336 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > TĂCERILE VORBESC MAI MULT DECÂT AM CREDE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Tăcerile vorbesc mai mult decât am crede, Când sunetele-s moarte și eul dormitează, Există-n noi ceva, ce-aude tot și vede, E Duhul din Rusalii, ce-n credincioși lucrează. Ne agățăm de cer, când nu mai e putere, În rugăciuni aprinse strigăm, cu lacrimi multe Și așteptăm un semn de dulce mângâiere
TĂCERILE VORBESC MAI MULT DECÂT AM CREDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375438_a_376767]
-
ori slava, ori pământul, Tot ce izbește ochiul, ca rod al răzvrătirii, Sau darul minunat, Viața și Cuvântul, Ce te va duce-n slavă în clipa despărțirii! Tăcerile vorbesc mai mult decât am crede, Când sunetele-s moarte și eul dormitează, Există-n noi ceva, ce-aude tot și vede, E Duhul din Rusalii, ce încă mai lucrează... 19/02/17, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Tăcerile vorbesc mai mult decât am crede / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243
TĂCERILE VORBESC MAI MULT DECÂT AM CREDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375438_a_376767]
-
apusuri ce-i scăpară, Atâtea-nmiresmate flori, Minuni sub clar de lună, Atâția fluturi și culori, Ce-n dans se împreună, Atâtea paseri cu-al lor tril Ce vindecă sub geană Ca gânguritul de copil A mamei crudă rană... Dar, dormitând neîntrerupt, Nu știi ce-i fu a pierde De-a vieții vrajă vie rupt, Oprită să-l dezmierde... Căci în răstimp, chiar zânele Sosiseră să-și scalde Trupșorul gol și mânele În lacul ce smarald e... Ba chiar Prințesa Broaștelor
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
apă, adăpost, igienă și asistență medicală; problemele fundamentale ale supraviețuirii sunt reduse la minim. Rămâne, astfel, mult timp liber. Cum este folosit acest timp liber într-o grădină zoologică neumană variază, bineînțeles, în funcție de specie. Unele animale se relaxează liniștite și dormitează la soare; pentru altele, din contră, inactivitatea prelungită este din ce în ce mai greu de suportat. Dacă ești un locuitor al grădinii zoologice umane, faci parte din a doua categorie. Deoarece ai un creier în esență explorator și inovator, nu vei fi capabil
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
rupea! Conceptul de supraponderabilitate fu trecut la criterii de frumusețe iar bolile nutritive la rafinamente culturale. Inteligența speciei nu se lăsa biruită! Acoperiți numai de un cearceaf sau de o pătură, blănuri purtau numai țăranii de laponi, oamenii mâncau și dormitau. Se simțeau fericiți și gândeau că iată, comunismul era cel care îi adusese în starea asta. Era deci, așa cum se spunea la începuturi, cea mai bună dintre societăți. Pe pereții năruiți ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
umblă? Ori cumva ești îndrăgostită? Nu-i exclus la vârsta voastră, continuă ea să o apostrofeze. Începuse să simtă pentru această elevă care până acum nu ieșise cu nimic în evidență, o repulsie neexplicabilă. Era un sentiment apărut ad-hoc sau dormita în subconștientul său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda ea, sau alta să fie cauza? Ramona se înroși toată și, ocupându-și locul în bancă lângă Angela, simți cum aceasta o privește nedumerită, întrebând
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > BRÂURI DE GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371065_a_372394]
-
raft gol. Dulapul din colțul opus sobei (ultima în hibernare permanentă, indiferent de anotimp) pare burdușit cu problemele insolubile ale matematicilor superioare gimnaziale.Enigme păstrate, pentru siguranța elevilor, sub cheie. În stânga, lângă ceasul care arată deja orele 12 trecute fix dormitează alene unități de măsură pentru volum, unități de măsurat pentru suprafețe plane, unități de măsurat pentru lungimi, formulele ariilor, proprietățile operațiilor cu numere naturale, proprietăți ale divizibilității în mulțimea numerelor naturale,reguli ale calcului algebric, scrierea numerelor naturale ca produs
DEŞERTUL DE CATIFEA (39) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344755_a_346084]
-
sub o nouă formă aceea a convingerii. Noțiunea de proprietate asupra sclavului vine de la forța de muncă pe care sclavul, ca orice om de fapt, o deține. Prin forță de muncă înțeleg capacitatea unui om muncitor, așadar nu leneșul care dormitează toată ziua, de a produce mai mult decât îi este necesar traiului. În mod normal tot ce produce omul peste necesarul nemijlocit necesar hrănirii, îmbrăcării și procreării inclusiv aducerea la maturitate a odraslelor, merge direct la colectivul în care trăiește
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
sub o nouă formă aceea a convingerii.Noțiunea de proprietate asupra sclavului vine de la forța de muncă pe care sclavul, ca orice om de fapt, o deține. Prin forță de muncă înțeleg capacitatea unui om muncitor, așadar nu leneșul care dormitează toată ziua, de a produce mai mult decât îi este necesar traiului. În mod normal tot ce produce omul peste necesarul nemijlocit necesar hrănirii, îmbrăcării și procreării inclusiv aducerea la maturitate a odraslelor, merge direct la colectivul în care trăiește
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
o umbră împresurată-n ele.// Nici Richard nu apare nici alte personagii/ Care-au vibrat o lume sau au produs carnagii./ Costumele așteaptă un vechi sau nou actor/Să scuture iar praful din sufletele lor.// Și doar bătrânul paznic ce dormitează-n stal/ Aplaudă actorii, în gând, veniți la bal./ Închipuind că teatrul e viu și că lucrează/ S-așază confortabil în scaun și oftează''. Așa-i că v-a plăcut? Adăugați la această compoziție și excepționalele, uneori, ilustrații semnate de
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
SIMFONIA ASTA ... Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului SIMFONIA ASTA.... Alerg să prind umbra frunzelor, Care în colbul lunii dansează Ca trupul crud al meduzelor În larg, pe valuri când dormitează. Simfonia asta de toamnă Mă doare, nocturn, în sufet adânc Ca rodul din pieptul de doamnă, Din care cu lăcomie mă-nfrupt. Rătăcesc prin ecoul de cânt Al vântului ce unduie prin brazi Și al copitelor din cuvânt În care
SIMFONIA ASTA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377862_a_379191]
-
vis. Vezi? Balanța Se-nclină spre nebunia cea rece, Du-mă, o, Doamne, și mă petrece. *** Un pahar se sparge, amintește de copilărie, Peste drum atârnă o eșarfă neagră, Luminile ard priveghind luna Sau sufletul unui vecin ce coboară, Șarpele dormitează în junglă, Aici umblă șoarecii, șorecarii, Fumul rău de țigară îmi umple gura, Eșarfa de peste drum mă absoarbe, De când nu mai sunt tânăr, Doamne, De o noapte sau poate de o mie de ani? Ințelepciunea nu se apropie, doarme, N-
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
îi mai spuneau bătrânii lui iulie. Săgețile ascuțite ale soarelui se strecurau printre umbrelele cu acoperiș din stuf, montate pe plajă ca niște adevărate ciuperci răsărite din nisipul auriu. Razele se înfigeau fără milă în trupul fragil al Daliei, ce dormita pe șezlongul de sub umbreluță. Nu avea curajul să se expună direct soarelui stând cu cearceaful pe nisip. Era prima zi de plajă și nu risca să facă insolație, așa că o lua gradual stând pe șezlong la umbra ciupercii. Marea era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
de ciupercuță. La recepție au aflat că patronul este plecat din unitate, dar că se va întoarce după amiază și că dorește să le întâlnească la cină. Bine unse cu o cremă protectoare, fetele lui Laurențiu Trifan, soție și fiică, dormitau pe șezlonguri mângâiate de umbra ciupercii cu acoperiș din stuf. Pământul își urma traseul său în Univers, așa că și umbra își schimba locul, lăsând zone neprotejate pe corpul noilor turiste, iar pielea expusă nemilosului soare începu să frigă, să strângă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
mele, să scriu prefețe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua „comanditarilor“, sub amenințarea unei aspre judecăți publice sau private: sînt egoist, dormitez în „turnul de fildeș“, nu vreau să ajut, fac pe nebunul, dezamăgesc etc. Evident că „civismul“ nu are vîrstă, că dacă poți face un bine, e bine să-l faci, că nu ai dreptul să te ocupi, maniacal, numai de
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
astronomic de posibilități, poate că n-am fost suficient de binecuvântați și cu darul intuiției și al viziunii metafizice, cu darul vederii. (Darul intuiției metafizice) • Trezirea omului din somnul metafizic și mithopoetic este un epifenomen istoric relativ recent. După ce am dormitat o istorie întreagă legănați de vise poetice ne-am trezit acum la o realitate rece pe care încercăm prin toate mijloacele să o înțelegem. Dar trezirea cunoștiintei la realitatea anti-spirituală, a maturității seculare, a început deja să ne obosească, să
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
cioban tânăr se afla odată cu oile în munți la pășune. Oile pășteau, iar el ședea lungit pe o stâncă, la umbra unui brad, cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita și din când în când a-și scăpăta capul. Un berbece care trecea pe acolo, crezând că este ațâțat la luptă, se zborși și se trase înapoi câțiva pași spre a-și da avântul trebuincios, apoi se repezi asupra stăpânului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și popoară, Romo, În multe chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-aspiră Oricare din noaptea vieței sale Din codri, din visele-i antice, Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era de-a surda, căci Suleiman, fără să-și facă grijă capului, urma-nainte diminețile și serile cultul lui Bacchus și al Venerei, nu contenea să-nchine cu păharul cătră mai marii din împărăția lui, să chefuiască nopțile și să dormiteze zilele, iar trezindu-se să-nceapă din nou și în același fel ocupația veselă a vieții lui. Astfel acest domnitor își întunecă calitățile vrednice de laudă pomenite mai sus și dete pas hotărâtor contrarului său Musa, care, deși iute la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri, dar nu în măsura în care ele îi acaparează pe Blaga și pe Voiculescu. Aproape despuiate de aura vechimii, aici funcția lor e mai curând de nuanță decorativă, fără tentații de
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
un om care pierduse orice contact cu realitatea, de vreme ce „atât s-au fost măritu și s-au fost sumețitu, cât făcând monede de bani, la o parte era chipul său, de altă parte era leul culcat și scria împregiur (occulis dormitat apertis) ce se înțelege cu ochii dormind deschiși“ (s. Ven. C.)31. Mai mult decât atât, observase cronicarul, în toate actele oficiale el se intitula „leu nebiruitu“ (s. Ven. C.), care a fost pus, totuși, în cele din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rezultă, în al patrulea rând, că traducerea poeziei universale în românește nu constituie numai o îmbogățire a sensibilității și gândirii noastre cu conținuturi spirituale noi, ci - mai ales - trezirea, în structurile creatoare ale limbii române, a unor valențe poetice care dormitau, ca simple potențialități, și actualizarea lor ca valori expresive concrete... O traducere poetică autentică devine automat demonstrație a virtuților latente ale limbii traducătorului, limbă care devine ipso facto instrument al poeziei universale. În fine, al cincilea principiu [...] o traducere autentică
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
în propria trăire, părându-le unora absentă până la indolență, altora agasant problematică. Cu excepția celor două versiuni ale Istoriei literaturii române contemporane lovinesciene, poeta nu a beneficiat, în lucrările de sinteză, decât de mențiuni enumerative. Conștiința procesului artistic, a „puterilor ce dormitează” în „ideea creatoare” și personalizarea acută a unor motive poetice o extrag pe S. din platitudinea veleitară. Deși acuratețea expresivă oscilantă o reține la cote valorice medii, în plan istorico-literar textele ei atestă „metamorfoze” decisive ale poeziei românești și emanciparea
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
de ignoranță”. Ignoranța va fi suprimată prin intervenția păcatului. Păcatul va pune capăt „stadiului pre-adamic” al omului prin călcarea interdicției (a unui tabu) instituit de Dumnezeu creaturii sale. Călcarea interdicției divine va fi momentul „trezirii acelui germene de angoasă care dormitează în inocența originară” a omului și de care el nu are nici o cunoștință. 2) Etapa păcatului este legată de comiterea păcatului ca violare a interdicției divine și care va declanșa angoasa. Apariția angoasei va reprezenta sentimentul care conștientizează comiterea păcatului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]