608 matches
-
membrii fondatori ai Societății Autorilor Dramatici Români. În primii ani după debut semnează și Zacharia Bârsan Sân-Petreanul, Z. Bârsan-Veturio, Sânpetreanul, Veturio, S-P, Zach, Fulmen, Fortunio. Orientarea vag romantică și presămănătoristă de la „Floare-albastră” se va resimți în întreaga sa operă, dominată, tematic, de câteva idei-reper: cinstirea trecutului istoric, realizarea unității naționale, valorificarea filonului folcloric. Din ideologia sămănătoristă reține doar viziunea idilică asupra vieții satului. Debutează editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica mărturisește, de multe ori, un epigonism
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
crea dificultăți dacă nu am considera-o o variantă a formei la persoana întîi, chiar dacă una semnificativă. 270 G.E. Lessing, Laokoon, Zürich 1965. 271 Încă din 1945 Joseph Frank a recunoscut tendința către forma spațială drept deviație inovatoare de la forma dominată temporal a narațiunii convenționale: "Spatial Form in Modern Literature", Sewanee Review 53 (1945). Acest eseu a stîrnit o discuție amplă, îndeosebi în critica americană. Vezi Jeffrey R. Smitten și Ann Daghistany, Spatial Form in Narrative, Ithaca și Londra, 1981. Lucrările
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
variabilă, este leagănul vieții, fiecare cultură se deplasează într-un oxigen comunicativ cu straturi multiple, leagăn al vieții simbolice al unei epoci. Este vorba de o structură în același timp tehnică și instituțională, cu metodele sale dominante și cu rețele dominate, cu ax principal și căi secundare, cu o încîlceală complicată, dar descriptibilă a filierelor de difuzare, a centrelor de stocaj, a tipurilor de circulație. Acest ansamblu organic determină spre surse un anumit gen de credibilitate, pentru care tot ce va
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spus, prezența dominanților stabilește cine poate și cine nu poate trăi in comunitate. În cazul comunităților umane putem identifica de asemenea instituția dominantă, grupul organizat dominant, precum și persoana dominantă. Desigur, relațiile observate la un anumit moment ca raporturi între aspectele dominate și cele care influențează de asemenea dar fără a avea un rol dominant, nu sunt imuabile. Specialiști din domenii specifice, ocupându-se de raporturile dintre viețuitoarele și plantele din diverse arii arată că: "O comunitate este un grup de specii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
17,20% din totalul celor exprimate, liberalii și-au adjudecat conducerea unui număr de 443 de localități, atât din mediu rural, cât și din cel urban. În aceste condiții, poziția PNL de principal partid de opoziție și, totodată, de partid dominat al Alianței D.A., nu putea fi pusă la îndoială, și, ca atare, nici postura lui Theodor Stolojan de candidat prezidențial al liberalilor și democraților. De altfel, pentru alegerile parlamentare și prezidențiale din noiembrie-decembrie 2004, strategia electorală a Alianței a consfințit
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
spre deosebire de PNL, a avut un parcurs lipsit de sincope în funcționarea sa ca organizație și încununat de succes din perspectivă politică. Pornind de pe poziția de partid secund al Alianței, PD a reușit, în umbra lui Traian Băsescu, să devină partidul dominat al vieții politice după alegerile din 2004. Traian Băsescu i-a fost președinte oficial din 19 mai 2001, când l-a detronat pe Petre Roman, până la momentul câștigării președinției României, pe 12 decembrie 2004. În toți acești aproape patru ani
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
sub nivelul atins de PD-L. Aceasta era, așadar, poziția de pe care PSD aborda competiția politică din 30 noiembrie 2008. Când, în fapt, istoria din 2004 s-a repetat: PSD a câștigat alegerile parlamentare, dar nu și statutul de partid dominat. Pe scurt, deși nu a reeditat victoria electorală a CDR, Alianța a învins politic PSD, partid care, pentru prima oară în cariera sa politică, nu a mai putut depăși poziția de partid secund al scenei politice. Nici pe durata legislaturii
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
românească, iar acest lucru este cu adevărat important. Poate că, privite separat, nici unul din argumentele invocate până acum nu este suficient pentru a susține schimbarea generată de nașterea, existența și decesul Alianței, însă, coroborate, retrogradarea PSD din poziția de partid dominat și ascensiunea PD-L dau imaginea unei noi formule politice românești. Începând din 1992, anul consacrării CDR, și până în 2004 inclusiv, politica românească a fost dominată de confruntarea politică dintre PSD, indiferent de denumirile pe care le-a purtat, de
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
cereale/leguminoase pentru boabe sau cereale printre care se seamănă fâneața. Pauza permite fixarea de nitrogen și dă posibilitatea de a controla buruienile. Efectul total al extinderii rotației este creșterea proporției culturilor comerciale la aproape 50%. 2.3.4. Rotațiile dominate de pășuni Unde există suficient pământ disponibil, resemănarea dă posibilitatea mai multor încasări datorită creșterii fertilității solului. în mod tradițional, cerealele destinate pentru hrană și de multe ori leguminoasele de câmp ar fi cultivate pe o perioadă de doi ani
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
este automată și se stabilește pe o bază geografică sau familială, deci nealeasă. Ea este fatală și determinată a priori; aici, relațiile sunt puternice și normate, domnește ierarhia, aderarea este controlată, chiar restrictivă, iar membrii sunt mai degrabă pasivi și dominați. În cadrul unor astfel de dispozitive organizaționale, comunicarea și deschiderea către exterior sunt foarte limitate. Acest tip de comunitate se regăsește În clanuri, sate sau națiuni. Natura lor este În primul rând defensivă, ceea ce nu le Împiedică să se dovedească, la
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
dintre poziții complementare. Raporturile agenților sunt raporturi de forță și de luptă pentru ocuparea pozițiilor superioare. Ierarhiile depind de aranjamentele sociale care le susțin și le reproduc. Persistența acestor aranjamente depinde de nerecunoașterea sistematică a naturii lor opresive atât de către dominați, cât și de către dominatori. Legitimitatea unei anumite ordini sociale, cu alte cuvinte recunoașterea legitimității unei anumite distribuții a resurselor economice, sociale și culturale, presupune transformarea capitalurilor într-o formă specifică a lor, cea de capital simbolic. Acesta constituie sursa și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mare parte a arenei culturale nu numai printr-o mai intensă frecventare a muzeelor, concertelor, operelor ș.a.m.d., ci și prin stăpânirea codurilor culturale necesare pentru înțelegerea și aprecierea artei. Potrivit lui Bourdieu, această realitate verificată statistic sugerează că grupurile dominate nu au primit competențele de receptare necesare înțelegerii evenimentelor culturale. Lipsa de educație universitară are ca efect o mai largă excludere de la consumul cultural, care împiedică mobilitatea socială ascendentă. Universitatea, ca o componentă a sistemului educativ, joacă astfel un rol
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
oferi și care este crucială pentru șansele lor sociale ulterioare. Profesorii, pe de altă parte, folosesc discursul magistral ca un cod cultural ce le susține autoritatea și legitimitatea în universitate. Cei care pierd în acest joc sunt studenții din clasele dominate, cărora le lipsește capitalul cultural necesar traducerii discursului profesoral în propriul cod lingvistic. Cu unele excepții, doar studenții din clasele dominante, cu un habitus corespunzător discursului universitar, vor avea rezultatele școlare cele mai bune. Pedagogia universitară contribuie astfel la reproducerea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
politici din trecut, începând cu Machiavelli (Lottieri, 1999, p. 201). Dar optimismul democratic inspirat de Iluminism nu a fost pus în discuție și nu a fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și dominați, conducători și conduși, guvernanți și guvernați -, decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gaetano Mosca (1 aprilie 1858, Palermo-8 noiembrie 1941, Roma) Politolog și sociolog italian. După studii de drept și științe politice, Mosca a predat dreptul constituțional la Universitatea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
poziție doctrinare antidemocratice și antisocialiste. Din punct de vedere strict științific, orientarea lor este net pozitivistă. Ei încearcă să pună în evidență legi ale comportamentului ființei umane în societate. Tendința generală spre oligarhizare, caracterul universal al distincției dintre dominatori și dominați, emergența, oriunde și oricând, a unei minorități - elita - care se impune față de o majoritate dezorganizată - masele - sunt considerate de ei tot atâtea legi ale comportamentului uman. Dar evidențierea a ceea ce ei consideră că sunt niște constante istorice de o importanță
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi mai mult sau mai puțin autonom. Un câmp autonom rezistă cu succes la răzbaterea normelor câmpului jurnalistic. Elitele sale specializate rămân supuse judecății actorilor din propriul câmp. În fiecare dintre câmpuri - câmpul universitar, câmpul istoricilor etc. - există dominatori și dominați, în funcție de valorile interne ale câmpului. Un bun istoric este cineva despre care istoricii buni spun că este un bun istoric. Este un fapt în mod necesar circular. Dar heteronomia începe în momentul când cineva care nu este matematician poate interveni
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitelor și cea a claselor sociale este totuși mai complexă, chiar în măsura în care noțiunea de clasă ieșită din tradiția inițiată de Marx este plină de ambiguități. În scrierile lui Marx, termenul clasă desemnează atât minoritățile privilegiate (nobilime, burghezie), cât și masele dominate: muncitorii și țăranii (Aron, 1960, pp. 279-280). Apoi, găsim la Marx schița unei teorii a claselor de factură universală, cea conținută în formula abruptă din Manifestul partidului comunist: „Istoria tuturor societăților până în zilele noastre este istoria luptei de clasă” (Marx
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a dispărut, alte forme îi vor lua locul (Pareto, 1903, p. 455). Așadar, găsim la Pareto o opoziție dihotomică ce traversează cursul istoriei și care e la fel de fundamentală ca și opoziția marxistă dintre asupritori și asupriți: opoziția dintre dominatori și dominați sau dintre elite și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea unei teorii a claselor și a unei teorii a elitelor. Pentru Pareto, mișcările socialiste sunt cel mai bun exemplu al acestui fapt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în tradiția marxistă, nu acordă statului și celor care-l servesc statutul de factor distinct în procesele schimbării sociale. Procesul istoric este constituit dintr-o confruntare a intereselor de clasă, comportând în fiecare epocă o clasă oprimată sau cel puțin dominată: sclavii în modul de producție antic, iobagii în cel feudal, salariații în cel capitalist, propriu societății burgheze. De fiecare dată când contradicțiile proprii unui mod de producție specific au ajuns într-o situație de criză, a urmat o schimbare de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările trecutului și face să devină caducă distincția dintre minoritatea conducătoare și majoritatea dominată. Asupra acestui punct, teoreticienii clasici ai elitelor (Pareto, Mosca și Michels) se îndepărtează în mod categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia sfârșit, iar credința în instaurarea unei ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a elitei guvernamentale. Dar dincolo de aceste mecanisme ale funcționării instituțiilor, se înfruntau două concepții, în privința elitei fundamental diferite și care dataudin epoci diferite. În culturile predemocratice de tip aristocratic sau monocratic, caracteristica socioculturală esențială este „distanța verticală dintre dominatori și dominați” (ibidem, p. 210). Distanța verticală obținută prin mijloace materiale sau simbolice este „principiul constitutiv”, care asigură existența și perenitatea unor diferite grupuri aflate față în față. Când, spre sfârșitul Evului Mediu, s-au manifestat primele tendințe democratice (concretizate în „democrația
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
corupe în mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la Georg Simmel, ne este
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt într-altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mișcărilor sociale Potrivit lui Charles Tilly (2004), m.s. au apărut abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Anglia și în America de Nord, ca o consecință a unor evoluții economice și politice importante, precum sporirea autorității parlamentelor, capitalizarea economiei și proletarizarea categoriilor dominate. Teoriile inițiale formulate în sociologia nord-americană postbelică, surse ale acestor mișcări, dislocările structurale masive asociate unor schimbări sociale rapide și profunde, cum sunt urbanizarea sau industrializarea, care conduc la disoluția controlului social și încurajează comportamentele antisociale (Smelser, 1962; Tilly et.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]