234 matches
-
care păreau că serviseră să le imoblizeze gâturile, apoi coborî lumina, alte legături la picioare. Atunci, încet, foarte încet, ca o lumină care nu se grăbea să apară, dar care venea să arate adevărul lucrurilor până în ascunzișurile lor cele mai dosnice și întunecate, Cipriano Algor se văzu din nou intrând în cuptorul olăriei, văzu banca de piatră pe care o uitaseră pietrarii și se așeză pe ea, și din nou auzi glasul lui Marçal, totuși cuvintele de acum sunt diferite, cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că suferă cumplit. „De ce-am bătut atâta drum până-n Japonia? Mi-e oare imposibil să am încredere în oameni?“ — Merg cu dumneavoastră, spuse Gaston, pornind după el. Au trecut prin pasaj și au luat-o la stânga pe o alee dosnică, întunecată. Pe partea stângă a aleii se înălța, pe o distanță destul de mare, un zid din beton cenușiu, de culoarea unui pântece de animal. Lângă zid era parcată o mașină neagră, care abia se zărea din pricina întunericului. — Roata din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arătând ca un câine vagabond.“ Ploaia măruntă ca ceața uda străzile orașului. Pentru că orașul fusese cruțat de raidurile aeriene din timpul războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de melodii populare transmise la radio. Foarte puține case erau acoperite cu țigle. Majoritatea acoperișurilor erau din tablă de zinc sau chiar pietre ansamblate în stil vechi. Sărăcia apăsătoare a regiunii Tōhoku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga. Nu era nici țipenie de om pe această stradă dosnică din Yamagata. Totul era învăluit în pâclă. Deasupra unui zid din piatră, pe jumătate prăbușit, se înălța un camfor uriaș, ale cărui frunze răspândeau un miros foarte plăcut. Erau multe temple în zonă. Zidurile lor albe păreau să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit fața de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine în cabană, urmărind cum șerpii lingeau niște picături de sânge de pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
era o persoană importantă, nu prea știau exact cine era el. L-au spânzurat pentru satisfacția de a spânzura pe cineva important. Casa lui Noth, spunea Westlake, fusese bombardată de artileria rusească, dar Noth continuase să locuiască într-o cameră dosnică rămasă intactă. Westlake a făcut un inventar al camerei, a constatat că aceasta conținea un pat, o masă și un sfeșnic. Pe masă se aflau fotografii înrămate ale lui Helga, Resi și soția lui Noth. Mai era și o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În urma lui. Simți o dorință irezistibilă de a-l lovi, să-i aplice vreun fel de violență fizică, să-l rănească oarecum. În schimb, Îl urmă În salonul mare și spațios, ce dădea spre ceea ce trebuia să fie o grădină dosnică. — Cu ce vă pot fi de folos, commissario? Întrebă Viscardi, menținându-și mai departe politețea, dar nu atât cât să-i ofere lui Brunetti un scaun sau ceva de băut. — Unde ați fost noaptea trecută, signor Viscardi? Viscardi zâmbi, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcură cu un revolver miniatural, de damă, placat cu fildeș, dar cu care n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacă pachidermul s-ar fi lipit cu țeasta de țeava lui. La o legație capitalistă, în interiorul căreia se infiltrară escaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grădina Ioanid, Regele căzu doar peste muniție răzlețită, fără armă și-o veche pereche de pistoale de duel, piese de muzeu, cu care nimeni nu mai avusese curiozitatea să se împuște în ultimii 200 de ani. Căutară să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înfocaie Întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, În scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok (Konaki) și Înfricoșata Zulnia (Amoriul din prieteșug) se desfășoară Într-un asemănător spațiu de adîncimi Întunecoase: locuri ferite, dosnice. Peisajul este și aici grandios sălbatic, În acord cu clocotul pasiunii: „Munții Înalți pînă la nouri, păraie prin stînci vărsate, Codri cu copaci sălbatici printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adîncimi Întunecoasă, Unde zmeura și fragii și mura cea mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A rămas celălalt peisaj, Însă pe acesta imaginația obosită a poetului nu-l mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm următoarele: Conachi caută În natură un nou iatac (cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară ceremonia jurămîntului, aici se primește făgăduința, aici, În fine, se petrece „fericirea cea mare”. Voind (afectînd) să fie un anahoret, Conachi rămîne un seducător. Figura ascezei voluntare este, În esență, o figură a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aveau traforate orificii în formă de romb, prilej de a privi înăuntru. Era un model stângaci, ca de covor oltenesc, dar de o liniaritate desăvârșită. Nu știm ce se afla pe malul celălalt, câtă vreme acest drum larg și totuși dosnic era și el un râu al uitării. Povestea noastră se petrece doar pe unul dintre maluri. Lui Maca măsurile îi erau potrivite, chiar dacă nimeni n-ar fi putut explica de ce. Tili își plecă puțin capul, în timp ce Jenică se prinse de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aerul pedagogic insuportabil. - Poate că știi că am primit amenințări. Acum lucrurilemerg mai departe, sunt urmărit pe stradă de o ceată. Și Dan Bogdan nară cum figuri suspecte îl pândesc de câtăva vreme la întoarcerea sa acasă pe o stradă dosnică întrun cartier cam pustiu. De câteva ori, ca să evite orice accident, a luat trăsura. Deunăzi însă, negăsind nici un vehicul, a fost nevoit să vină pe jos. La o răspântie din apropierea casei sale, au ieșit din umbră, din direcții opuse, câțiva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Casele fuseseră ale socrilor lui Gulimănescu și intraseră în dota soției acestuia. Pe urmă soții Gulimănescu G. Călinescu vânduseră lui Dan Bogdan imobilul dublet, fiindu-le cu totul incomodă folosirea lui, din cauza separației totale. Deși pe o stradă cu totul dosnică, casele, cu etaj, aveau amploare și se semnalau prin particularitatea că posedau fiecare, în afară de o intrare interioară prin curți, ce ducea la parter și etaj, câte o intrare prin față, direct din stradă, pe câte două trepte de piatră în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au statui, și pe străzile cele mai dosnice. Reputație au oamenii politici, oamenii de acțiune. Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell, un Napoleon se bucură de o glorie pe care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi bănuit nimic. Atâta material nu putuse intra în cimitir fără complicitatea unor paznici, oricâte subterfugii s-ar fi folosit (sicrie, căruțe cu ghivece de flori). Mai degrabă astfel de transporturi se făceau noaptea, cu ajutorul cuiva dinăuntru și pe drumuri dosnice. Doi oameni fură dibuiți ca aparținând Mișcării și concediați, o pază severă se institui în cimitir. Saferian mai știa că Gavrilcea se ascunsese împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-l primești dumneata personal. Suflețel nu îndrăzni a replica. Consultîndu-se cu Aurora, deciseră că nu se putea refuza o propunere a lui Hangerliu, care era echivalentă cu una a prințesei. Aranjară un pat pe o canapea dintr-o odaie dosnică din imobilul directorial, și când clopoțelul zdrăngăni la poartă, Suflețel însuși ieși în curte în întîmpinarea musafirului. Era un individ cu gulerul ridicat, din care pricină nu i se putea distinge fața, și care zise molatic: - Sunt trimis de domnul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
august 2007 era desființată, în orașul cultural Bârlad nemaiexistând nici o librărie care ar mai face serviciul anunțat. Păcat că librăria a ajuns pe post de papetărie ori auxiliar al textilelor cu câteva cărți scoase de la vitrină și îngrămădite în rafturi dosnice, departe de ochii cititorilor. Din Bârladul nr.187 deosebim pagina „Actualitatea”, medalion Gh. Ghibănescu (1864 1936), „Memorii și poeticitatea acuarelei în artă” - cu referiri la expoziția Vioricăi Toporaș de la Bârlad, pagini cu Diverse etc. Buletinul Comunal Buletinul Comunal, Primăria orașului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cartea sa Elemente de Hydroterapie, Iași, 1895. Asistența de specialitate a bolnavilor mintali era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță făceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mănăstirilor, fie prin odăile cele mai dosnice ale familiilor rușinate, fie pe drumuri. Brăescu atacă frontal această situație insuportabilă, în filipice care pot fi luate drept model: "... trebuie oare să moară fără ajutor sau în închisoare cel ce și-a pierdut adesea numai temporar judecata care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Emandi, nr.8, în calitate de tutore a averei Doamnei Alice Vrioni (...) declar următoarele: casa D nei Vrioni a fost rău devastată de către soldații ruși (subl.ns.) și am luptat mult să pot salva pianul, care se afla într’o cameră mai dosnică, știind că acesta este mijlocul de existență al ei, predând de mai mulți ani lecții de pian la fete (...) pentru siguranță l’am transportat într’o cameră dela atenanse, unde era instalată femeia Maria Gâțu (...). În ziua de 3 Ianuarie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
aruncați în prăpastie. Moartea este centrul lor de gravitație. Ea marchează sfîrșitul căderii lor. Ei nu mai sînt pe străzi, la serviciu sau în paturile ori bucătăriile lor, sau în brațele celor dragi. Ei sînt doar cadavre însîngerate, pe alei dosnice, acoperiți de furnici sau muște. Ei sînt morminte puțin adînci săpate pe cîmpuri sau cadavre aruncate în mare sau schelete nemișcate pe stînci îndepărtate. Sfîrșitul povestirii. *** Cei ce militează pentru o societate (mai) civilă trebuie să recunoască nu numai că
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Dincolo de aceste similitudini nu putem să nu observăm, din nou, că alegerea numelui are o justificare etimologică. Bărbatul are toate trăsăturile "unui corb". Aspectul fizic e dominat de negrul sprâncenelor, al ochilor și al dinților. Locuiește singur într-o căsoaie dosnică, îndepărtată de sat, la marginea pădurii, tencuită cu var negru și întunecată din cauza ferestrelor puține, mici și toate cu zăbrele groase. Inteligența sa a atras nu doar respectul, ci și ura unor oameni, lăcomia în a aduna avere, dar și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a scris preoteasa că umblă mulți militari prin casa noastră, că doar azi așa sunt vremurile... Bologa vru să zâmbească, dar gura i se încleștă într-un rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muniții era în Lunca, pe o ulicioară dosnică, în casa groparului Paul Vidor. Clădirea privea cu fața spre uliță și avea la mijloc o tindă îngustă, cu ușa veșnic deschisă, în dreapta o odaie mai mărișoară, în care se instalase cancelaria, iar în stânga, alte două odăițe: în cea din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara dosnică... Se simțea atât de sleit de puteri, că, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de odihnă. Acasă, în ogradă, sergentul de la cancelarie îl primi cu o salutare înlemnită. Vru să-i zică ceva, dar oboseala îi risipi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
monarhiei, erau foarte mulțumiți de ei Înșiși, ipocriți și depășiți iremediabil atât În privința ideilor intelectuale, cât și În privința ideilor sociale. — Sincer vorbind, spuse el mai departe, are mai puține scrupule decât o „creatoare de Îngeri“ care locuiește pe o alee dosnică. Magazinul lui e pe Budapester Strasse ori pe Ebertstrasse sau Göring Strasse sau cum dracu’ o mai fi numind-o Partidul acum. Apoi mai sunt și dealerii, comercianții de diamante care cumpără și vând În birouri elegante, unde cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]