254 matches
-
vei rosti cuvinte de adorare. Și vei cere să săvârșească minunile pe care le dorești... În timpul acesta vei ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În stilul secolului trecut, cu decorațiuni florale sobre. Ne deschise un valet bătrân cu vestă În dungi, care ne introduse Într-un salonaș și ne rugă să-l așteptăm pe domnul conte. „Va să zică e conte”, șopti Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a scris preoteasa că umblă mulți militari prin casa noastră, că doar azi așa sunt vremurile... Bologa vru să zâmbească, dar gura i se încleștă într-un rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muniții era în Lunca, pe o ulicioară dosnică, în casa groparului Paul Vidor. Clădirea privea cu fața spre uliță și avea la mijloc o tindă îngustă, cu ușa veșnic deschisă, în dreapta o odaie mai mărișoară, în care se instalase cancelaria, iar în stânga, alte două odăițe: în cea din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara dosnică... Se simțea atât de sleit de puteri, că, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de odihnă. Acasă, în ogradă, sergentul de la cancelarie îl primi cu o salutare înlemnită. Vru să-i zică ceva, dar oboseala îi risipi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cioburile vizibile, a pus icrele într-o pungă de plastic, cu intenția nu de a le da spre consum, ci de a face cu ele dovada pentru scăderea din gestiune a produsului. A pus punga într-un loc cât mai dosnic, pentru a nu fi găsită, dar a uitat să-și prevină colegul în legătură cu acest accident. Iar colegul a dat exact peste pungă! Pentru mine, așa cum arătat, cazul era elucidat. Îmi formasem convingerea că cei doi nu m-au mințit, dar
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE ȘI OASE Metodiu și Iovănuț nu trebuiră să aștepte mult. Printr-o ușiță dosnică pe care până atunci n-o băgaseră în seamă, apăru sprijinindu-se în baston Sima-Vodă ăl Bătrân, urmat de vistiernicul Ximachi. Pe brațul drept Sima-Vodă avea ceea ce călugării crezură la început că e un șoim, dar care se vădi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sima-Vodă, ca și cum și-ar fi adus aminte de un prieten bun. Parcă pe el l-am schimbat, nu? Ce băiat bun!... Mai știți ceva despre el? Episodul 78 RUXĂNDRIȚA în clipa aceea, înainte ca Metodiu să poată spune ceva, ușa dosnică se întredeschise și de după ea apăru un încântător căpșor cu zulufi blonzii căzând pe lângă niște urechiușe mici, trandafirii. — Se poate? - se auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la urmă tot ușor iritabil și mereu pus pe harță devii. Dacă practici această meserie de șofer temporar timp de cinci ani, arăți cu totul altfel. Se vede de la o poștă. Eu: Domnul Nemuro și-a dat seama de afacerile dosnici ale localului Camelia ? Toyama: Îmi amintesc că am și vorbit cu el despre asta. Eu: Mai sînt și alte localuri asemănătoare ? Toyama: Probabil că da. Cam 20% din șoferi sînt angajați temporar. Chiar zilele trecute am citit un articol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pirați. Pentru cei care nu-i cunoșteau, păreau niște oameni obișnuiți care navighează dintr-un colț În altul al lumii, dar nu era chiar așa. Ciudată meserie... Strada rămîne tot, stradă, fie că-i principală și zgomotoasă, fie că-i dosnică și liniștită. Și pe drum, fel de fel de clienți: bărbați sau femei, bogați sau săraci. Clientul nu e decît un bagaj care spune mai multe prostii decît orice altă ființă umană. Te ciocnești În fiecare zi de sute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
abces și apoi la extracție. — Și vrei să spui că nu există concurență și tocmeală În viața unui detectiv ? — Da, dar nu putem compara rivalitatea dintre cei care fac reclame pe străzile foarte circulate și detectivii care iscodesc prin străzile dosnice, nu ? La tine a coincis plecatul de acasă cu părăsirea slujbei anterioare... aici e buba! Ai fi putut să le faci pe rînd... dacă n-ar fi intervenit concurența. Ce părere ai? Te-ai opus deschiderii magazinului meu pentru că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
profesorul de la cursul de Istoria teatrului - II ne-a vorbit despre Euripide. După curs am luat-o pe jos până la un restaurant din apropierea facultății (am făcut cam zece minute) ca să mănânc omletă și salată. Restaurantul se afla pe o străduță dosnică (deci era foarte liniștit) și se făcea omletă bună acolo, cu toate că prețurile erau puțin mai piperate decât la cantina studențească. Patronul și soția lui erau tăcuți și mai aveau doar o singură angajată. Mâncam liniștit și priveam pe fereastră, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca să se mai gândească la prostii de-astea - ocupat cu librăria, ocupat cu creșterea fetei care fugise la Fukushima. — Ei, cât despre cina aceea grozavă, îți convine sâmbătă? — Excelent! Nagasawa a ales un restaurant elegant și liniștit de pe o stradă dosnică din Azabu. Și-a spus numele la ușă și am fost conduși amândoi într-un separeu. Pe pereții acelei încăperi mici atârnau cam cincisprezece suluri pictate. În așteptarea lui Hatsumi, eu și Nagasawa am băut câte un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
minte. — De ce nu mergem să vedem un film obscen? Unul cu-adevărat murdar, spuse Midori. De la bar am plecat la un restaurant specializat în Țipari, iar de acolo în Shinjuku. Am intrat într-unul din numeroasele cinematografe aflate pe străduțele dosnice. De fapt era singurul care anunța trei filme pornografice. Mirosul dinăuntru era de nedescris. Am ajuns chiar la țanc, pentru că în clipa în care ne-am așezat, a și început primul film. Prezenta povestea unei funcționare și a surorii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trecut mai bine de un deceniu de atunci, țin minte discuțiile cu acest magistrat hăituit de mașinăria infernală pornită împotriva sa. Procurorul vorbea, făcea dezvăluiri, acuza. Nu mai avea nimic de pierdut. Ne-am văzut de câteva ori prin taverne dosnice din zona Obor. Rechizitoriile sale conțineau nume importante implicate în afaceri urâte și complicate. Era în plină guvernare Năstase. Se instalase deja atmosfera de teroare politică. Puterea controla o mare parte a presei și părea hotărâtă să îngenuncheze ce mai
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
treptat, învățînd să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe urmă am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra orașului. Sofronie insista să mergem cu el și ne-a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se aseamănă cu nici o altă poveste de genul un-băiat-întâlnește-o-fată, de care să fi auzit eu. Una dintre virtuțile romanului lui Toole, cu nimic mai prejos decât oricare alta, este felul în care redă particularitățile orașului New Orleans cu străzile sale dosnice, cartierele mărginașe, vorbirea ciudată, comunitățile de albi - și un negru, prin care autorul a reușit aproape imposibilul, un personaj comic superb, de-o inteligență și inventivitate sclipitoare și fără nici cea mai mică urmă din imaginea tradițională a menestrelului negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bănetul, relația amoroasă cu Laura Considine. Asta până pe 21 iunie 1946, când un pont anonim l-a trimis să verifice o vânzare clandestină la intersecția dintre Strada 68 și Slauson. Doar că a nimerit într-o ambuscadă pe o alee dosnică. A încasat două împușcături în umăr, una în braț și alta în fesa stângă. Și un bilet de ieșire din rândurile LAPD, pensionat medical și cu pensie întreagă, direct în brațele lui Howard Hughes, care tocmai avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost necesare între o oră și o oră și patruzeci și cinci de minute, în funcție de locul unde se comisese crima. Asasinul e atât de excitat sexual, încât în tot acest timp ejaculează de două ori. Asasinul - poate - alege o rută dosnică spre Strip, fixând oglinda retrovizoare în așa fel încât să țină un ochi asupra cadavrului pe care îl transportă. Deocamdată are o fisură în reconstrucție: teoria „momelii cu sânge” enunțată de doctorul Layman nu se potrivește. Niște câini răi, dresați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
renunțat la Seminarul Teologic Union, devenind mare mahăr în afacerile cu mașini la mâna a doua. Mal a plecat la Stanford, a terminat facultatea, după care s-a chinuit un an la Drept, unde a visat la urmăriri pe alei dosnice și a vânat femei ușoare, fără să fie vreodată satisfăcut de cuceririle lui. Când studiile de la Drept au devenit insuportabil de plicticoase, a intrat la Departamentul de Poliție din Los Angeles, fără să știe cât va rezista ca polițist - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva din afară, cum era Dorel Moțoc și Butnaru Leandru, cărora le plăceau fiorii aventurii. Cunoșteam toate intrările dosnice la unele cinematografe cât și la Casa Populară și devenise un titlu de glorie să pătrundem prin cele mai bine păzite și fiecare se lăuda cu performanțele lui. De obicei mergeam la spectacolele de seară. La Casa Populară, trebuia sărit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
femeia În rochie copilărească de bumbac și ciorapi sexy Îmi era complet străină și era prima oară când dădeam ochii cu ea, voiam totuși să văd fetița. Ne-am continuat deci drumul prin intrări de case care dădeau În curți dosnice, pline de frânghii cu rufe Întinse la uscat, am mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încotro? În ce scop? Fără Îndoială că și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii răsăritului de soare, promițându-i și lui, ca și mie, o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să cugete. Iar la Întoarcerea de la clinică, În fiecare seară, va mai consacra o orădouă plimbării, rătăcind prin diferite colțuri ale orașului. Va ajunge să cunoască Ierusalimul. Îi va descoperi treptat comorile ascunse. Va explora fiecare alee, fiecare curte dosnică, fiecare cotlon, va afla ce se ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu și locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde și locuința și locatarii își dezvoltă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]