1,456 matches
-
latinizez într-o sută șaptezeci de ani și astfel voi deveni ministrul educației lor naționale! Și vulpea, dintr-o dată, deveni mândră de ce clocise”. Această nouă legendă scoasă dintr-un cuib, ca din pălăria iluzionistului, în care o vulpe a fost doică lui Romulus și Remus, nu am avut norocul să o ascultăm din gura acestui lefegiu politic, ce nu-și cunoaște nici originea numelui său, darămite istoria națiunii noastre, din cauza interlocutoarei, fiindcă i-a tăiat macaroana, corectându-l cu o lupoaică
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
o părere generală că în oricare comunitate trebuie să existe un conducător. La albine, cel puțin, regina care grupează tot roiul în jurul ei are de fapt rolul de perpetuare a speciei. Depune ouă spre a completa descreșterea naturală a roiului. Doicile sunt mult mai importante deoarece prin modul de hrănire diferențiat determină ce iese din ou. Omul, din cele mai vechi timpuri, a necesitat o conducere. Practic un țap ispășitor care să preia răspunderea ocolită de omul de rând. Treptat conducerea
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
care nu stă locului, care este „sare și piper”, de cele mai multe ori hiperchinetismul și mișcarea lui este, de fapt, o cerere de relație. Apoi adolescentul care stă în camera lui cu televizorul... Aici este o întreagă poveste, cu baby-sitter-ul, cu doica electronică. De cum se nasc, le punem televizorul în față. E foarte bine să le punem muzică, e foarte bine să ne ocupăm de ei. Dar televizorul și computerul niciodată nu înlocuiesc și nu aduc ceea ce aduce o relație adevărată. Reporter
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
gândiți-vă că o aveți pe Iulia. Are nevoie de mamă. De ce nu vă duceți la socrul dumneavoastră? O fi dat bunul Dumnezeu să-i milostivească inima și să vă primească, pentru că nu vă are decât pe dumneavoastră și fetița. Doica era o femeie plinuță de prin părțile Brașovului, o săsoaică ageră, ajunsă, fără a se mărita, la vârsta de cincizeci de ani. După moartea stăpânei sale, Bertha rămăsese pentru Ana ca și o mamă. Părinții soțului Anei fuseseră împotriva acestei
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
iertă fiul, dar fără a-i permite să vină la el cu femeia pe care și-o alesese. Casa familiei Cristoroceanu, ispravnic al orașului, trona la vreo șase sute de metri de han. Cu ochii plini de lacrimi, Ana își asculta doica: - N-aveți cum pleca. El vă va putea oferi cele dorite privind căutarea celor pierduți. O avea inimă, că doar n-o fi de piatră, dă-l păcatului de om. Și-apoi, trecerea pe care o are în fața Domnului Țării
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
atunci planul meu se va închide aici, și nu voi putea ști niciodată ce s-a întâmplat cu ei. Nu ai auzit? Nimeni, dintre cei care au fost acolo, nu știe nimic nici de Necula și nici de băiatul meu. Doica se ridică în grabă, plecând să ducă la bun sfârșit cele cerute de tânăra sa stăpână. Din jilțul acoperit cu o cuvertură, din catifea albastră, Ana se ridcă și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte perdelele grele, privind
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
fost să-l nasc, n-ai dormit zile și nopți până când moașa nu ți-a dat vestea nașterii lui. Ce fericit erai! Erai Necula, soțul meu iubit”. În picioare, cu fața la fereastră, dusă pe gânduri, nici nu băgă de seamă când doica intră în cameră. - Doamnă, cele cerute au fost pregătite, se auzi vocea blândă a Berthei. - Mulțumesc, Bertha; își șterse lacrimile luându-și de pe noptiera din dreptul patului o altă batisă și, suspinând, continuă hotărâtă: să mergem. Cu fetița în brațe
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
intră în cameră. - Doamnă, cele cerute au fost pregătite, se auzi vocea blândă a Berthei. - Mulțumesc, Bertha; își șterse lacrimile luându-și de pe noptiera din dreptul patului o altă batisă și, suspinând, continuă hotărâtă: să mergem. Cu fetița în brațe, doica, alături de Ana, cobora treptele spre sala mare a hanului. O voce de bărbat o opri în loc. Se întoarse, îl privi lung urmărindu-i mișcările în momentul în care tânărul se apleca să semneze în registru după care, condus de un
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
om? De unde îi cunoștea vocea? Erau două întrebări care se căutau în mintea Anei Cristoroceanu. Tânărul, în jurul vârstei de treizeci de ani, îmbrăcat după moda pariziană, cu joben și papillon, destul de frumos și prezentabil, părea foarte ocupat de acțiunile lui. Doica o privi trecând aproape neobservată pe lângă cei din hol, îndreptându-se către careta care le aștepta în fața hanului. - Să mergem, doică, vorbi ca pentru sine Ana, cu voce joasă. Socrul meu o fi nerăbdător să mă cunoască. În timpul în care
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ani, îmbrăcat după moda pariziană, cu joben și papillon, destul de frumos și prezentabil, părea foarte ocupat de acțiunile lui. Doica o privi trecând aproape neobservată pe lângă cei din hol, îndreptându-se către careta care le aștepta în fața hanului. - Să mergem, doică, vorbi ca pentru sine Ana, cu voce joasă. Socrul meu o fi nerăbdător să mă cunoască. În timpul în care careta era trasă, Ana, cu privirea pierdută, se apropie de ea și îi șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin. O căldură sufocantă. Respiră adânc și oftă din greu. - Să urcăm în trăsură, apucă să spună doica. - Să urcăm, să urcăm, Bertha, repetă necontrolat tânăra femeie, fără să dea importanță cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
mărirea impozitelor ori la pierderea dreptului de a pleca peste graniță după produsele cerute pe piață. După un timp, vizitiul opri trăsura în fața isprăvniciei, cu un „ho!” atât de puternic încât Ana tresări din gândurile sale cu întrebarea: „Am ajuns doică?” În fața lor, o clădire cu etaj, din piatră masivă, cu ornamente florale din marmură albă, la arcadele ferestrelor, prinsă în cercul unei grădini de flori, se prezenta maiestuoasă, dar nu atât de primitoare. Două uși din lemn negru, se dădură
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
prezenta maiestuoasă, dar nu atât de primitoare. Două uși din lemn negru, se dădură la o parte în momentul apropierii celor două femei. Vocea unui bătrânel uscățiv le atrase atenția: - Jupâniță, sunteți așteptată. - Eu!?, se miră Ana privind-o pe doică. De unde știe jupân Cristoroceanu că vin la dumnealui? - Jupân Cristoroceanu știe tot ce se întâmplă în acest oraș și, mai ales, despre sosirea unei persoane atât de distinse ca dumneavoastră. Rudele trebuie primite cu cinste, stimată doamnă. Privirea Anei se
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
că vin la dumnealui? - Jupân Cristoroceanu știe tot ce se întâmplă în acest oraș și, mai ales, despre sosirea unei persoane atât de distinse ca dumneavoastră. Rudele trebuie primite cu cinste, stimată doamnă. Privirea Anei se întoarse din nou către doică, după care răspunse: - Bine, te rog du-ne la ispravnicul orașului. - Jupân Cristoroceanu vă așteaptă numai pe dumneavoastră. Dumnealor pot aștepta aici, pe hol. Vom avea grijă de tot ceea ce le trebuie, până terminați dumneavoastră cu ispravnicul nostru. - Cum să
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Cum să aștepte aici? Este nepoata ispravnicului! Nu dorește să o cunoască? - Știu jupâniță. Vă rog să mă urmați. Eu sunt un biet funcționar. Astea sunt problemele ce-l interesează pe dumnealui. Ana întâlni (a câta oară!) privirea credincioasei sale doici. Închise ochii, ca un semn prin care cerea Berthei să o aștepte liniștită, urmându-l apoi pe bătrânul funcționar. Urcă un șir lung de scări, parcurse un alt hol mai mic în formă de dreptunghi după care se opriră în fața
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
care nu stă locului, care este „sare și piper”, de cele mai multe ori hiperchinetismul și mișcarea lui este, de fapt, o cerere de relație. Apoi adolescentul care stă în camera lui cu televizorul... Aici este o întreagă poveste, cu baby-sitter-ul, cu doica electronică. De cum se nasc, le punem televizorul în față. E foarte bine să le punem muzică, e foarte bine să ne ocupăm de ei. Dar televizorul și computerul niciodată nu înlocuiesc și nu aduc ceea ce aduce o relație adevărată. Reporter
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CANȚONETE CU STICLETE 3 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi am să-mi iau o doică să mă sprijine-n odaie să -mi dea de mâncare cireși -păsărești și-am să-mi cumpăr peste vremuri Luna ca să mă ogoaie și m-oi duce la culcare canțonete voi cuprinde peste maluri de ferestre ochii ca să mi-i
CANŢONETE CU STICLETE 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368580_a_369909]
-
fizică, de cea psihică și de sănătate s-au ocupat psihologi, profesori de limbi străine, meditatori, medici. Părinții nevoiți de multe ori să lipsească de acasă plecând în turnee sau cu expozițiile prin marele orașe ale țării ori din străinătate, doica și armata de "îndrumători" suplineau lipsa acestora de acasă, familia neavând alte rude în capitală care să se ocupe de copilă. Tânăra se obișnuise cu acest mod de viață de la vârsta când a început să înțeleagă ce se întâmplă în jurul
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
alte rude în capitală care să se ocupe de copilă. Tânăra se obișnuise cu acest mod de viață de la vârsta când a început să înțeleagă ce se întâmplă în jurul său, așa că foarte repede învățase de mică să-și "terorizeze" atât doica, cât și profesorii și să-și impună voința, știind că părinții fiind mai mult plecați, îi îndeplineau toate preferințele și mofturile, fără comentarii, când erau cu toții împreună. Odată cu trecerea anilor, temperamentul său coleric s-a mai atenuat, însă obiceiul de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
lipsit de activitate degenerează. Trândăveala nu este o activitate. Este adevărat că și procrearea în scopul perpetuării speciei este un factor indispensabil al vieții. Dar trântorii, elementul mascul din familia de albine, sunt goniți din stup după fecundarea reginei. Regina, doicile, culegătoarele de nectar și paznicii au activitate febrilă, muncesc cu toată dăruirea și nu se uită că din munca lor se îmbuibă și un alt trântor denumit om. Numai omul își protejează trântorii și nedreptățește pe cei care-l hrănesc
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
și un alt trântor denumit om. Numai omul își protejează trântorii și nedreptățește pe cei care-l hrănesc prin activitatea lor. La albine, că tot le-am luat exemplu mai sus, meseria este predestinată prin modul de hrănire hotărât de doici (atenție,nu de regină care are alte preocupări). Omul are un alt stil de viață. Datorită așa numitei „civilizații” omul a pierdut caracteristici genetice care-l pregăteau pentru cumplita viață. Ele au fost înlocuite de o multitudine de profesii și
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > LUNA, DOICA POEȚILOR! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LUNA, DOICA POEȚILOR! Luna împărțită-n sferturi, Ca o pâine ardeleană, Îi duc pe poeți la certuri, Definind-o ca sprânceană! Îi zic seceră
LUNA, DOICA POEŢILOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348053_a_349382]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > LUNA, DOICA POEȚILOR! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LUNA, DOICA POEȚILOR! Luna împărțită-n sferturi, Ca o pâine ardeleană, Îi duc pe poeți la certuri, Definind-o ca sprânceană! Îi zic seceră sau scoică, Trezind în ei numai furtuni, Ea fiind totuși o doică, Alăptând frumoși nebuni. Pentru mine, tu
LUNA, DOICA POEŢILOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348053_a_349382]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LUNA, DOICA POEȚILOR! Luna împărțită-n sferturi, Ca o pâine ardeleană, Îi duc pe poeți la certuri, Definind-o ca sprânceană! Îi zic seceră sau scoică, Trezind în ei numai furtuni, Ea fiind totuși o doică, Alăptând frumoși nebuni. Pentru mine, tu ești Luna, Luminând nopțile calde, Tu ai fost dintotdeauna, Cea care creezi smaralde. Referință Bibliografică: Luna, doica poeților! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de
LUNA, DOICA POEŢILOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348053_a_349382]