169 matches
-
autonomiei și independenței provocând diferite focare de rebeliune, sufocate grabnic de puterea centrală. Această atitudine naționalistă se va extinde mai apoi și în sectorul civil, iar de aici în cel eclezial, ducând la nașterea unor mișcări eretice de tipul celei donatiste ce vor tinde să vadă puritatea creștină drept punct de referință doar pe pământul Africii. Activitatea sa literară se împarte în două etape determinate de atitudinea sa tot mai rigoristă: în funcție de apropierea de montanism și până când a fondat o mișcare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dacă nu chiar spontan (Constantinopol I, 381). În alte ocazii, principele eliberator va interveni în treburile Bisericii (ex. Arelate, 314, Niceea I, 325 etc.), ca un stăpân căruia trebuie să i se asculte. Este ceea ce se va revela în chestiunea donatistă (secolele IV-VII). Refuzul inițial al mai multor creștini de a se supune recrutării militare și apatia continuării unei cariere în acest sens, care comporta grave sacrificii și pericolul pierderii vieții, se răspândise în chip alarmant chiar și în afara lumii creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Duhului de la Tatăl și de la Fiul au determinat Biserica Ortodoxă să nu-l socotească sfânt, ci numai fericit. I.1.2. Fericitul Augustin - apărător al Creștinismului Ca episcop, Augustin s-a luptat pentru păstrarea dreptei credințe. În momentul în care donatiștii își fac apariția în Africa de Nord, Augustin ia atitudine. Această sectă a apărut în urma persecuției împăratului Dioclețian (284-305) și pretindea că validitatea tainelor depinde de curăția morală a săvârșitorului. Fericitul Augustin a arătat că validitatea tainelor nu depinde de vrednicia morală
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
vrednicia morală, ci de harul lui Dumnezeu. Biserica are sfințenia de la Hristos, așadar ea rămâne sfântă până la sfârșitul veacului și pentru totdeauna. Chiar dacă există și pacătoși în sânul Bisericii, aceasta nu înseamnă că ea nu e sfântă. În timpul disputelor cu donatiștii, Augustin participă la Conferința din Cartagina din 1 iunie 411. Augustin își susține în continuare punctul de vedere, dându-și toată strădania și punând la încercare toată priceperea sa în apărarea dreptei credințe. În argumentarea sa a folosit multe citate
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ucenicul și apoi prietenul nedespărțit al lui Augustin aproape 40 de ani, evidențiază activitatea Fericitului Augustin care „învăța și predica în particular și în public, acasă și în Biserică, cuvântul mântuirii cu toată încrederea, împotriva ereziilor din Africa, îndeosebi împotriva donatiștilor, maniheilor și păgânilor; pentru aceasta el făcea cărți și improviza cuvântări spre admirația și bucuria de negrăit a creștinilor [ortodocșilor], care nu treceau sub tăcere, ci vesteau până unde puteau lucrul acesta. Și astfel, cu ajutorul Domnului, Biserica ortodoxă din Africa
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
și subdiviziuni: Capitolul I: Contra neamurilor, cu subdiviziunile: „Scrisori contra celor de mai sus” „Tratate contra ceor de mai sus” „Contra astrologilor” etc. Capitolul II: Contra maniheilor, cu subdiviziunile: „Tratate contra celor mai sus pomeniți” „Contra priscilianiștilor”. Capitolul III: Contra donatiștilor, cu o singură subdiviziune: „Tratat contra donatiștilor”. Capitolul IV: Contra pelagienilor; Scrisoare a Sf. Augustin împotriva pelagienilor, manuscris, sec. al V-lea, Biblioteca din Orléans Capitolul V: Contra arienilor, cu subdiviziunea „Tratate diferite contra celor menționați mai sus, care afirmă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
subdiviziunile: „Scrisori contra celor de mai sus” „Tratate contra ceor de mai sus” „Contra astrologilor” etc. Capitolul II: Contra maniheilor, cu subdiviziunile: „Tratate contra celor mai sus pomeniți” „Contra priscilianiștilor”. Capitolul III: Contra donatiștilor, cu o singură subdiviziune: „Tratat contra donatiștilor”. Capitolul IV: Contra pelagienilor; Scrisoare a Sf. Augustin împotriva pelagienilor, manuscris, sec. al V-lea, Biblioteca din Orléans Capitolul V: Contra arienilor, cu subdiviziunea „Tratate diferite contra celor menționați mai sus, care afirmă că Fiul nu e egal cu Tatăl
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
botezul nou-născutului nu se ajustează bine în sistemul lor; pentru că aceștia negau păcatul originar, iar botezul, ca ritual de purificare, îmbracă întotdeauna referință la iertarea păcatelor, aceștia atribuiau botezului nou-născutului un efect optimizator. Nici alți eretici precum ebioniții, novațienii, arienii, donatiștii, montaniștii, și, în general, nici alți inițiatori, propagatori sau susținători ai ereziilor timpurii nu au respins botezul copiilor. După cum se știe, Biserica și-a mărturisit mereu credința în existența păcatului originar. Astfel, creștea și responsabilitatea Bisericii față de cei ce ar
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Great to Gregory The Great, Charles Scribner & CO, New York, 1867, p. 481. footnote>. Fericitul Augustin subliniază la rândul său că practica botezării pruncilor era adânc înrădăcinată în tradiția apostolică. În acest sens, redăm cuvintele antologice ale sale din opera Contra donatiștilor, 4, 23: „Potrivit Tradiției, toată Biserica recunoaște botezul pruncilor care, de bună seamă, încă nu pot crede întru inimile lor în dreptatea dumnezeiască, nici a mărturisi mântuirea precum a făcut oarecând tâlharul și care prin plânsetele și țipetele lor în timpul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
perspectiva cetății lui Dumnezeu. În timp ce Eusebiu a interpretat paralelismul evenimentelor, persoanelor și instituțiilor în istoria sacră și profană ca semn de interdependență, Augustin le situează în planuri diferite. La fel ca la Sf. Irineu și ca în scrierile sale contra donatiștilor, Augustin a susținut că nu putem ști până la sfârșitul vremurilor cine va fi salvat, Biserica terestră fiind un amestec de "grâu și neghină". Până la venirea lui Hristos, ambele cetăți s-au dezvoltat ca o singură civitas permixta, în analogie cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de J. M. Carroll în 1931 este de obicei invocată pentru a apăra această opinie. O seamă de grupări considerate a fi parte a ascendenței baptiștilor ar fi fost persecutate de catolici de-a lungul istoriei, între care montaniștii, novațianiștii, donatiștii, paulicienii, albigenzii, catarii, valdenzii și anabaptiștii. În timp ce unele dintre aceste grupări au împărtășit unele poziții teologice cu baptiștii de astăzi, multe au susținut ceea ce baptiștii de acum ar considera erezii. E dificil și să demonstrezi conexiuni istorice între aceste grupări
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, numeroși episcopi ortodocși. La început teologul Augustin de Hipona, care a avut dispute înverșunate cu „donatiștii” (o fracțiune creștină nord-africană), a încercat metoda convingerii, mai târziu el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale: „compelle intrare“ și „temperata severitas”, care va deveni treptat mai severă utilizând biciuirea și în cazurile extreme pedeapsa cu moartea. Aceste metode
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A fost ales Marcel, prezbiter deja foarte stimat și sub pontificatul predecesorului său, și care desfășurase un rol important pe tot parcursul vacanței pontificale. Acuzele aduse mai târziu de donatiști, conform cărora și Marcel ar fi fost printre cei care au consemnat „"cărțile sfinte"” autorităților păgâne alături de Marcelin, sunt considerate de istoricii actuali absolut nefondate. Cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat a fi un judecător sever față de
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
cu cât s-a demonstrat a fi un judecător sever față de astfel de atitudini și, după opinia unora, a fost chiar el acela care a „"șters"” numele predecesorului său din lista oficială a papilor (opinie la fel de nefondată ca și acuzele donatiștilor). Datele pontificatului său sunt nesigure; într-adevăr, sunt și cercetători care admit un pontificat mai târziu și mai scurt: de la 27 mai sau 26 iunie 308 până la 16 ianuarie 309. Primul și cel mai important lucru pe care Marcel I
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
Liberian" - (compus aproximativ cu 40 de ani după pontificatul lui Marcel I) îi numește pe amândoi; Papa Damas I, apoi, îl definește pe Marcel I «rector» - termen rezervat episcopilor - în epitaful în versuri compus în onoarea lui; în sfârșit, scrierile donatiștilor, care - deși îl atacă, acuză și calomniază pe Marcel I - rămân totuși un izvor istoric care probează, din plin, poziția lui Marcel în Biserica Romei.
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
ei au părăsit pământul ospitalier al metropolei, care a fost jefuit de Alaric 410, și au plecat pe mare spre Africa de Nord. Când au acostat pe coasta de lângă Hippo, Sfântul Augustin, episcop al acelui oraș, era absent, fiind acaparat de disputele donatiste din Africa. Ulterior, el l-a întâlnit pe Pelagius în Cartagina de câteva ori, fără a ajunge, totuși, la relații mai călduroase. După o scurtă ședere în nordul Africii, Pelagius a călătorit în Palestina, în timp ce Caelestius a încercat să devină
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
numele de Biserica Sfântului Mormânt Începând cu secolul IV până în al VII-lea, , gigantic complex monumental, cunoaște vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al crestinătății, el e slăvit în toate relatările călătorilor. Sfântul Augustin reproșează zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintă, datorită desenelor gravate
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
În alți termeni, potrivit concluziilor sale, catolicismul nu se îndepărtase de creștinismul originar pe care îl căuta. Îndoielile sale s-au intensificat când a citit, într-un articol al lui "Nicholas Wiseman", apărut în "Dublin Review", cuvintele Sfântului Augustin contra donatiștilor: « securus judicat orbis terrarum », Newman și-a continuat lucrările teologice pentru "Înalta Biserică", până la publicarea "Manifestului 90", ultimul din serie, în care el examina în deliu cele "Treizeci și nouă de articole" fondatoare ale Anglicanismului. El afirma compatibilitatea lor cu
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
cele din urmă oferit episcopului Romei de către Constantin. Data exactă a donării nu este cunoscută, însă se crede că s-a realizat sub pontificatul papei Miltiade, pentru a găzdui un sinod în anul 313 ce a alunecat în declanșarea schizmei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie. Bazilica palatului a fost lărgită și înfrumusețată, devenind în cele din urmă catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi ai Romei. Sfințirea oficială a bisericii cât și a anexelor a fost prezidată de papa Silvestru I
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]