514 matches
-
suflat în pulbere de diamante, de care atârna un sloi de gheață într-o montură cu filigran de aur. - Apropie-te, eroule! îi zise împărăteasa luând colanul pe care îl agăță de gâtul gros al generalului. Și îi sărută fălcile dolofane. Viscorilă și Nămețilă se zgâiau ca tâmpiții la această ceremonie. Nămețilă îi șopti: - Și noi ne-am bătut ca niște dobitoci, iar marțafoiul... - Las` că i-o coc eu îmbuibatului! șopti Viscorilă, care își drese glasul: - Permiteți-mi, Majestate... - Ce
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Și, pe cerul ca o spuză, Gâlgâind îmi trec cocoare. Norii beau din iaz albastru Apa picurând în plete Și, cu trup ca de- alabastru, Trec pe drum fete cochete: Nimfe zvelte și cu nurii Frăgeziți ce dau pe-afară, Dolofani ca și bostanii Și gustoși, precum o pară. Daliile ard cuminte Răsfățându-se-n uluce, Două gâze iau aminte Cum că vara li se duce Și cu ele stau pe gânduri Despre toamna buclucașă Și, sorbind din must, prin rânduri
DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365104_a_366433]
-
serios mai mult de cinci minute. Dar acum? Christa venise complet in negru. Eu, cu haine cenușii și violete, am întrebat-o dacă se cădea să fim și noi în doliu. Mi-a răspuns dezinvoltă: «Vezi-ți de treabă! Sunt dolofană și mă avantajează negrul. E singurul motiv pentru care mă îmbrac așa, doar mă știi!» Mare mi-a fost ușurarea să văd că venise și lume în roșu și în alte culori, iar văduva purta rochia neagră cu buline albe
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
ne-a prezentat la cele doua fete ale lor, cred ca erau gemene că semănau ca doua picături de zeamă de varză acră. Cocoana și progeniturile nu s-au mai sculat de pe scaune ci ne-au întins grațios niște mânuțe dolofane, care după cum am mai spus, le-am pupat cu zgomot... doar era în joc haleala care se vedea că era din belșug pe masă. Locurile noastre erau rezervate, fiecare lângă una din urmașele butoiașului cu castraveciori. Fetele erau rușinose pe
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > CĂ DE LA FEMEIE LA FEMEIE(AL DOILEA CAPITOL - PRIMA PARTE) Autor: Diana Ilia Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt femeie și mă respect. Mă trezesc leneșa din patul dolofan în care în fiecare noapte înainte să adorm îmi imaginez propria lume după care cad pe brațele lui Moș Ene, mă îndrept spre baie, mă spăl pe față, pe dinți când aud cum vibrația telefonului meu zguduie placă de lemn
PRIMA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351460_a_352789]
-
o scrisoare mamei sale și ca să-i poată arăta și ei ce mare îi crescuse fetița i-a făcut conturul mânuței pe coala albă de hârtie. Mare a fost mirarea Lăcrămioarei văzând ce mult semăna mânuța copilului acela mic și dolofan cu desenul care a fost introdus în plic și urma să plece departe, departe, tocmai în Moldova, la bunica. Se obișnuise la căldură dar trebuia să plece așa că spuse ,,sărutmâna,, și pe aici ți-e drumul! La ușa următoare îi
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
alta, se aflau alți doi polițiști, dar în ținută civilă. Mai alături, în fața grupului, la jumătatea distanței de la prima bancă până la piedestalul pe care se afla masa și scaunul cu spetează înaltă al judecătorului, se afla un jandarm cu trup dolofan, față inexpresivă și sprâncene încruntate ce-și pipăia la intervale aproape egale bastonul de cauciuc, de parcă se temea să nu-i cadă de pe centură. El a făcut semn din cap grupului pentru a se așeza, după ce a luat loc și
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
am intrat, m-a și luat în primire o doamnă, cu ochelari (al cărei chip îmi era cunoscut de pe site-urile literare...dar jur că nu mai știam...cine e?). Dăncuș, în prezidiu, eu, cu o doamnă tot așa de dolofană, ne conversam...” Te știu de pe face-book”, zice ea. „Am și scris câteva comment-uri la unele din textele tale.” „Ce ID aveți?” o întreb. Îmi zice, dar nu-mi amintesc...Discuțiile oficiale au început. Sunt prezentate două doamne, una doar poetă
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
Despre ele vorbesc nume cunoscute de mine din reviste, dar mă minunez de discrepanța dintre poze și persoane...unii sunt mai tineri, în realitate, dar total nefotogenici, alții par părinții celor din fotografiile difuzate odată cu articolele. Pe mine “mă țintuiește” dolofana pe un scaun în fața ei, și-mi șoptește informațiile zilei...despre vorbitori. „Secretara” nimerise lângă „Moș Crăciun” (scriitorul George Tei) și mustăceau, la rândul lor, „chestii” despre cei din fața noastră. Prezentările criticilor, editorilor și cele ale autorilor sunt de înaltă
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
prozatoarea de la Timișoara”. “Dacă mai dă din casă...nu-i mai zic nimic...niciodată!” îmi juram sub culoarea roșie ce-mi aprinse obrajii și albul ochilor. “I-ai zis tu asta lui Dăncuș? Ești tare, timișoreanco!“ mă bate pe umăr dolofana...o actriță “de-a casei”, care ne-a încântat finalul prezentării, recitând din poezia celor două doamne, ce-și lansau volumele. Apoi, o soprană delicată...și șampanie...multă, multă! Am cunoscut acolo zeci de oameni. Numele unora îmi era familiar
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
o fi fost foame de le-a șterpelit?! De ce simt oare că aș vrea să mănânc, cu toate că abia mi-am luat micul dejun? Trag cu coada ochiului spre domnișoara cu covrigul. L-a terminat, dar vizavi de ea, un băiat dolofan stă pe scaun, cu rucsacul de școală în spate și mușcă vârtos dintr-o tartină. Mușcă și privește spre ușă, către un alt băiat, ceva mai mare ca vârstă și mai grăsuț, cu un rucsac aidoma pe umăr. Acesta, într-
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
apă de i-am spălat rănile. Îl ustura și mai rău. Nea Titi zice „Lasă, Chiriac, că poate-ți rămân urechile mai mici.” Urecheatu' vroia să râdă dar nu putea, că-l ustura pilea arsă de pe față. Mitu era mai dolofan, mai bucălat. Suflu' exploziei nu l-a trântit, dar în fugă s-a-mpiedicat și-a căzut în barbă. Era julit de ziceai că s-a dus la bărbier și bărbieru' era orb. „Cum ieșim de-aici?” întreabă Mitu. Atunci parcă ne-
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
cer o mie, Însă doar tu ești făclie. Doar o rază argintie, Lampă să ne fie-n casă Că e prea întunecoasă. Bate-n creanga de brăduț Să străluce mai drăguț, C-am dat pe el un bănuț. Lună albă, dolofană, Îmi zâmbești ca o codană Cu cosițe argintii, Ochii negri, pământii, Apari la ore târzii. Chiar și florile din glastră Te-așteaptă, lună albastră! Să răsari dintre albi nori, Să stai pe cer până-n zori, Să picuri roua pe flori
LUNĂ ALBASTRĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369838_a_371167]
-
vietăți ale câmpului înzăpezit care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a fost astă vară la secerat, a strigat la amintirile sale : -Hei, voi ciocârlii, prepelițe și voi, dolofane dropii! Voi, gureși pitpalaci, cinteze și călifari, ca niște roșii curcani, ce-ați cântat la secerat, când eu snopii i-am legat, veniți și voi să aflați și cu toți vă bucurați, că...”astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
grabă din calea lui. Turbat de furie, scăpă o-njurătură, scrâșnind din dinți: ne mai întâlnim noi, vierme-mpuțit! 19.Epilog A doua zi, dis de dimineață, primarul l-a chemat la el în birou pe vice: --Ei, ce zici, Dolofane, ți-a plăcut cum l-am lucrat pe Bucluc? Băă! Bățălău rămâne tot Bățălău. Sunt șulfă bătrână, uns cu toate alifiile, ros de atâta mușcătură. Credea că...gata! Dă totul în vileag, se supără conu Mișu, află tot satul și
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
primăriei? Ai văzut ce idiot a fost? Că eu, ditamai Bățălăul, aș fi atât de tâmpit să rețin pentru mine felia cea mai mare din cașcaval. Păi, nu m-ar fi mâncat cu fulgi cu tot conu Mișu? Asta înseamnă, Dolofane, să fii șulfă bătrână în managementul public. Amatorii n-au ce căuta aici. Vicele îl asculta cu religiozitate pe maestrul său și... lua „notițe” în gând. Totuși, un vierme îl rodea pe după urechi, unde se scărpină. Primarul îi observă gestul
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
peste tot. Nu ascund că aș fi făcut și șpagatul numai să scap de o altă lovitură, unde îi e dor-dureros voinicului. M-a cotrobăit prin buzunare, la șosete, pe sub curea, în jurul brâului, cu degetele sale delicate ca niște morcovi dolofani, dar fără nicio izbândă notabilă, având în vedere că nu aveam nimic în acele locuri vizitate, cu excepția aerului, de posesia căruia nu puteam fi acuzat defel. A trecut apoi de la brâu în sus, pipăindu-mă peste tors și pe brațe
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
șobolanilor! --Dom’ primar,cum puteți să... --Taci! Ce-ai făcut cu lista aia cu rămășițele? Ce te uiți la mine ca un bou? Ultima listă. --Normal, i-am dat-o Buclucului. După ea lucrează. --Adică, ne lucrează. Ne-a lucrat, Dolofane, ne-a lucrat. Trebuia s-o ții la tine și, acum, în situația cu amărășteanu, te duceai tu să-i dai parcela mamii lui de amărăștean, că a ținut morțiș să știe unde e averea mă-sii. De douăzeci de
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
nu este „cetățeanu”?.. Și el reclamă drepturi. --Ce drepturi, mă? Adu contractul ăla să vedem ce scrie! L-ai căutat? --Când , domn primar? Nu v-am spus că nu-l am? Mai mult ca sigur nu-l am. --Te privește, Dolofanule, te privește, dacă se-nfurie cetățeanu’ Casapu. N-am cum să te apăr în cazul că vrea să te belească. Scap și eu de pretențiile lui din contract. Hai, fă hârtia și trimite-o! Dai termen de evacuarea terenului de
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
târzii primăvara asta beată de trandafiri își mișcă șoldurile provocator văile toate au răgușit de-atâtea ecouri ziua a-nnebunit prin salcâmii doldora de alb fluturând pe cer rufe uitate pe culme bătute de vânt behăie luna nebună-n călduri dolofană fântânile cântă țâșnind din izvoare toate râurile noastre se grăbesc către mare rapsodice sunete se-aud de la soare răsare în cer spânzurată privighetoarea spintecă singură cerul și zarea dealul și valea alunecă lin prin memorie amintindu-ne de copilăria în
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
afaceri de alt domeniu... - Nu... desigur. Fiul meu termină, așa cum am spus, cât de curând facultatea și cum vineri împlinește și douăzeci și trei ani, dorim să dăm o mică petrecere privată aici la dumneavoastră. - Desigur, cu mare plăcere, răspunse dolofanul bucuros că apar noi surse de câștig neprevăzute. Când doriți să aibă loc? - Chiar vineri seara dacă se poate. - La noi programul începe la ora douăzeci și două și se termină la ora cinci dimineața. Puteți totuși veni mai devreme
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un decor ce se extinde și străzile preschimbă în grădină natura generoasă zămislește scenografia-i splendidă-n toți anii prinosul de
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
așezate la distanța de trei pași unul de altul. Unii strigau ,,Uraaaaaa!” și băteau palma , iar alții se îmbrânceau cu piepturile între ei și-și reproșau că nu au fost destul de vigilenți cu acest obiect rotund din cauciuc. O fetiță dolofană striga din toți plămânii: - Gata!... Terminați cu cearta!... Să continuăm jocul. E zăpăcita de Măriuța...Nu se lasă de băieți, nici în ruptul capului. Când te privește cu ochii ei mari, cu gene groase, în care s-a ascuns tot
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]