7,291 matches
-
greutatea de a percepe intenția vorbitorului și opinia sa. Totul era la nivelul zero: seriozitatea precum și trăznaia erau abordate firesc, fără vreo intenție apreciativă sau depreciativă. Asemenea unui entomolog, se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe față și pe dos, găsindu-i calități și defecte cu un aer cît se poate de natural"(pag. 249). Dar Radicalizare și guerrilla mai este și o cascadă de informații la zi despre mișcarea ideilor ce intersectează fenomenul muzical, cu predilecție scrutat în actualitatea
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Noica sau Maiorescu, unul capabil de o adecvare incandescentă. Și asta datorită gustului său sporit pentru rigoare conceptuală, suplețe a ideilor, raportare la toate acestea din perspectiva unei transcendențe axiologice. Există și un strop de ironie fină, aulică, abstractă, în dosul schelăriei comentatoare, afină spiritului critic junimist, un zîmbet subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru își păstrează vigilența remarcând, de
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
Dimisianu nu-și recunoaște calitățile - căci, totuși, despre o sumă de calități este vorba! - ce i se atribuie în mod curent, inclusiv prin modestul aport al subsemnatului. Care să fie „adevărul”? Să ne închipuim că ar rezulta din întoarcerea pe dos a însușirilor enumerate și să ne... îngrozim! L-am putea socoti pe confratele nostru lipsit de echilibru, fără simțul măsurii, imprudent, călcînd în străchini etc.? Se socoate oare astfel el însuși? Nu ne vine a crede! Cu riscul de a
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
sumar unele episoade fără a intra în detalii. Pomenesc astfel în treacăt, restrângându-mă la Paris, năvala conquistadorilor literari americani după întâiul război mondial. În cartierul Montparnasse, la Coupole, Rotonde, Select își găsiseră sediul Hemingway, Ezra Pound, Scott Fitzgerald, John Dos Passos, antrenați în dispute de idei înfierbântate, în întreceri sportive de amatori, examene de virilitate, în beții fără sfârșit. În răgazul interbelic, la Viena și la Berlin, artiști și scriitori de seamă puteau fi găsiți în aceleași puncte fixe (Stammtisch
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
o problemă despre urgența de a se lua măsuri radicale pentru soarta „Crónicii”. Cred că în fond se simțeau vinovați de harababura vieții mele, dar erau prea delicați ca să nu-mi întîmpine hotărîrea cu un suspin de ușurare. Tocmai pe dos decît era de așteptat, sănătatea și moralul meu s-au îndreptat. Citeam mai puțin fiindcă nu prea aveam timp, dar am ridicat calitatea notelor de la Girafa și m-am străduit să scriu mai departe la Apă de ploaie în noua
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
nu trebuie să nesocotim știința, pentru că așa li se pare unora. Cei ce susțin așa ceva trebuie socotiți neghiobi și ignoranți, pentru că ar vrea ca toți să fie ca și dânșii, ar vrea ca ignoranța lor personală să se ascundă în dosul ignoranței generale, să scape, cu alte cuvinte, de imputarea ignoranței” (ed. rom., 79-80; PG 36, col. 508); Or. 43, 11 (ed. rom., 68; PG 36, col. 493); Or. 43, 23 (ed. rom., 94; PG 36, col. 527); Or. 43, 11
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și se privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil - argint viu; purtînd ochelari în permanență, din dosul cărora ochii te fixau cercetător; timid, reușind totuși să-și anuleze provizoriu timiditatea prin cascada sa verbală, cascadă ce făcea uneori copleșitoare prezența lui oriunde s-ar fi aflat; cu tăceri sub al căror ghețar ar fi fost greu să
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
pornesc în promenadă către Cișmigiu, să văd înflorit liliacul de Persia. Închid ochii pe o bancă și sunt cel de acum un sfert de veac, tânărul prince Bassaraba-Apaffy, cu mănuși gris-clair, cravată vieux-rose și ghete cu capace albe; acostez în dosul pleoapelor une mignonne petite demoiselle și obțin un delicios rendez-vous. Asta e în sufletul meu. N-am ce face dacă apar în ochii unora cu boiul Crailor de Curtea Veche. Cartea îmi dă o ținută și apucături anume. Când sunt
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
la conservator) o femeie firavă, scundacă, dar energică foc, spre deosebire de soțul ei care era un om molcom și calm, mereu cu un zâmbet timid În colțul buzelor, parcă nevrând să deranjete cu prezența lui pe nimeni care abia răsărind din dosul catedrei, ne ținea atractive cursuri de sociologie. Îmi reamintesc cu ce clară viziune ne vorbea despre viitorul omenirii, noi crezând că sunt simple devagații, dar ale cărei preziceri, cel puțin În parte, aveau să se adeverească numai după 50 de
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
putu stăpâni mirarea acesta lăsându-se pe vine. Din interior fojgăiala vietăților se auzea tot mai clar. Elitrele uriașe se frecau unele de altele, scoțând sunete stridente, explicându-mi astfel zgomotele auzite anterior. Unghiile mi se umpluseră cu pământ, iar dosul palmelor se Îmbibaseră deopotrivă de țărână și transpirație, năclăindu-mi pilozitățile, cu pete Întunecoase. Joo era dimpotrivă, spilcuit și aranjat În halatul lui, de parcă el era șeful iar eu subalternul, de parcă el venea de la centru, iar eu eram cel ce
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Tiberiu Stamate Emilian Bălănoiu, scriitor care a debutat la sfârșitul anilor '60 și de atunci a publicat constant volume de nuvele sau romane, este și autorul recentului roman Țară ca un dos de palmă. Deși o așază în centru, ca protagonistă, pe tânăra profesoară Raluca Nicolae, autorul urmărește, de fapt, un "personaj" mai amplu, pe care îl precizează încă din titlu. Raluca, bucureșteană prin adopție, studiază în capitală și devine profesoară la
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
ei de părere că e de ajuns să te ocupi suficient de temeinic de actualitate pentru a radia trecutul. N-aș avea nimic Împotrivă dacă rețeta ar fi norocoasă. Dar nu-i. Experiența m-a Învățat că lucrurile stau pe dos”), iar orice amintire anterioară experienței regimului - un semnal de alarmă anunțând suferința ce va urma („Ceea ce a existat Înaintea rupturii Ți se Înfățișează după ca și cum ar fi fost Încă de pe atunci - În mod ascuns și, de aceea, neînȚeles la timp
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur face o caracterizare păcatului, prezentându-l în toată hidoșenia lui: „Nimic nu este atât de dobitocesc ca păcatul spune Sfântul Părinte -, nimic nu este atât de prostesc și de primejdios. Păcatul toate le răstoarnă pe dos, toate le tulbură și le nimicește oriunde s-ar strecura. Scârbavnic este a-l vedea, greoi și de nesuferit. Și dacă vreun zugrav și-ar închipui vreodată chipul păcatului, cred că nu ar greși dacă și l-ar închipui ca
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pocitanie varvară, suflând foc pe nări, scârbavnică, neagră, întocmai așa după cum poeții își închipuie pe Scila din mitologie. Păcatul se agață de cugetul nostru cu mii de mâini, și pe neașteptate străbate în sufletul omului, și toate le răstoarnă pe dos, ca și câinii care mușcă pe furiș”<footnote Ibidem, pp. 94-95. footnote>. Gravitatea și consecințele distrugătoare ale păcatului se mai pot observa și din faptul că lipsește sufletul de viață, omorându-l. „Omoară păcatul, ne îndeamnă Talasie Libianul, ca să nu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
în alte sate pielea se întinde pe un suport metalic, în așa fel încât reda fizionomia animalului. De la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos. Cândva, corpul mascatului era acoperit cu o blană veritabilă de urs, aspect întâlnit foarte rar în zilele noastre. În părțile Humorului s-a păstrat obiceiul ursului de paie, care este cea mai arhaica formă de figurare a animalului în cadrul obiceiurilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
sau măștile participanților evidențiază defectele fiecărui personaj: mirele este un fecior mic și gras, uneori cocoșat sau șchiop, mireasa este înaltă și subțire, contrastând vizibil cu viitorul soț, vătăjeii și druștele ridiculizează defecte ale caracterului uman, nânașii își îndeplinesc pe dos atribuțiile, fiecare dintre ei făcând ceea ce trebuia să facă celălalt. Întregul spectacol este conceput pentru a binedispune asistență și pentru a crea o atmosferă relaxanta. Jocurilor cu măști din Bucovina li se asociază și trupele de teatru popular, organizate în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
Azi mai mult poate decât până acum ne bucurăm că Victor Ponta a ieșit din scena politică pe ușa din dos, cu toate aerele domniei sale de superioritate și cunoaștere de... de toate. Această școală a lui „las` că știm noi...” îi prinde doar pe alde Băsescu și Udrea, ei au inventat surâsul șmecheresc menit să arunce perdele de fum și să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
Wass Albert și al fascistului și horthystului Nyirő Jozef. „Recuperatorilor minoritari”, obrăzniciilor lor, noi le-am răspuns ferm de fiecare dată. Cum tot ferm am cerut eliminarea stupidei Legi 217/2015, antiromânească, antidemocratică, anticonstituțională, antieuropeană, o întoarcere, prin ușa din dos, a cenzurii, un clar neostalinism îndreptat împotriva marilor personalități ale României interbelice: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Constantin Noica, Emil Cioran, Valeriu Gafencu. Am reacționat, de fiecare dată, la visurile aberante ale Satanei în sutană
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
Senatului României, pentru a i-o oferi profesorului Gheorghe Buzatu. Gestul era făcut de o personalitate cunoscută pentru orgoliul său. Este și acesta un semn al prestigiului greu egalabil al profesorului. A fost foarte dezamăgit de promovarea pe ușa din dos, ilegal, a Ordonanței 31/2002, devenită lege mai târziu, în 2006. Ordonanța antiromânească și care încalcă dreptul la opinie fusese respinsă de plenul Parlamentului, dar, prin mijloace banditești, impuse din afara țării, a ajuns să fie promovată tacit, procedeu introdus prin
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
ne loviserăm, îmi sugera cutare strategie. La plecare, mă ruga - așa cum proceda cu toți oaspeții lui - să-i telefonez ca să fie sigur că am ajuns cu bine. De când s-a dus dintre noi, mă urmărește acel salut ciudat, întors pe dos, numai al lui: "Cu bine, mamă dragă", te întâmpina el, de parcă ar fi dat să plece. Și mă trezesc că-mi vine să-i răspund, redând formulei sensul obișnuit, ca pentru despărțire: "Cu mult bine, Domnule Baciu!"
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
a turtit. Totuși, afectiv, țin mai mult la Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese și la Vedeniile regelui Pepin. Poate pentru că se leagă de primele întîlniri cu Dimov (cel din 7 poeme ) cînd proaspăt, neștiutor, singur cu ziarul în dosul casei, în șezlong, sub meri, le citeam fericit. Mistrețul și pacea eternă are versuri uluitoare, gustoase, pipărate, elegante, medievale, nebune, făcîndu-mă să chicotesc de plăcere ca o curvă pișcată de cur (oh!). Și deodată - oroare! - dau de aceste rînduri sinistre
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
arogă dreptul de a fantasma întru violență, dezvăluindu-și astfel un mit personal, și anume cel al imaginarului " cum altfel decât " violent: "Veneția este pentru mine nu orașul unuia dintre evangheliști, ci o duhoare arhetipală, Atlantida răsturnată și întoarsă pe dos, cu măruntaiele în afară. Simt și acum mireasma de scârnă acvatică și de corabie găunoasă, devorată de șobolani mustăcioși". Prin urmare, moto-ul prin care scriitorul își poate "promova" poetica excentrică ar fi "Violentez, deci exist". Concrescută "violentei" identități etnice
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
șaua lui Sen atâta a zbierat ăla atunci că dușmanul a venit să ne iscodească de pe deal au crezut că ne-a murit prințul * într-un pom singuratic din luminiș toamna a lăsat un măr e zbârcit și îndărătnic un dos de curvă din care toți doresc să mănânce nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți cei mai buni militari ai împăratului se tem de un măr rușinea o să ne facă mâine să ucidem mai mulți oameni * nu e nimeni pe
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea pe dos o mănușă și ne calmam abia spre seară în golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete tu erai acolo în locul prea mare lîngă
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]