354 matches
-
viața ușoară dusă de acești prezicători de atâția ani pe această lume de insule și mări. Să plutești alene prin aer, să aterizezi când ai chef, unde dorești; să îmbarci pe oricare dintre ființele inferioare pe care vrei să o domesticești, să iei oricare obiect pe care-l poftești - o parte din firea omului aspira la acest fel de viață fără griji. Faptul că, în aceste împrejurări, se adăuga și supunerea oamenilor care nu posedau prețiosul dar al profeției era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux și adorație rămâne punctul ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a unui personaj ce tulbură pacea ficțiunii prin chiar apariția ei. Căci Bianca Castafiore este un Haddock feminin, dificil de domesticit, chiar și în prezența geniului solar și mediator al lui Tintin. Trilurile ei sunt semnul că un vârtej de bel-canto pătrunde în spațiul poveștii. Într-un purgatoriu marcat de labilitatea psihologică și de imprevizibilul acțiunilor sale se află și simpaticul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hergé prinde contur, încă o dată. Nimic nu poate sta în calea împlinirii profeției din testament. Atunci când tatăl lor, creator și pilot al navei, este doborât de un somnifer, Jo, Zette și Jocko iau asupra lor misiunea imposibilă. Atlan ticul este domesticit de nava la manșa căreia se află curajosul Jo. Entuziastă, America le pregătește celor trei o primire triumfală. Binele învinge, iar nepoții conspiratori își află pedeapsa cuvenită. Totul merge spre bine, în lumea al cărei demiurg este Hergé. Ultima poveste
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de leghe sub mări (Blake et Mortimer) Dacă Hergé creează prin Tintin efigia inocenței rătăcitoare, Edgar P. Jacobs oferă, prin Blake et Mortimer, ocazia pentru banda desenată de a coloniza teritoriul științei ficțiunii și misterului. Înainte ca peliculele 3D să domesticească imaginația, iar jocurile pe calculator să deposedeze ochiul de capacitatea de a edifica lumi imposibile, contem poranul și prietenul lui Hergé conferă narațiunii grafice anvergura mitică pe care o vor deține seria lui James Bond ori istoriile imbatabilului Indiana Jones
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acestei umanități care refuză să creadă în știința pervertită a creatorilor de coșmaruri. Septimus, profesorul-regizor al acestei elaborate puneri în scenă, cel care îl transformă pe Olrik însuși în sclavul undei cerebrale, cel care, rând pe rând, îi supune și domesticește pe rivalii săi întru știință, posedă energia vindicativă a unor Nemo sau Robur. Tăgăduit, contestat și calomniat de colegii săi, Septimus se întoarce pentru a bântui lumea care l-a exclus și stigmatizat. Viziunea care se nutrește din sentimentul răzbunării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și pe Luc Orient. Întâlnire de gradul III, întâlnirea dintre lumi se consumă sub semnul fraternității cimentate de știință. Cunoașterea își are în Hugo Kala un autentic Cyrus Smith al veacului XX, capabil de a întinde punți și de a domestici energiile cele mai redutabile. Civilizația de pe Terango este, în acest punct, imaginea extraordinară a sintezei dintre vocația pașnică și avansul tehnologic. Trimișii de pe Terango nu au nimic din alura malefică a marțienilor lui H.G. Wells. Cel puțin deocamdată. Știința lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ungern-Sternberg. Documentabil istoric, ca atâtea dintre figurile ce trec în prozele lui Pratt, el dă glas Asiei profunde și arhaice ce așteaptă să pornească spre Europa. Mistic, cu curajul sinucigaș al nebunilor, baronul este încrezător în magia pe care o domesticesc șamanii săi siberieni. În foc sau în pietre, ei sunt capabili să citească mersul vieții, iar Corto Maltese este martorul unei aseme nea coborâri în adâncurile tainelor, atunci când vrăjitorii invocă forțele elementare spre a întări himerica cruciadă păgână a baronului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce își are preoții ei. Rasputin și Venexiana vin din această bolgie spre a practica o filozofie hedonistă și amorală a vieții. Departe de orice politică, departe de orice solidaritate, Rasputin recunoaște în Corto pe unicul personaj ce îi poate domestici instinctele nezăgăzuite. Simbioza dintre cei doi este o expresie a sensibilității oximoronice a lui Pratt însuși. Călătoria lui Corto este și o întâlnire cu dublul său : ca într-o istorie de Poe, asemănarea fizică până la identitate dintre Corto și generalul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
margine, între rău și bine, explică de ce Cush, războinicul devotat lui Allah, ocupă locul central în această ficțiune a deșertului din Cornul Africii. Cush este, ca și Rasputin, un om pe care ordinea burgheză a legilor scrise nu îl poate domestici. Închinându-se doar Profetului și disprețuind pe necredincioși, el este una cu ritmul acestui tărâm arid în care europeanul este doar un intrus. Întâlnirea cu Cush, implacabil și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Omnipotent și invizibil, Wambo este parte din mesianismul ce va susține revoltele autohtone în numai câteva decenii. Guvernarea colonială depinde, în cele din urmă, de abilitatea de a ține sub control forțele tectonice ale unui continent care nu poate fi domesticit cu adevărat, în pofida iluziilor „civilizatoare”. Daniel Doria și Ann sunt expuși naturii ce ascunde capcane. Cu abilitatea unui regizor din epoca de aur a Hollywoodului, Pratt aduce împreună temele familiare ale imaginarului occidental. Adolescenții vor vedea fața ascunsă a unui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în umbra rivalității cu Rusia țarilor, continent al miresmelor și culorilor care năucesc mintea europeană, continent ce ascunde, sub epiderma sa catifelată, uri și drame fără de pereche. La graniță se întinde un spațiu pe care nimeni nu poate să îl domesticească, acel regat afgan spre care se îndreaptă coloanele armatei engleze și emisarii ruși, acel regat afgan care l-a inspirat pe Kipling însuși atunci când i-a aruncat pe cei doi soldați aventurieri în țara Kafiristan, pe urmele coroanei lui Macedon
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
foc, o lume a nelegiuirii. Limba este printre organele noastre aceea care pângărește tot trupul și aprinde cursul existenței, după ce a fost aprinsă de Gheenă. Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile și animale de mare poate fi domesticită și chiar au fost domesticite de neamul omenesc, dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare. Cu ea îl lăudăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Limba este printre organele noastre aceea care pângărește tot trupul și aprinde cursul existenței, după ce a fost aprinsă de Gheenă. Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile și animale de mare poate fi domesticită și chiar au fost domesticite de neamul omenesc, dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare. Cu ea îl lăudăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
trupul și aprinde cursul existenței, după ce a fost aprinsă de Gheenă. Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile și animale de mare poate fi domesticită și chiar au fost domesticite de neamul omenesc, dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare. Cu ea îl lăudăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lovisem cu pumnul în piept. "Ce zice?" a întrebat directorul care tocmai ieșise. "N-am auzit nici eu", a mințit tata. Și a plecat. Oricum, s-a înșelat dacă și-a închipuit vreo clipă că școala de corecție mă va domestici. Ea nu m-a corectat, ci m-a deformat și mai mult. A fost ca o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgîndărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce se întîmplase, fără să mă cruț și fără să-l cruț nici pe el, întrucît datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întîmplase. Patru ani mi se păreau un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și că nevoia de a iubi nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta a cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lovisem cu pumnul în piept. „Ce zice?” a întrebat directorul care tocmai ieșise. „N-am auzit nici eu”, a mințit tata. Și a plecat. Oricum, s-a înșelat dacă și-a închipuit vreo clipă că școala de corecție mă va domestici. Ea nu m-a corectat, ci m-a deformat și mai mult. A fost ca o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgândărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce se întâmplase, fără să mă cruț și fără să-l cruț nici pe el, întrucât datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întâmplase. Patru ani mi se păreau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și că nevoia de a iubi nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta o cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
războiului din Vietnam, în plus fiu de imigranți polonezi, coleric, dar incoruptibil, încăpățînat, dar curajos pînă la autodistrugere, liber în tot ce face, capabil să lupte singur împotriva tuturor, spirit nesupus pe care nici superiorii săi ierarhici nu-l pot domestici și nici cei mai teribili dușmani ai săi nu-l pot speria, arogant și plin de șarm. Cum să nu iubești o americă capabilă să plăsmuiască astfel de eroi care nu te mai părăsesc niciodată, care rămîn în tine, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fost divorțat de trei neveste și ar fi adus într-o nouă căsătorie trei copii nu-l speria deloc. Gonzalv îi apărea o partidă foarte bună pentru nepoata lui. Chiar din punct de vedere profesional îi surâdea ideea de a domestici pe inamicul său științific, trecîndu-l printre elevii săi. Conțescu redacta mental o notă în felul acesta: "Domnul Gonzalv Ionescu, fost elev al nostru, actualmente distins cercetător și profesor..." I-ar fi creat o catedră. Deci stimulă pertractările dintre Gonzalv și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și tagma sa erau dintre acestea. Pomponescu, cu toată repulsia, din pur calcul, ar fi dorit să conjure aceste forțe noi, să le aduleze și să se lase acceptat de ele, cu rezerva mentală că mai târziu le-ar fi domesticit și sfărâmat. Acum însă avea sentimentul că jucase rău și vedea totul apocaliptic, încît suficiența mamei sale i se păru lui însuși grotescă. Se întreba ce ar deveni ea în caz de revoluție, mizerie, incapabilă cum era de o cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]