595 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDEL DE PRIMENIRE Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul în simțire Din Învierea ce aduce alinare, Iar cei ce au trecut în adormire Încă așteaptă de la Domnul îndurare Sub mângâieri de foc și primenire! Referință Bibliografică: Rondel de primenire / Costică Nechita : Confluențe
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
puțin ascuțit sau de un ștuț de țeavă menit nu să îmi înmoaie oasele, ci să mi le rupă. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce-o vrea El să facă din mine, aia să facă!” Poveștile care au stat la dospit aproape patru decenii, povești pe care nea Mișu le tot scria și rescria în gând de ajunsese să le știe pe dinafară, au erupt odată cu ieșirea sa la pensie, devenind proze mai lungi sau mai scurte, nuvele sau chiar romane
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
îi reprezentau. Din păcate nu toate pot fi adaptate la munca de restaurant. Poți să le faci acasă. Unele sunt foarte laborioase și durează, începi dimineața să faci preparatul și îl termini a doua zi dimineață pentru că îl pui la dospit, îl pui la fiert, îl pui la maturat; sunt diferite procedee pe care nu poți să le urmărești și să le faci în restaurant. Câteva au căzut cu toate că erau foarte interesante, nu am avut cum să le adaptez. Cum ați
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
imprim un spirit nou acestor locuri; am primit o educație deosebită. Cunosc trei limbi; am citit, cred, tot atâtea biblioteci; am vizitat metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
născocisem. Pe care le prevestisem. Pentru că le nimicisem cu mult înainte, cu Magistrații lor cu tot, doar din vârful peniței. N-am avut nici un gest necontrolat. Simțeam cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului perfect. În locul cuvântului care zidește, dospeam pe cel care ucide. § Privești pe fereastra camerei. Înainte se întinde bulevardul. Șiruri nesfârșite de automobile; coloane fragmentate ici-colo de semafoarele de la intersecții. Dacă deschizi oberlihtul, năvălesc spre tine zgomotul și fumul. Asurzindu-te. Sufocându-te. Ești ținta unor agresiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
va întâmpla ceva. Astrologul nu a venit aici de capul lui. Stațiunea, dacă nu se va prăbuși în vale, în urma unui cutremur, va fi distrusă de către Castelan. Pentru asta s-a întors. Domeniul e o primejdie permanentă. Acolo, mereu au dospit lucruri nefirești. Ascunse. Magistratul e ceva la vedere - altfel vorbind, o funcție. Poate fi ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are dreptul să-l încalce. Legea posesiunii - actul ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi prea mult în seamă. Să nu-i ațâți mai mult decât se montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea. Urmarea urmărilor. Adică TOT. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
atingi decît ceea ce se simte, ești la fel de neștiutoare și de nevinovată ca un lup care ar mușca fără dinți; dar mușcătura aceea, gîndește-te, ai Învățat-o cînd erai Înzestrată cu instrumente riguros adaptate la ordinea lumii - ordinea lumii, haosul fericit dospind În spatele acestor pleoape de păpuși adormite. E suficient un copil profet să-și ridice degetul ca să apară pe fiecare chip două găuri negre și tot universul absorbit acolo Înăuntru ca un cuvînt fără litere, ceva ce nu se poate rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Speranța Elena Marin Alexe (ție, Gelucu, fratele meu drag) În noaptea ce-n taină dospește minuni, Destinul vieții se leagă ușor, Sub clopotul iernii se cern rugăciuni, Perdele de stele se-aprind, apoi mor. E-o pace în aer ce murmură lin, Departe de ură dispreț și păcat, Iar ochii tăi caută sprijin divin, La
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curajul/ Să intri-n prăpastie/ Cu capul înainte/ Și dacă poți întinde mâna/ Celui ce-ți strigă:/ „Mai scrie acum!”/ Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu. În viziunea Corinei Petrescu, poezia este”latentă sinucidere/ în timp;/ cap plecat pe/ propriul umăr,/ bolovan atârnând/ de funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății,/ gând spre ceea ce ar fi putut fi,/ rar
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
ca ea să nu se identifice cu o barieră între creator și cititor, ci să fie o punte de legătură între oameni. Nu îmi aleg temele și, în general, nu scriu. Poezia se scrie în mintea mea aproape singură și dospește undeva, în sufletul meu”, mărturisește aceasta. Între „Impas” și „Destin” „Am certitudinea că aș fi putut face mult mai mult(e) în viață. E adevărat ce se spune că niciodată nu e prea târziu. Uneori e doar...imposibil! Când ajungi
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND GURA TA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când gura ta pe trupul meu dospește Senzații netrăite de nici un muritor, Când mâna ta, alunecând, sfințește Povești nemuritoare de amor. Când buza ta în buza mea se frânge, Când trupurile noastre devin unul, Simt timpul cum aleargă ca nebunul Cu tălpile-nroșite , plin de sânge . În gură
CÂND GURA TA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361332_a_362661]
-
viață Dulceața ta m-a nemurit N-am somn, adorm spre dimineață Și-mi amintesc că m-ai trezit Să te învălui că o ceață Tango! E frig, zăpada a-nflorit Tremur de dorul tău, femeie Pe cerul zilei aurit Dospesc aprins de-o scînteie În crucea ta de alizee Tango! Ușor, plutind spre asfințit, Te strîng în brațe cu durere Că prea mult nu te-oi fi iubit Dar asta e doar o părere Care se pierde-ntr-un sfîrșit
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
DACIC câte-ai răbdat - Ardeal pe frunți de daci crestat! te mângâiai: ești viu - nu-i totul scăpătat... e tare greu - pentru cezàr să-ți lùcri vìa dar încă și mai rea ar fi ce nu-i: sclavìa... ...viclene amăgiri - dospite prin hrisoave în lanț te-au potrivit - cu-mpărătești voroave! doar Hòrea și crai Iancu ți-s lumina cu care-ai spăimântat - la rădăcină - vina! și-ai ars - Ardealule - pe munți și la câmpie zorii-unei lumi ce va mereu să vie
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > DAR, UITE, VINE PRIMĂVARA! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Se cern iubirile de iarnă, Se duc la dracu, domnișoară, Sub grâul ce dospește-n țarnă, Se duc la dracu, domnișoară! Se cern și visurile mele, Se duc în ultima ninsoare. De astăzi voi privi spre stele Și o s-aștept prima ninsoare. Dar, uite, vine primăvara Și mă mănâncă sub călcâie. Mi s-a
DAR, UITE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362819_a_364148]
-
64). Într-o Anti-ars poetică (de joi, 27 octombrie 1955), declară urmuzian și „mironparaschivesc “: Foaie verde fir lalele, /din puzderia de stele, /galaxii, cuvânt, luceafăr, /bolovani în pieptul teafăr, /inimă în piept bolnav/stă luceafărul jilav, /diamantul în gunoaie/te dospește, te ogoaie, /de auzi voce năroadă: /câini cu galaxii în coadă, /patimi, vers cuvântului, /câinele pământului... // Foicica macului, /să ne ducem dracului!» (SÂrg, 66). II. Treapta a doua, a relevării cailor „cu ochii deschiși, de piatră “: Sensul iubirii (1960). Poemele
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Iar repetarea acestuia → dorința negativă de satisfacere a unei bulimii de semi-drog,crează. Tarele se desfac în inverse moralități Simbolizând virtuți intoxicate de delicatesele unor imoralități. Viciile de la o vârstă la alta, variază în intensitate Și se deplasează spre maturitate, dospind în imensitate. Vectorul ființial înaintează-apoi spre bătrânețea grea Iar nostalgiile amintirilor cumulate în ani împânzesc memoria. -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
pustiu se leapădă cucul de cuibul străin pasărea mama hrănește puiul hain se naște vremea de ieri la ceas târziu tărâmul fericirii nu cunoaște rob vuietul mării doarme în mari moarte forța Lui Unu în parte se-mparte lumina câmpiei dospește în bob coliva atrage plânsul viu magnet lumina cioplește forma în concret RUGĂCIUNE lasă-mi starea de lumină să te pot vedea când treci taina ierbii din grădină în priviri de unde reci șapte zile voi rămâne să plâng urmele și
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
De departe simți apropierea persoanei iubite, din câteva mișcări, fără compas, fără cumpănă, fără să ștergi, inima ta conturează prin vibrația ce trece prin suflet, culori, tonuri, nuanțe, lumini, umbre, sub raza unei clipe de bucurie. CIUDATĂ CLEPSIDRĂ Frămânți cuvintele dospite-n arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
suflet pe-aripă de vânt prin timpuri, lumina păcii este și dincolo de moarte o viață într-un vis, El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. Cel mai frumos tango din lume... Frămânți cuvintele ce se dospesc în arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Tu te vei ascunde în mica poezie Pe care ți-am încrustat-o într-o seară. Pe un pătrar de lună albastră-argintie, Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară. Sunt emisfere înzăpezite între noi, Arțarii pe alei dospesc în ramuri pace; E-un strop de ani, în plus, pe umerii tăi goi, Și-un cod al întristării, în mine îl desface. 06-05-10 Referință Bibliografică: Tu și eu / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1334, Anul IV
TU ŞI EU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368372_a_369701]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului nu mă tem de iad, mă tem de cum îl pot contura cu propriile-mi gânduri. fântâna de rai și iad sunt, de multe ori arteziană a valorilor dospite în vasul străbunilor, în contrapunctul existenței mai târziu, după ce apele se limpezesc, redevin treaptă sub tălpile Domnului când colorează cu cer fiecare nervură a copacului vieții din care fuga este bună numai când concertul zilelor aprinde diminețile și albește nopțile
CREAŢIE ŞI DAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367450_a_368779]
-
lipsesc din zidul mortuar. Întreaga omenire deplânge neagră frunte A fiecărui zeu din jilțul de cărbuni, În fiecare om sădește câte-un munte, Pe care urcă hoarda proscrișilor nebuni. Optzeci și patru cruci stau țepene, piroane În muchii de pământ, dospit din cărămizi, Optzeci și patru voci se tânguie-n canoane - Copii orfani de mame, părinții apatrizi. Din crucile nălțate, cu mâna tremurânda, Un demon dezvelește, ca-ntr-o ceremonie, Doar zece cruci mai mici, cu muchia plăpânda, Vestind în iad
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]