172 matches
-
iute furculița jos și își înălță brusc capul, schimbată la față. Râse nervos și spuse ceva de cutremur: din nou, după nici șase ani de la cel mare din '40? Mătușa Iuliana o liniști cu un potop de vorbe mai degrabă dojenitoare. Dragoș însă nu le prea luă în seamă și de altfel abia dacă îi ajunseră la ureche. În stânga sa ședea o fată pe care n-o cunoștea, dar poate că îi era rudă prin unchiul Artemie și mătușa Iuliana, cine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
clipe cu privirea, parcă pentru a-și da seama dacă merita sau nu să angajeze cu ea o dispută, dar, când vru să deschidă gura, se pomeni lângă el cu individul cu figură de hingher, care începu imediat să latre dojenitor și paternalist: Asta nu e poezie scrisă de Eminescu!... Nu e "Împărat și proletar"!!... E o poezie decadentă, burgheză și reacționară!!!... V-ați adunat aici, ca să ascultați poezii burgheze și reacționare, tovarăși studenți?... Cum se poate așa ceva?... De-asta vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i se auzi din nou, limpede, Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trase peste cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem, gata asemenea unui făt după culbută să Întâmpine lumina cu strigătul Învingătorului la ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul altceva, fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele lui și, ca Într-un exercițiu de prim ajutor a urmat, cu o violență ce depășea violența cuvintelor dojenitoare de până atunci, toate mișcările cerute de resuscitare prin respirație gură la gură. Atunci i-a făcut semn lui Flavius-Tiberius că ar fi bine ca ei să-și caute de lucru În altă parte. Nu avea cum să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-o să rămâi însărcinată fără el, nu? —Nu, așa e. Dar el e foarte ocupat la serviciu și-atunci m-am gândit c-aș putea să vin singură la consultația preliminară. Specialistul se uita acum la ea cu o privire dojenitoare. Alison și-a spus că-l prefera atunci când scria. — Toți suntem ocupați, doamnă..., omul s-a uitat pe dosarul din fața lui, ...Rossi, dar sunt unele lucruri în viață pentru care trebuie să ne facem timp. Mai ales dacă sunt lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
remarci dezaprobatoare care însuflețea coada, dar Juliei nici că i-a păsat. Senzația de ușurare produsă de golirea vezicii merita orice sacrificiu. —Scuze! Scuze! a bolborosit ea parcurgând coada în sens invers, pe lângă femeile care acum o priveau cu ochi dojenitori și buze țuguiate. Am probleme cu vezica, s-a simțit ea obligată să adauge la vederea ochilor de ucigaș ai unei femei mătăhăloase, cu aer sever. Înapoi în sală, revenită la starea de anonimitate și deci fiind, din nou, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cei de față se aflau copii sau femei. Toți, copii și femei, s-au îndepărtat cu părere de rău, cu capul plecat. În ce mă privește, am mai adăstat câteva clipe, cât să-mi cruț amorul-propriu. O sută de priviri dojenitoare s-au întors atunci în direcția mea. Nefiind în stare să le țin piept, mă pregăteam s-o iau din loc, dar, făcându-mi cu ochiul, Harun îmi dădu de înțeles că nici prin gând nu-i trecea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreți o țigară? COLONELUL (Meditativ.): O țigară? (Brusc.) Nu e timp de pierdut... (Către cei doi, care au ridicat din nou capetele.) Culcat! Culcat! (Către ARTUR.) Mă bagă în mormânt... Spuneți-le să nu mai ridice capul... (ARTUR se uită dojenitor la cei doi și le face semnul cunoscut pe obraz.) Mulțumesc. Eu, domnule, de patruzeci de ani n-am avut nici o pată. ARTUR: Ce noroc! COLONELUL: Dar înțelegeți? Nimic, nimic, nimic. Și tocmai acum, adineaori... când m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai mult decât justificate, era amplu reprezentativ, ceea ce înseamnă că se aflau acolo, așezate în jurul mesei cu acea ocazie, vreo douăzeci de persoane, poate și mai bine. Tulburarea merita să fie văzută. Toți ceilalți asistenți plecară capetele, apoi o privire dojenitoare îl reduse la tăcere, pentru tot restul ședinței, pe temerarul care părea să nu cunoască o regulă de conduită elementară în societate, aceea care ne spune că e lipsă de educație să vorbești de funie în casa spânzuratului. Jenantul incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Joe Jeans, cu sălbaticii dansând În jurul meu și Întrebând: „Cumperi?“ „Cumperi?“ Îl Întrebam, la rândul meu, luni la prima oră, pe șeful teribilei miliții neomarxiste Peace Brothers, adus În mare secret În biroul meu, deghizat În lucrător la Fisc. Clătinând dojenitor din cap, mi-a răspuns că, Între timp, lucrurile evoluaseră În zona comună de acțiune, nu prea mai eram la curent cu ultimele tendințe, el Însuși se reprofilase În activist ecologic, militând activ pentru Împădurirea deșertului. Dar cum să te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-am plătit-o... Ei, Marine, băiete, multă țuică ai să mai înghiți până să păcălești tu pe boierul Miron! ― D-apoi că omul cu socoteală nici nu se poate gândi să ia pământul de pomană, zise și Luca Talabă dojenitor. Numai dumnealui crede așa, că vorbește din țuică. Toți aprobară din cap, în vreme ce Marin Stan, zăpăcit, se uita la ei, pe rând, parcă nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au supărat oamenii când el a spus numai ceea ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
statornică pentru propășirea țărănimii muncitoare, temelia puternică și sănătoasă a statului, de care depinde viitorul națiunii. În ropotul aplauzelor se amestecă acuma glasul lui Grigore, uscat de emoție: ― Bravo! Bravo! Nadina întoarse puțin capul spre el cu o mică privire dojenitoare. Apoi lectura se sfârși, ovațiile petrecură pe rege până la ieșire și toată lumea se urni să plece. ― Foarte nostim spectacolul! murmură Nadina pe culoar. Nu-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i duci la domnul director general... Se ținură gaia după aprod pe diferite coridoare, până se pomeniră în fața unui domn bătrân, chel și ursuz, care-i lăsă să-și spuie toată povestea din fir în păr. Pe urmă îi întrebă dojenitor: ― Vreți să cumpărați moșia cucoanei, ori vreți s-o luați cu japca? ― Ba noi... Încercă să protesteze Luca Talabă. ― Să taci acuma! se răsti directorul. Ați vorbit destul. V-am ascultat... Ministerul n-are dreptul și calitatea să intervie în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu Herdelea sărise în picioare, dar nu știa ce să facă. Se crezu obligat să intervie, deși își dădea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă scol de dimineață și mă duc la slujbă. Acolo stau toată ziua fără să schimb o vorbă cu nimeni, mă întorc, mai bem câte ceva și gata. A doua zi, de la capăt. Ce sens au toate astea ? Cumătrul Fandarac privi dojenitor, peste umărul lui Petrache, către Șofronică, care își făcuse urechile pâlnie. Apoi spuse, cu voce scăzută : — Sensul pe care l-au avut totdeauna. Numai lumea îmbătrânește, oamenii sunt la fel. Dar poate că trebuie să te mai duci la femei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de conul de lumină al felinarului. — Ce-i asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hills Încerca să vorbească de parcă fusese crescut pe terenurile de joacă și de baschet de la Cabrini Green. — A, deci tu ești cel care l-a angajat pe paznicul ăla fermecător, nu? am Întrebat, iar Elisa mă fulgeră cu o privire dojenitoare. Se pare că Danny nu sesiză nimic rău. —Un homalău ciudat, dar nu contează. Își face treaba. Îi ține la distanță pe ratați - pentru mine asta contează. Mmm. Penelope dădu grav din cap, În semn de aprobare și În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ori absența mărturiei creștine, sau, și mai grav, alunecarea personală într-o indolență morală. Spre deosebire de Tertulian care îi acuză pe acești soldați de respingerea martiriului și a profețiilor Duhului Sfânt, atitudinea soldatului martirizat este total diferite: nu exprimă nici o atitudine dojenitoare față de fratres commilitones și nici nu exprimă vreo cerere teologică (solicitarea vreunei rugăciuni), rezumându-se la afirmarea credinței și a conștiinței sale în văzul și în auzul tuturor. Un interes aparte manifestă și analogia dintre gestul protagonistului acestui episod și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dragă, stai, să fim calmi și toate se vor limpezi. Maria: Ce să se limpezească? Ce să se limpezească? Te pomenești în casă cu niște străini, așa tamnesam... Vecin 1: (către ceilalți vecini) Ei, ați auzit? Vecin 2: (fals vexat, dojenitor) Sigur că am auzit. Adică noi sîntem niște străini! Să știți că nu ne-am așteptat la asta! Auzi, străini! Maria: Da ce-ați fi fiind? Vecin 2: Dar nu v-a spus vecinul, care v-a cîntat și romanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative pot fi decupate mai de peste tot: „Era o lumină stranie / de parcă toți cei care se aflau de față / ne doriseră cândva binele / fără să știm. Privirile lor dojenitoare / sfâșiau subțirile noastre armuri de apă / semn că totul / trebuia luat de la început./ Te priveam, aș fi dorit să înțelegi / că ei vor pleca într-un târziu, / vor renunța dacă vom avea tăria / să-i privim fără sfială / și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
cu toate că individul însuși nu le descoperă. Ludwig Feilberg a mers atît de departe încît a vrut chiar să elimine cu totul cuvintele ca "sine" sau "personalitate", în afară doar de cazul în care ar fi fost folosite într-un sens dojenitor și anume despre o conștiință de sine îngîmfată ori un egoism rafinat, care se învîrt pretențios în jurul propriei lumi, în loc să se uite de sine, într-o dispoziție capabilă de dăruire. Era așa de plin de florile pe care le întîlnea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]