311 matches
-
că baba, gazda, avea niște broaște de pe vremea lui Pazvante, care se Încuiau cu chei cam la juma’ de chil bucata. Și mai e ceva; nepoată-mea, cum știe toată lumea, e soră medicală la un doctor de femei. Să vezi drăcia dracului: mai toate elevele care vizitaseră odaia cu chirie a lui Zidaru se duceau la nepoată-mea, cu o zi Înainte de cununie, și o puneau să le coasă două-trei copci acolo ca să poată juca fericite Cămașa În noaptea nunții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune, cu care doborau guguștiuci și porumbei. Cine se gândise prima oară la acele drăcii periculoase nu se știa prea bine și mulți Îi bănuiau pe Titel Meșteru care, pe atunci, ca să câștige mai bine, se angajase pe un șantier În marele oraș. De acolo fura cutii Întregi de capse arămii pentru Împușcat În betoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu totul neîntâmplătoare. Deci, tata Trăienică să trăiască! Potrivit însemnărilor unora din cronicarii vremii aceleia , mari semne au prevestit la nașterea președintelui oamenii, observând pe cer cu câteva zile înainte, fenomene neobișnuite, precum păsărele mii, stele făclii și alte drăcii. Alții, care au scris despre perioada aceea, spun în respectiva perioadă, nu s-a întâmplat de fapt mare lucru, relatările de mai sus a cronicarilor, putând fi urmarea directă a faptului, că nașterea viitorului președinte a coincis în acel an
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bine aminte. Unii au și colaborat cu noi, la ziar. Pe ăștia îi știu mai bine. Și ceilalți pot fi găsiți în liste, bineînțeles că pot fi găsiți. Dar ușa tocmai se deschise. Secvență retro, cu suspine: „O, tu“, „Ei, drăcie“, „Mamma mia“. Așa că vizitatorul nu mai este condus de atotștiutorul Ionel. Tov Ionel se mulțumește să-i dăruiascădoar ultimele două numere ale ziarului VIAȚA NOASTRĂ. — Luați-le, s-ar putea să vă intereseze. O să văconducă sus, pentru informații, doamna Radovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zadarnice de a convinge aparatul să iasă cu sârma, dar timpul trecea și i-am spus că poate era mai bine să se îmbrace. — O să desfac vasul ca să-l întorc cu fundul în sus, am zis. Poate reușesc să împing drăcia pe la capătul celălalt. Rachel a zâmbit și m-a bătut ușor pe umăr, de parcă o luasem razna, apoi s-a ridicat. În timp ce ea ieșea din baie, am continuat: — Spune-i mamei că vin și eu în câteva minute. Dacă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poeții noștri. Brambilla Își pune pe cap o tiară cu semilună, apucă o spadă rituală, trasează pe scenă niște figuri magice, evocă niște spirite de Îngeri cu terminația În „el”, și În momentul ăla mie Îmi vin vag În minte drăciile alea pseudosemitice din mesajul lui Ingolf, dar e o chestie de o secundă, pe urmă toate astea Îmi ies din cap. Pentru că tocmai În momentul acela se petrece ceva aparte, microfoanele scenei sunt legate la un sintonizator care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule! Vrei la bulău...?!? sar pe el împreună, Poetul și cu Fratele. Desigur, povestea cheii, în sine, este una cât se poate de simplă și de obișnuită. Numai haidăul fanfaron
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
firesc, pe Criminal. Era la cuțite cu Năică, în conflict notoriu, chestia s-a petrecut în fieful lui și, dacă n-are alibi, a belit-o! Nu lăsăm nimic în urma noastră, luăm și cheia, și sticla, și coșul! Drace...! Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sunt cu Dănuț Poetul, cu Adrianus Boss, cu Uriel, Îngerul Domnului... Na, drace, m-am scăpat! Cap de bou! bombăne Sile, în surdină. Ieșiți afară din curtea mea ori chem poliția! Maimuțoii dracului! Bețivilor! Nesimțiților! Baftiștilor! Huideo...! Vă țineți de drăcii, la ora unu noaptea?! Ieșiți mai iute, vagabonților, că vă și afurisesc! îi alungă intempestiv popa Costică. Moașă-ta, de bestie malagambistă și malastropistă! Bestie cu anteriu! Când o să-ți cumperi față, să-mi dai curu-napoi! Bunicu' lu' Tutankamon! Popa-Prostu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca lor! Drăcia cu flexul merge în frunte! Cu falxul! Boss, am rugămintea să păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac, din sticla de care refuzase consecvent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se ascunde vietatea! Apoi să încercăm s-o ducem până la un sas și s-o ejectăm în spațiu. ― S-o ducem? (Parker izbucni în râs. Timbrul cavernos nu-i trăda veselia ci îngrijorarea.) Eu mă omor să vă spun că drăcia asta e colosală! (Scuipă cu dispreț pe arma pe care o sfărâmase.) N-o s-o ducem nicăieri cu asta! ― Ai și tu dreptate, zise Lambert. Trebuie s-o dirijăm spre un sas. Cum facem asta? Ripley îi privi pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea din drum, reușind să se ridice în picioare. — Mă duc eu, ți-am zis ! Stai, te
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă nu se poate să primească la pachet din drăcia aia pe care i-au injectat-o. RÎde. Intră doctorul, bine echipat: bonetă, mască, are În frunte un bec. Pacientul Îl privește cu ochi mari și umezi - din pricina concentrării. El nu vede un om: vede un far umblînd prin sală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am și uitat de ea. Dumnezeule, am lăsat apa să curgă în baie. Tom se năpusti sus. Își și închipuia tavanul salonului prăbușindu-se din cauza inundației și nu se aflau decât de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea înălța picioarele pe trepte, aș rămâne agățat de ele până m-aș prăbuși în prăpastia de dedesubt. Și pe de altă parte, dacă nu reușesc să ajung la scară, în curând o să mă sufoc. Și am impresia că toată drăcia asta e gata să facă explozie“. Strigă din nou, dar vocea îi era atonă. Cu un gest mecanic începu să se scotocească prin buzunare și dădu peste un cuțit, cuțitul elvețian, lung, cu două lame, pe care i-l dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit de insistența mea, apoi ridică din umeri: " Ești ciudată, ma parole!" În clipa aceea, orchestra execută L'invitation à la valse. N-am recunoscut bucata chiar de la primele măsuri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nopții, după binecuvântarea pedagogului și stingerea luminii, domnii elevi de clasa a VI-a, foarte aproape de absolvire, treceau la depenatul pernelor, într-o numărătoare de tradiție la care nu se va renunța nici după mutarea internatelor pe Marte. Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei, Ionescu N. Viezure, Maniu Teodor și lista continua până-n a suta mie pană. Cu masa am rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și a dat drumul la aparat, la auzul sunetelor câțiva dintre curioși i-au spus: “Tu pe cine vrei să prostești? Cum poate să vină cântecul și vorba pe sus? Ce, este cineva în par și cântă? Uite, o să facem drăcia asta bucăți ca să vezi că știm că-n ea sunt plăci de gramofon!" Ei bine, cu toată munca de a-i face să renunțe la pornirea dintâi, spartul, nimeni nu a înțeles pe deplin cum funcționează aparatul. Teofan Munteanu era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de pădure sau bureți întorcându-se cu tot felul de drăcii pe care nemții (era o garnizoană de-a lor acolo) le aruncau. Oricum, între altele, acumulatoarele germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin sat. Poate, în felul lor, le era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
eu ... <2e aflu? Că nerușinatul de Rim a corcolit-o și pe aia pe-acolo. "Mătură, am zis . . parol c-am zis! Ori fierbe oalele la vrăjitorie?" Fierbea, zău, vă spun, măruntaie de om în niște castroane, și în alte drăcii de sticle adunau zeamă de oase de mort. Supa lui Belzebuth pentru prânzul lui Rim . Da!" mi-au zâmbit sluții la un loc. "Da! ne dă concurs la preparații. Nu e azi la post, pentru că a chemat-o tatăl dumneaei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de viață respectiv. Și ăștia, de pe-aproape de Nu Știu, exclamau, uluiți, unii înțelegând cam despre ce ar fi vorba, cei mai mulți, nu: ca să vezi, mă, al dracului zevzec, și mare pișicher,în a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Tot. Numai, că,între timp, a mai sporit. Am ajuns la aproape două hectare. Și la câți stupi! Nici nu mai știu, sigur, la câți: pentru că, eu, nu mi socotesc prisaca la număr de stupi, ci, la hectar. Bă, ce drăcie, e-n capul tău?! Păi, da, omule, să mă deosebesc, și eu, cu ceva, de restul lumii. Să fiu,în felul meu, cât de cât, original. Fii. Da. Sunt. Sănătate. învingătorule. Că bine zici. Chiar învingător, sunt,învingător de infern
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un sac de bani? Ce fel de sac și ce fel de bani? O sacoșă, cam cât jumătate din masa asta, și-n ea, cu jumătate de milion de euro, hârtii a câte cinci mii bucata. Ba am auzit. Ei, drăcia dracului! Da, domnule, cine crezi mata că ți i-a găsit? E de pe la noi? Da. De pe la noi. Iai pierdut chiar la poarta sa. Ei, cine-o fi, oare, că nu s-a lăcomit, să și-i rețină? Când o să afli
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]