29,295 matches
-
către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe scrijelit fără știre de un scris de copil. 2. Cine face totdeauna dreptate și cuminecă somnul celor duși dintre
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
allumette), cum se stinge acest timp ce m-a trăit ... pământul roșu umed, limba aspră a unui taur adormit. Ah, miezul dulce de papaya ... mi se topește-n gură un cocoșel de zahăr de la bunica mică cu pălării de soare ... dorul de-acasă gâtuit la gâtul femeii de culoare orașul meu în flăcări într-o mărgea de sticlă ... Piața Chibrit. M-AM NĂSCUT ÎN PIAȚA CHIBRIT Dimineața din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
o iubea mult pe fata ei. Și ea ținea tot atît de mult la mama ei. Și totuși. Ceva nu mergea. Cînd erau împreună se ciondăneau ca două precupețe din Palermo, Buenos Aires, cînd erau departe una de alta își duceau dorul ca doi iubiți argentinieni, unul din Santa Fe, iar celălalt din Punta Arenas, în }ara de Foc. Parisul și ea, Caterina Maria Luiza Onetti, fata lui Don Julio Onetti, mult iubitul și iubărețul ei tată. Toată lumea îi spune Kiki. De
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
să te simți bine oriunde pe lumea asta și în propriul tău trup. La Buenos Aires o cunoșteau toți, și mama ei trăia doar cu gîndul s-o aducă pe Kiki acasă. Ofta din greu după ea. Sigur că-i ducea dorul, Dona Carmen Ruiz Onetti. Kiki, iubito, de ce nu vii acasă ? Dar Kiki se obișnuise să trăiască la Paris. De ce să plec din Paris, mamă? Ce să fac, ce să caut la Buenos Aires ? Aici, măcar, pot trece neobservată și atunci cînd
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
mă-ntorc azi acasă cu simțul sfielnic enorm De cântat Se nășteau destui mureau destui în prostie dar când a fost să fie s-au înțeles ei-în-de-ei meșterul nu mai pocnea degetele nepricopsiților pe scriitură am plâns - de duioșie de dor de ură cu unghiile adânc înfipte în hârtia pe care scria ce scria E-atât de târziu, Maria! Lasă-ne pe toți în inima ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
viața mea se face bucurie numai dacă știi cum s-o petreci Norei ceasu'și face acele subțiri ca spinarea peștilor prin ape dintr-un cer de unde n-o să fiu ca lumini cu umbrele aproape și prin ochii-ntunecați de dor o să văd ce n-am văzut vreodată raze albe luminînd ușor scîndura din ceruri aruncată și făcut să fiu lăsat în urmă deși-n urma mea nimic nu vor găsi decît palma unei mîini de fată floare înflorind va ofili
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
nici măcar tu femeie, ci fecioară. Moartea mea e pîn' la moarte fată. Vino, tu, fă, moarte, să te mai sărut o dată! Și vino, tu, fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
iubim. Vino, tu, moarte, să vezi ce e dragostea. Dragostea ceea adevărată. O să spui, pînă la urmă: un român m-a învățat și pe mine, moartea, dragostea cea mai curată. Nu dragoste din vîrful buzelor. Nu dragoste doar așa, de dorul dragostei. Nu sex. Dragoste deplină și înamorată. Și vino, tu, Moarte, să ne iubim Sînt thanatic de erotic ce sînt Sînt thanatic de erotic ce sînt. Moartea mea-i lascivă și năbădăioasă. Mă sărută și mă giugiulește. Mă mușcă de
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
veghea nemișcat și, la un moment dat, crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu Mehria cu tot, și atunci i se făcu un dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-n-tin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa uitase să plângă
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc generator de reminiscențe livrești, dar și de dor de un loc fără nume, de un timp ireversibil, "spre zona intemporală sau imemorială a ființei". (V.P. face trimitere spre Kant, dar mai ales spre Starobinski cu al său "Concept de nostalgie".) Abordând personalitatea marelui său mentor, eseistul reușește să
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru ea îngenunchease, de azi ridică-te de la pământ și-nmugurește-n zodii luminoase, Re-nvață în adâncuri să privești, și mersul peste urme regăsite
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
citească. Nu citesc altceva, cărți sau ziare, citesc numai scrisori, uneori le păstrează, le colecționează, alteori, dacă nu sunt interesante, le lipesc la loc și le expediază la adresa de pe plic. Nu pot să iau riscul ăsta... Dragă Marianne, Mi-e dor de tine. Nici nu-ti dai seama cât îmi lipsești. îmi lipsesc și discuțiile cu tine. Mai ales acum, când am reînceput să scriu la romanul pe care îl târăsc de atâta vreme după mine. Ditamai camionul!... între timp s-
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
tine te-a născut un val Din spuma mării și din zare, Ai trup de rază și de trandafir; Cheamă frenetic, brusc dispare. N-ai cum să știi, n-am cum să știu Că flori de colț pășesc în râu, Dorul lor apoi în mare. Încerc un vis copil zglobiu, Te scald în ochii-mi grei și triști, Mă mir că sunt și că exiști. Aș vrea o undă să devin, Să-ți poposesc pe ochi, pe sâni. Noi vom rămâne
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
scald în ochii-mi grei și triști, Mă mir că sunt și că exiști. Aș vrea o undă să devin, Să-ți poposesc pe ochi, pe sâni. Noi vom rămâne neștiuți, Tu cu privirea ta albastră, Eu cu zvâcniri de dor târziu Visând la Pontul Euxin. Vibrație Ca și cum Mona Lisa Te-ar aștepta pe malul Senei La miez de noapte tăcut, Iar tu i-ai povesti Despre floarea de colț din Carpați. Cântă unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
apropie și totodată ia distanțe de ea însăși, care zadarnic năzuiește la o unitate fatalmente refuzată. Ființă plină în aceeași măsură de abstracția zărilor și de concretul lucrurilor: „Văzduhul umblă, apa stă de veghe,/ totul e patimă și nepereche;/ un dor de Unul infinit mă-ncarcă,/ sînt plin de zări și lucruri ca o arcă” (Plata luntrașului). Cumpăna delicată nu se poate menține, întrucît aviditatea față de „lucruri” se autodenunță, acordînd preeminență „golului” spiritual, fără ca totuși acesta din urmă să-și proclame
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
privesc muzica”, fiind făcute din acea materie translucidă care folosește tăcerile, parte din fluxul repetitiv. În căutarea de exprimare a inexprimabilului, ecouri din Blake, Novalis, Tagore, Claudel, dar și din Baudelaire și Kavafis se împletesc cu mesaje ale filosofiei orientale, dorul de Orient fiind inspiratorul multor poeme. (Mistica sufi și Al-Hallag, sau filosofia indiană și Upanișadele, care domină alte piese de rezistență ale volumului, precum Răscruce, Unde-am greșit și Dialog - Katha Upanișad). Cel de-al doilea leitmotiv, al translatării dintre
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
potolit, silențios. Deznădejdea e surdinizată, muzicalizată. O disciplină morală informează poezia, sporindu-i latențele intrinseci. Prezentul se irealizează aidoma trecutului, se asimilează mediului fantasmatic al acestuia: „Ceea ce ne spunem azi s-a/ petrecut cîndva și nu se/ mai întoarce același dorul/ nu se mai întoarce singur/ glasul cerul aurora// ceea ce ne spunem azi s-a/ dus demult demult și numai/ cîntecul și ploaia absolvă/ mîinile copilăros de goale/ glasul cerul aurora// ceea ce ne spunem azi s-a/ tras în depărtări stinghere
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
e definit ca un text-simbol, conținând transparente aluzii politice. Sentimentul dominant ar fi deznădejdea. Ca tehnică, autorul apelează la monologul interior. O altă carte care-i reține atenția, caracterizată elocvent, este volumul de poezii al lui George Ciorănescu Metaerotism imaginar. Dorul de țară, constată Cornelia Ștefănescu, îi bântuie întreaga creație, reținând emoționantul vers: „Ithaca, Ithaca valahă, numai acolo mai e pământ”. Alte opere asupra cărora se apleacă, fie și mai în fugă, sunt La pluie de Chantily de Theodor Cazaban, Le
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
teren, incendii, conducte petroliere (cu ramificații terminate în cisternele hoților, dați în urmărire generală, acum și pururea și...), neveste mutilate de soți (și soți opăriți sau înjunghiați de propriile neveste), instituții școlare prin care „șuieră, șuieră vântul” (A. E. Baconsky: Dor de iarnă), întreprinderi falimentare, devalizări, abuzuri în serviciu (și sexuale) patru grupe mari de români: a) copii; b) disponibilizați, viitori șomeri; c) pensionari și d) cerșetori (plus muncitorii la negru fără nici un Dumnezeu, și majoritatea demnitarilor fără de legea aceasta); locuințe
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
nivel, nu și al tematicii, al vocabularului folosit. Bunăoară, Rugă se alătură fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde roșii Încă / Sunt la răsărit/ Unde ești tu, Doamne - / Iar ne-ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec, / Unde nopți și zile trec, / Mă Întreb și mă frământ/ Unde-i casa-mi pe pământ?”), Ține-mi, Doamne, dorul, Mă Întreb ca omul, Dor de pupăză și cuc, Song sparow. Poetul rămâne totuși
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
și al tematicii, al vocabularului folosit. Bunăoară, Rugă se alătură fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde roșii Încă / Sunt la răsărit/ Unde ești tu, Doamne - / Iar ne-ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec, / Unde nopți și zile trec, / Mă Întreb și mă frământ/ Unde-i casa-mi pe pământ?”), Ține-mi, Doamne, dorul, Mă Întreb ca omul, Dor de pupăză și cuc, Song sparow. Poetul rămâne totuși om. De
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
ești tu, Doamne - / Iar ne-ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec, / Unde nopți și zile trec, / Mă Întreb și mă frământ/ Unde-i casa-mi pe pământ?”), Ține-mi, Doamne, dorul, Mă Întreb ca omul, Dor de pupăză și cuc, Song sparow. Poetul rămâne totuși om. De aceea, scrie cu sau fără frenezie, satire, pamflete, fabule. În toate, Alex Cetățeanu are știința sintezei, a laconicului. Are convingerea eminesciană că adevărul trebuie
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec, / Unde nopți și zile trec, / Mă Întreb și mă frământ/ Unde-i casa-mi pe pământ?”), Ține-mi, Doamne, dorul, Mă Întreb ca omul, Dor de pupăză și cuc, Song sparow. Poetul rămâne totuși om. De aceea, scrie cu sau fără frenezie, satire, pamflete, fabule. În toate, Alex Cetățeanu are știința sintezei, a laconicului. Are convingerea eminesciană că adevărul trebuie exprimat clar, exact și concis
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
argheziană), Sărac. Pe ansamblu, volumul De la Herodot cetire impune un poet matur, cu grijă nețărmurită pentru fluctuațiile cuvintelor, dispuse În registre variate, pentru ca pilda comunicării să fie substanțială. Nu de puține ori, filosofia unei existențe atinge miezul ideilor firești. Între dorul țării originare și existența zilnică din țara adoptivă, scriitorul Își balansează rațional viața. În ciuda multor realizări, inclusiv financiare, omul Își resimte precaritatea vieții, pe care o reculege de la cei din preajma sa. Instaurarea inechității sociale Îl determină pe poetul Alex Cetățeanu
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
de puternic cum este al nostru.“ Legătura dintre viață și artă este totală. Aderarea la acmeism nu este o simplă înscriere într-un un set de principii de creație, este un modus vivendi: „Pentru O.M. acmeismul nu însemna numai «dorul de cultura universală», ci și afirmarea elementului pământesc și social. Ca la orice om cu o concepție despre lume unitară, în fiecare dintre raționamentele lui se vede legătura dintre cu concepția sa generală despre lucruri. Firește, nu este vorba despre
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]