344 matches
-
de ce devii dependent de el? Este ca și tutunul. Se formează niște mișcurici în sînge, care se zvîrcolesc ca naiba dacă n-au ce bea. De data asta l-am dat gata, a rămas fără replică. Are chiar aerul că dormitează. Țigara arde și jarul ajunge foarte aproape de degete. Eu deja simt mirosul de piele pîrlită. Cu mișcări leneșe, mișcă din buze. Vorbește ceva, dar foarte încet. Mă apropii ca să deslușesc mai bine. Ce aud mă oripilează. Nu-i nici o pagubă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
latura cea mai vulnerabilă a curții și de atunci somnul a devenit mai profund și ușile nu mai erau încuiate cu aceeași precauție ca înainte. Uneori, noaptea, mă trezeam și priveam pe geam. Acolo, pe scaunul său, señor López veghea, dormitînd, dar pe poziție. Într-o zi, mă întîlnesc cu vecinul. Părea puțin iritat și intru în vorbă cu el. Pari agitat, vecine, nu ți-au sosit corăbiile? Eh, probleme minore. Mi-au furat mașina de tuns gazonul. Cum așa? Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
putea să-i casc gura lui Galdurralde ca să-i văd dantura. Sînt sigur că n-aș întîmpina oponență și nici observații verbale. Eforturi care nu se justifică. Mă uit atent sub borurile pălăriei să-i văd fața, să văd dacă dormitează sau chiar doarme. Poziția mea este nefirească și un turist se oprește, oarecum contrariat. Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să vadă mai bine. Între timp, se mai opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
află În serviciul adevărului și al iubirii. Tema rolului pe care Îl avem de jucat este și ea esențială În piesă. Iliria e țara iluziilor, iar rolul lui Cezario este de a-i trezi pe ceilalți din fanteziile În care dormitează. Suferința reală a Violei-Cezario, care, Încercând să-i ajute pe alții, Își sacrifică propriile dorințe, contrastează cu suferințele imaginare ale celorlalți. Sinceritatea ei trezește un răspuns În cei care nu și-au pierdut total capacitatea de a se deschide spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiecare dintre noi există un venin ucigător care ne cuprinde întreaga ființă, ne-o intoxică cu rapiditate fulgerătoare, și, deși este supus îngrijirilor energice, eroice, nu poate fi eliminat complet niciodată, stă mereu la pândă, chiar și atunci când pare că dormitează: este acel venin pe care îl numim eu-l nostru. Priviți o platformă industrială imensă într-o perioadă de liniște. Totul tace, ba mai mult chiar, acel aparat colosal de mașini nemișcate, dă impresia unei morți. Și deodată, sirena cheamă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
procesul cunoașterii, oricât de exigent ar fi, dacă e lipsit de naturalețe, de joc și de intuiții fulgeratoare, nu mai este creator, generator de noi valențe, ci sterp, trist, autarhic. Din ce în ce mai mult, copiii noștri se plictisesc la școală, iar studenții dormitează prin amfiteatre, nemaivorbind de faptul că, odată «aruncați» pe o piață a muncii, descoperă o realitate complet diferită de cea care le-a fost inoculată! Or, e suficient să urmărești candoarea inteligentă și entuziastă a unor elevi care pun în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
să remarc asta. Fiecare dintre noi suntem apăsați cotidian de propria noastră inconsistență; e ca și cum am purta în cârcă greutatea unui mort. Uneori e vorba de o povară aproape imperceptibilă: suntem niște morți reduși la starea larvară, deplasându-ne aproape dormitând. De fapt, această stare ambiguă condiționează fără scăpare orientarea noastră în timp și în spațiu. „Dacă te uiți mai bine la un om întâlnit întâmplător, îi vezi mortul de pe umeri.” Aia mi-a spus că a făcut de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
feminin. - Sighișoara, burgul medieval de pe Târnave, adăpostul dragostelor noastre vinovate de acum treizeci de ani. - O trupeșă fecioară se lasă violată pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor și domnilor, la bestia lubrică ce Încă dormitează În noi. - Amor = război cu femeile; prietenie = pace cu femeile, spunea Boni de Castellane, prinț adorat al Parisului. - Teoria bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea vrăjmășie a sexelor explicată de Aristofan la sympozionul cele brat de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mâna; sau, când nasc o fată, au o mulțime de rețete simple și milenare ca să pună capăt repede unei exis tențe socotite ca un blestem, ca o pacoste. Toate femeile Își cunosc și Își detestă animalul impur și impudic, care dormitează și abia așteaptă să se tre zească din adâncul ființei lor atunci când se abandonează, plictisite de stăruințele vreunui mascul cât de nevrednic. și toate sunt mirate de Înălțimile la care le ridică imaginația inspirată și neghioabă a unora dintre noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îndrăznește să se strecoare chiar acum din cetate? Vreau să-i văd și eu pe nevinovații care se ascund cu atâta grijă. Aduceți-i la mine... XVII Bodo se Îndrepta Încet, Încet spre vindecare. Rănile lui prinseseră a se Închide. Dormita Încă Îndelung, ceea ce părea cel mai bun leac, și tinerețea lui Își spusese și ea cuvântul. Pustnicul Îl cerceta zilnic și, după sfatul lui, jupânul Urs alese unul dintre momentele de trezie pentru a-i destăi nui taina originii sale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
m-am ras, mi-am schimbat hainele groase cu unele mai comode pentru temperaturile și umiditatea Limei și am coborât la parter, unde se aflau birourile. Dobre, șoferul-administrator, mă aștepta tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-a văzut s-a ridicat și m-a condus spre biroul meu. Eu vă cunosc, tovarășe consilier, am fost de mai multe ori cu dumneavoastră, fie la aeroport, fie pe la recepții. Și eu îmi amintesc de tine, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ale ideilor înăscute: teoria cartesiană în Meditațiuni; teoria lui Leibnitz în Noua încercare asupra înțelegerii omenești; și aceia a școalei dela Port-Royal-des-Champs. Cea mai complectă e a lui Leibnitz. După această teorie, ideile există a priori, se nasc cu noi, dormitează în spiritul nostru, iar impresiunile din afară le deșteaptă. Materialiștii, dinpotrivă, se sprijină pe o teorie cu totul contrarie: după ei, ideile provin din impresiunile primite de simțuri. Înaintea impresiilor primite de simțuri, spiritul e absolut fără idei. Partisanii acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el. Era bolnav de moarte când l-am urcat în ambulanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el. Era bolnav de moarte când l-am urcat în ambulanță, și somnul pesemne i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei, dincoace de pe înălțime stăpânesc tunurile noastre. Chiar în fața Sorocei, satul malorus Tichinăuca, se pare că nu trăiește și nu se bucură de ogoarele sămănate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-au sporit vagoanele; autobusele, trenurile aeriene, metropolitanele sunt pline. Și automobilele de piață aleargă fără încetare. Numai aproape de noi, la colțul străzii Frederick, două trăsuri de piață, cu cai bătrâni și birjari somnoroși așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche stradă din Berlin. Are la capătul dincoace o inscripție dela 1830 care arată că nu-i voie să se murdărească clădirea, cine va înfrânge acest ordin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pesemne pentru vegetarieni, niște plante un fel de strujeni de-a doctorului Mironescu de care-mi spunea el c-a mâncat pela restaurante de vegetarieni. Birjarii cei bătrâni cu cai bătrâni și droște vechi care stau necontenit pe loc și dormitând! Al doilea lustragiu pe care l-am rugat să mă servească, stă mai comod pe un fotoliu mic cu picioarele scurtate și e mai conștiincios decât ceilalți. Are pentru onorata clientelă un fotoliu mare, în care "meine herren" stau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimic comun cu faptele în sine, are însă totul comun cu domnul Iuliu Maniu. COLEGUL NOSTRU D. D.R. IOANIȚESCU Tot vorbe vane și răutăcioase sunt acelea care umblă pe seama simpaticului deputat din stânga, d. D.R. Ioanițescu. Căci camera deputaților lucrează, nu dormitează cum se zice că face senatul; și printre cei care lucrează mai mult e d. Ioanițescu. D-sa abordează orice chestie se prezintă în discuție, cu o competință de care nu se îndoiește niciodată. Și astfel, cu prilejul acestor discuții, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caracterului nostru, cel puțin în fața a tot a tot ce cuprinde el în materie de virtualități netraduse în fapte, de înclinații sau de regrete. În orice om, fie el chiar ateu, sălășluiesc un muslman, un creștin și un evreu care dormitează, dar pe care o astfel de galerie plină ochi îi pot trezi, dând în vileag atunci anumite alergii sau predispoziții intime, nebănuite până în acea clipă. În jocul florilor și al spinilor, ai și surprize neplăcute: în Sri Lanka, budiștii incendiază biserici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ori ochii i se umplu de lacrimi. Așa a fost de când lumea și așa va fi! ............................................................................................................................... Iar după ce am ajuns acasă și mi-am făcut un amănunțit examen de conștiință, am constatat că aleanul de care sufeream la plecare a dormitat în timpul călătoriei mele ca cărbunele sub cenușă, gata totdeauna să se aprindă. Noroc că la sosire, nemaiavând cine sufla în el, s-a stins de la sine, deoarece persoana cu pricina plecase și ea în străinătate tot cu gândul uitărei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și în locu-i apăru în tot farmecul ei cealaltă copilă, Maria cu părul ei de aur, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Jos, la ușa casei, niște flăcăi urmăresc reacția trecătorilor. Dacă te oprești sau dai semne că te interesează „subiectul”, se grăbesc să te informeze despre preț și alte detalii... Dăm și peste niște tipi rufoși, degradați biologic, care dorm sau dormitează lângă un câine întins pe asfalt. Exemplare de genul ăsta am văzut și în Occident. Se pare că e o mișcare, un curent printre tineri, un fel de „rousseau”-ism care cultivă ideea de retragere într-o existență elementară, naturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își spusese că exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar ei habar nu au, venea de undeva un miros înțepător de prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal. În vitrine fuseseră agățate ghirlande cu globuri colorate, se apropia Crăciunul, oamenii aveau în mâini pachete de diferite mărimi, toți păreau preocupați și grăbiți, sfîrșitul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au odihnit pe ea, acesta era tot mobilierul din camera ceea. La capătul băncii, un om îmbrăcat nepotrivit cu anotimpul, jegos și neras părea că dormitează cu fruntea sprijinită de un băț noduros, rupt din cine știe care gard. Cum stătea așa nemișcat, la prima vedere, părea că face și el parte din mobilierul încăperii. Cei doi își dădură pe spate glugile șiroind de apă și atunci se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tânără, unindu-se sub bărbie cu bobițele de apă care se scurgeau de pe de pe gluga încă șiroind. Un geamăt surd se auzi ca o înfiorare de sub învelitoa rea cauciucată, un geamăt care-i făcu pe toți să tresară. Cel care dormita la capătul băncii de lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv acoperit cu o căciulă tărcată de ied și zise cu o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul său simbolic, apoi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]