1,794 matches
-
o seară, abia începuse a se amurgi. Săftica veni cu o oală de lapte prins, știind că Monei îi place laptele acru. Bătrâna îi ieși în întâmpinare, zicându-i: Hai în bucătărie, Săftico! Aceasta, urmând-o pe bătrână cu pas domol, o întrebă cu vorbă de taină: Ce mai face Mona, tușă Varvara? Pe scurtul drum până la bucătărie, tușa Varvara bulgări cuvinte pline de obidă: De la un timp nu mă mai înțeleg cu ea. Croșetează. Ce Dumnezeu croșetează, numai ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar se vede că mă înșelasem. Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat, se citea asta limpede pe chipul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu scări din doi În doi metri). Este o binecuvântare pentru cei care vor să scurteze drumul spre casă. Nu-și mai rup tocurile În pietroaie și nu mai adună tot noroiul atunci când plouă. Am urcat aceste trepte cu pas domol, fără grabă, admirând natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
orașe se află acele construcții gigantice de tip american. În rest, Australia este un mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și mii de kilometri pătrați. De aceea mă simt bine aici. Australia păstrează atmosfera domoală a satului meu natal, încetineala vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile Silviei în urechi. Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
final care cine știe când și cum își va arăta zorii limpeziți, de vreme ce pe apele timpului plutea un noian de incertitudini. Aflat sub povara acestor cugetări, bulibașa nu și găsea tihna căutată îndelung. Se ridică în picioare și o porni domol, fără zor, spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea mergeau în același timp cu el prin iarba deasă a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el și, cu pas domol, se îndreptă pe străzi lăturalnice spre piața alimentară a orașului. La ora aceea, piața era un furnicar de lume, în special cu gospodine care căutau să-și umple sacoșele cu de-ale gurii. Vișinel urmări din întâmplare cum dintr-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ultimul pahar, îi cauza o oarecare instabilitate. Se despărțiră ca doi amici. Alex, deși ieșise la aer afară, se simți încălzit, de parcă ar fi avut în stomac un reșou incandescent. Până acasă, avea ceva drum de făcut. Porni cu pas domol. Străzile păreau a fi pustii dar, deodată văzu pe marginea unui trotuar un bărbat culcat pe spate, ținând zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare asemănătoare. - Bețivule, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
decât stridentă, ceea ce-mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
una lângă cealaltă într-un pat și s-ar uita captivate, la foiletonul de la televizor. Fără pauză, de trei ani bătuți pe muche. Fulgii devin când și când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
locul lor, au pornit spre Crâșma din drum... În liniștea serii aurite de soarele gata să scapete dincolo de creasta Ponoarelor, se auzea doar scârțâitul carelor și răsuflarea grea a boilor... Cărăușii - urcat fiecare în carul lui - îndemnau boulenii cu glasuri domoale. Se simțea oboseala atât în oameni cât și în dobitoace. Flăcăi, ascuțiți-vă dinții, că acușica ajungem la o mâncărică ca aceea și... Da’ udătura n-o pui la socoteală, moș Pâcule? - l-a zgândărât Mitruță. Când ai mai văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să stea cu oala plină cu vin pe aproape. Bun cuvânt? Așa spune, moș Pâcule. Toate au să fie după pofta inimii dumitale, iar noi te-om asculta ca pe Mesia - l-a asigurat Hliboceanu. Apoi ia-o și tu domol și om vedea noi - a convenit moș Dumitru. Dacă i-o venit mintea la cap și lui Dumitru, atunci îi bine. Și chiar dacă nu-i venea, tot prieteni rămâneam, pentru că o viață de cărăușie ne-o făcut... frați și supărare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai dispune de o viață infinită nu le-ai putea număra, darămite Înțelege sau studia. În casa lor din Normandia, acum un adevărat ansamblu rezidențial, Bouvard, cu Interpretarea viselor În mână, Îl psihanalizează pe bietul Pécuchet, care Începe să sforăie domol În timp ce se chinuie să-și amintească dacă mama sa Îl Învelea când era mic, țâșnind apoi amândoi la datul zorilor În livadă pentru a Începe construirea unei rachete cosmice, spre a se descoperi ulterior drept aprigi apărători ai mediului, distrugând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială, spre a aluneca prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii, vântul Îți sculpta alte trăsături, schiul stâng ți se rotea ca o elice, dreptul gonea ca un râu de munte, iar jos ajungeai un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu Înțeleg de ce vrei să trăim ca electronii, azi aici, mâine pe lângă alt nucleu. Băiatul are numai 10 la științe nucleare, e olimpic la radioactivitate, ar putea primi chiar o bursă Mendeleev.“ „Draga mea“, a replicat tata cu vocea lui domoală, „nu-ți dai seama ce șansă extraordinară este pentru noi toți? O să călătorim, o să vedem lumea...“, „Lumea am mai văzut-o și nu-i mare lucru de capul ei: numai materie și iar materie. Și aici sunt nenumărate oportunități. Cartierul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acasă În solitudinea mea plină de cifre, să calculez neîntrerupt impozite și contribuții la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a căinat Vera, așezându-mi domol palma pe ficat. — ...căci ticălosul, deși am arsuri la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică și suflu sistolic, la fiecare pagină Îmi scotea În față o namilă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar prezentul nu e nimic. Acum nu există nimic, deoarece acum e deja trecut și ceea ce ar fi trebuit să existe În acel acum deja a dispărut. — Dar acum a rămas tot acum! contestă românul, cu un fel de vehemență domoală În glas. Ce rost avea să-l mai contrazică? Ca să-l faci pe cineva să Înțeleagă ce e acela un reflex, cea mai simplă metodă e să-l lași să pună mîna pe plita Încinsă. Conversația Încîlcită, la care se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
al lui Sabbatai Zevi. — Despre Kim Ir Sen cred că am citit pe undeva. Nu e unul care și-a dat foc În piața Tien Anmen? Într-un fel, s-ar putea să ai dreptate, concedă Smith pe o voce domoală, ca să nu-l audă chelnerii. Unii istorici susțin că era un pasionat colecționar de timbre. A mai fost, timp de cîteva decenii, și dictatorul Coreei comuniste. — Aha! Știam eu ceva, dar nu eram prea sigură. Înseamnă că celălalt..., cum ziceai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca să bea un ceai, Îl durea stomacul. Aici, banda Înregistră o scurtă pauză de reflecție, În care căpitanul Jegg Își punea, pesemne, perspicacitatea la lucru. — Hm. De ce nu i-ai dat un ceai la cabinet? Întrebă apoi, cu voce mai domoală, totuși Încă neîncrezătoare. — Tocmai, că i-am dat. Și, din neatenție, i-am pus În loc de zahăr, bromură. Așa că, chiar dacă ar fi vrut să-mi facă ceva, nu ar fi putut. — Ei, bravo! strigă Jegg. Dar dacă ar fi putut? - moment
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se subție; și anii se măsor În secunde. Adio, adio și n-am cuvinte...; bună sau rea, viața merge-Înainte; rămas-bun celor buni și la fel celor răi, măcinați de păcate; Încă un suflet smerit se ridică la cer; printre dealuri domoale și văi cu pajiști curate; spre Înverzite cîmpii cu rîuri de miere și lapte; unde nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și privi Întrebător către cer, cu ochii Închiși. Începu prin a repeta constatarea veche de cînd lumea că trupul omului e făcut din pămînt și În pămînt se va Întoarce; În acest sens, cită ceva din Vechiul Testament. Vocea Îi era domoală, aproape plăcută. În privința sufletului, lucrurile stau Însă cu totul altfel. Poate cineva să pretindă că sufletul e făcut din lut, ca lutul acesta? - arătă spre pămîntul proaspăt scos din groapă, care mirosea a rîme, și toți priviră Împreună cu el Într
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prostiile! Toată lumea știe că extratereștrii nu-s decît un fel de securiști. Și, În orice caz, ăsta care te-a adus aici are ordin să nu ne facă nici un rău, Îl asigură David. Vocea nu-i mai era iritată, ci domoală și oarecum resemnată. Și dacă nu se mai Întoarce niciodată? — Are să se Întoarcă repede, fii fără grijă. — Dar dacă Între timp pățește ceva? N-o să știe nimeni unde suntem! Modul cum pui problema dovedește că ești un tip destul de inteligent
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile mele. Pentru că Și-a plecat urechea spre mine, de aceea Îl voi chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții mă Înconjuraseră și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]