378 matches
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului M-ai păcălit cu primăvara ta falsă dosită-n universul închis cu lacătele tăcerii, iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
că inamicul pustiește împrejurimile de la Agathopolis (acum Burgas) și de la Lardea (spre miază-noapte de Jambol) împăratul porni în contra lui și dete de un tren greu încărcat cu prăzi, care nu se putea mișca înainte decât încet-încet. Românii se grăbiră să dosească la munte pe drumuri mai scurte trenul cu prăzile, acoperindu-l cu oaste îndeajuns și asigurîndu-l contra oricărui atac, după care atacară ei înșii împreună cu cumanii oastea împărătească în modul lor obicinuit și moștenit din vechime. Se repeziră săgetând și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternică precum n-ar fi așteptat-o. El își așeză mai întîi tabăra dinaintea orașului de rezidență a Domnului român, dinaintea Curții de Argeș, dar curând e amăgit împreună cu oastea toată în munții, acoperiți cu păduri și la strâmt, unde dosise românii, și acolo e încunjurat și acoperit din toate părțile cu săgeți. Împresurat de aproape patru zile de-a rândul, espus foamei și tuturor ostenelelor, incapabil de-a se dezvolta și apăra în regulă, fără ieșire din ponoară și râpile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-l părăsiră pe Musa care-și pierduse cauza. Acesta dete asemenea dos și căută a se mântui cu fuga, grăbi îndărăt spre Dunăre, se întîlni cu Mircea, unde iar se-nțeleseră și puseră la cale potrivit cu împrejurările, apoi Musa dosi în învecinații munți ai Emului, bântui în fruntea unei cete mici de oameni călări fără așezare dintr-o ascunzătoare la alta și neliniști necontenit, prădând pe sama lui șesurile de primprejur, țiind morțiș și fără curmare a se ridica din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
său de operare a fost minuțios testat - similia similibus. Fără a-și Însuși legea naturală a lui similia similibus curantur (conform căreia este necesară utilizarea dozelor mici), anticii cunoșteau totuși efectele dăunătoare ale dozelor mari, recomandând atenție sporită: Praestat pauca dosi, et per intervalla remedia exhibere, quam uno impetu ventriculum remediorum moleste obruere - adică „este mai bine să administrezi un medicament În doze mici și la intervale de timp, decât să soliciți o singură dată stomacul cu doze mari”26. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-urile, magazinele cu circuit închis erau într-o lume paralelă... - între lumi, intermediari erau bișnița, relațiile sau „binefăcătorii”. Într-o vreme erau mereu date la TV (la emisiunea „Reflector”) exemple de speculanți porecliți „hârciogi”, despre care se spunea că ar dosi alimentele prin cimitire, atentând astfel, ca niște adevărați trădători, la cuceririle socialismului. Vezi, Doamne, de asta era criză alimentară. „Se fură mult, d-aia n-avem, da’ o să fie bine, până la urmă ajungem în comunism, că ăsta e mersul istoriei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
decât prin referința anacronică la visul legionar al interbelicilor sau prin recursul la niște profetisme apocaliptice ieftine și panicate. La cealaltă extremă, sub haina protectoare a unui spiritualism anistoric, au fost ascunse toate zonele tumefiate ale conștiinței românești postrevoluționare. Am dosit într-un seif obscur al memoriei întrebările privind mitocănia balcanică, criza ecologică și corupția morală a administrației românești. Cândva o veritabilă obsesie pentru profeții poporului Israel, dreptatea a rămas în țara noastră un subiect de interes numai pentru câțiva ziariști
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Primăvara Lumină caldă ne răsfață Și totul s-a trezit la viață, Iar ceața s-a dosit în vale Și mândra îmi venea în cale. S-aude susur de izvoare Iar mai în sus, în depărtare, Au început s-apară viorele Și eu ascult cu drag un cânt de păsărele. E larmă și zgomot în sat, Țăranii
Prim?vara by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83207_a_84532]
-
ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o adevărată poetică a acestor înșiruiri de locuri și mai ales de obiecte dintre cele mai variate, mai hazardate ca proveniență, oferind, cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lucruri cu totul fără legătură. La unul am găsit vizite și gazda a întrebuințat toate șireteniile ca să nu afle nimic musafirii de alături. Aiurea am găsit bolnavi și în altă parte amor! Apoi obiectele pe care vor să le dosească, lacrimile ce curg ca să scape câte un obiect devenit deodată pentru ei de o importanță extraordinară (poate că e o amintire scumpă, poate că numai își pierd orice rațiune în momentul acela). Desigur că mi-aș fi făcut capătul văzând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o adevărată poetică a acestor înșiruiri de locuri și mai ales de obiecte dintre cele mai variate, mai hazardate ca proveniență, oferind, cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la rândul său, Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea și el semne de revoltă, iar gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spunând că a câștigat-o trăgând aiurea un loz-În-plic. Nevasta Însă l-ar fi mirosit de la o poștă că povestea cu lozu-i o minciună, astfel că scandalul, În loc să se atenueze, ar fi căpătat o amploare greu de prevăzut. „Mai bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de tărâțe amestecate cu incerte impurități, necopt suficient, iar coaja turtoiului care era oarecum coaptă nu putea fi consumata având un miros neidentificat Întrucât deținuții la Liber ce pregăteau mâncarea Închisorii ungeau tăvile cu vaselină industrială iar uleiul natural Îl doseau pentru a-l consuma ori Îl schimbau pentru câteva țigări - totuși, unii mai flămânzi mușcau cu lăcomie, riscând o rapidă diarie ori cine știe ce alte urmări...! De regulă se serveau două feluri de mâncare. Un fel de ciorbă de arpacaș În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon: Tovarășul Nicolae Ceușescu e convins de buna provizionare a populației Însă, hoții de negustori dosesc marfa vânzând-o la bursa neagră, flămânzind populația...! Nu era adevărat. O mărturisește Generalul Pacepa Întru-na din cărțile lui. Efectuând o vizită la New York și, văzând produsele alimentare Înșirate până la Înălțimea tavanului, zise unui securist: până ce ajungem la o altă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se Întorceau dela piață cu buzunarele pline de bani: se Înțelege, nu eram lăsat de capul meu, dumnealor mă urmărea dela cârciuma de viza-vi unde eu la intervale În funcție de vânzări Îi aprovizionam cu bani pentru țuică, având grijă să dosesc și pentru mine o mică parte: acasă veneau beți și nu aveam nimic de mâncare. Deci, precedentul anterior mi-a folosit Într-o oarecare măsură Începând o mică negustorie, oferind spre vânzare unele obiecte artizanale și În mod special ceasuri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de restaurant. Tovarășii de la „Brațul secular” n-aveau nici o treabă cu acest comerț, dimpotrivă. În finalul excursiei se ofereau chiar să-ți dosească ei aurul, de obicei în mânerele metalice din compartimentele lor. Aveau întotdeauna grijă să poarte asupra lor o trusă de șurubelnițe și se dovedeau hiperutili. Dacă erai chitit pe comerț, mai să plângi că nu-i aveai cu tine. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și pentru fețe simandicoase, drujbele. În genere, excursiile aveau metabolismul lor: partea I, se vinde marfa autohtonă, partea a II-a, se achiziționează marfă de la celălalt, partea a III-a, se caută strategii de dosire. Îmi amintesc revelațiile mele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o cercetez, o găsesc afară din pădure până-ntr-un loc, o mai găsesc spre sat, pe urmă spre bahnă, întoarsă... Mă gândesc eu că-s în bahnă... Și m-am dat așa, la marginea pădurii, cucoane Grigoriță, m-am dosit între tufișuri, ș-am început să-i urlu... Urlu eu o dată, urlu eu de două ori, numa’ ce-i aud că-mi răspund din bahnă... Acolo erau, în trestii... Iar îi chem, și mai aștept... Atunci i-am zărit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr, în alt copac, și se pierdu în frunziș. Boierul tresărise, cu mâna pe pușcă; apoi se liniști, pe când Vasile zicea încet: Ia, o biată dihanie mititică... Așa merseră o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a fost mai mare dorul decât puterea. Hai să mergem. Suiră pe Deleleu. Bătrânul însă slăbise. Asta o vedea acuma bine Dăvidel Boghean. Gâfâia și-i crescuseră în cap ochii, sub streșinile lor cărunte. Când ajunseră la coliba știută, dosită în râpa Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe patul de frunze. Măi băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi codru, ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]