarcina casieriei municipale. Cișmigiul e un loc de întâlnire pentru amatorii de plimbări solitare, care vin aici căutând un adăpost împotriva arșiței unui soare dogoritor; hoinarii vesperali dau năvală aici, mai ales femeile din mica aristocrație și din burghezie, toate familiile care nu-și pot permite un echipaj; chipurile proaspete și ochii frumoși ai plimbărețelor sunt tot atât de apreciați aici ca și la Șosea. În mijlocul acestor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Copoului, de unde se coboară deodată într-o vâlcea părăginită și aridă. Pe drum, am fost înveseliți de întâlnirea cu o patrulă de jandarmerie, comandată de un ofițer; oamenii își conduceau caii, urcând cu greu povârnișul pe jos; era o căldură dogoritoare, așa că ofițerul mergea în fruntea trupei sale cu o enormă umbrelă deschisă, cu chipiul sub braț și o basma de batist în mână; nu lipsea decât un evantai pentru a completa acest tablou. Tot avansând și după ce am străbătut râpa
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
preotesele Hecatei se strecurau în palatele regilor care erau imorali, trăind în lux și desfrâu, seducându-i și supunându-i prin teroare, conducând în stat. Pe vârfurile munților bântuite de vijelii trăiau în temple, preoții lui Jupiter. Hecate stăpânea văile dogoritoare. Bacantele pentru temple erau o permanentă amenințare, prin teroare instigându i pe traci. Orfeu vrând să răzbune moartea Euridicei, este omorât de regii traci instigați de Agloanice. Bacantele aveau puteri nebănuite, îmblânzind pantere și lei, dar umbreau matriarhatul cu sadismul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]