408 matches
-
autocratică. Generalul Kekaume-nos îndeamnă "să nu ai încredere", să înaintezi în viață "cu ochii plecați"11 ș. a. adevărate maxime mereu reiterate în așa-numitele "oglinzi ale principilor" ori în sumedenia de cugetări ce concurează vechile Hristoitii. Alexandru Mavrocordat, ajuns mare Dragoman al Porții ne învață și el cum "cu ochii plecați, vom avea grijă să acționăm după împrejurări, nu vom învăța mai mult decât este necesar, nu vom spune mai mult decât ce ne poate fi folositor", în vreme ce Nicolae Voevod, în
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
începutul procesului de laicizare a gândirii. în cercetarea deja menționată, Virgil Cândea se oprește asupra tipologiei intelectualului sud-estic din veacul umanismului și pe care o fixează convingător în trei tipuri de bază, respectiv ulama ("om al condeiului"), clerul creștin și dragomanul, la care adaugă alți "agenți ai înnoirii intelectuale", anume peregrinul, convertitul și renegatuPs. Următoarele două secole îi aduc în prim-plan pe filosoful-patriot și pe cetățean, definitorii pentru edificarea a ceea ce s-a numit "umanismul civic" (Alexandru Duțu) în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
în plus, structurile socio-politice aflate în descompunere creează și ele tipuri reprezentative, însă le și perpetuează pe cele vechi în degradeuri succesive. Astfel, echivalentul cavalerului din Turcocrația declinantă este, în Imperiul Habsburgic, ofițerul, iar cel al intelectualului în ipostază de dragoman, istoriograf ș. a. sunt funcționarul chesaro-crăiesc și artistul vienez. în Kakania lui Hașek, Hrabal sau Krleza l-au creat pe omul fără însușiri, a cărui paradigmă o fixează Musil și o confirmă, parțial, Rebreanu 30. între acesta și răsăriteanul om de
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
1851-1852 (și publică În 1853) scena a patra, „Înecarea vaporului Seceni pe Dunăre”, Încheierea la Un salon din Iași, satiră plină de femei francofone și rochii cochete (vezi Opere, vol. IV: Proză, ed. cit., pp. 99-106). Iată două pasaje: „(...) Nababul, dragomanul și eu, prinși de valuri În cabină, ne-am fi Înecat chiar la mal, Întocmai ca oarecine! Soarta Însă nu vroi să pățim asemine rușine, căci În vreme ce Nababul Îmi istorisea, arăpește, o cruntă Înecare pe marea Indiei, auzii, ca prin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reformatori ai sistemului penal românesc a fost Nicolae Mavrocordat. Școlit în Apus, corespondînd frecvent cu filosofii și cu împărații occidentali și apreciat de sultanul Turciei, Nicolae Mavrocordat (fiul lui Alexandru Mavrocordat, zis Exaporitul sau Păstrătorul Tainelor, care a fost mare dragoman al Înaltei Porți sau ministru de externe vreme de cîteva decenii) a fost unul din cei care au dat un nou sens pedepselor și închisorii. A interzis dreptul preoților și călugărilor de a judeca, dar a dat închisorii monahale un
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
turcilor, nici averea fabuloasă și nici pânza de spioni pe care o țesuse prin lume. Așadar, pentru a-și consolida poziția în țările române, ai căror principi tratau cu rușii și austriecii, sultanii au preferat să numească domnitori din rândul dragomanilor greci. Fanarioții formau, în cadrul imperiului, o elită politico administrativă presupusă a fi loială Stambulului. Apariția acestor ighemoni în istoria noastră nu s-a făcut brusc. Anterior epocii fanariote, unele familii grecești au stabilit legături de rudenie în mediul elitelor autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sa, Elisabeta (n. Daraban), își avea obârșia în comuna Cucora, județul Suceava. Tatăl, Ștefan Panait, era originar din Ianina. În timpul Războiului pentru Independență din 1877, se stabilește la Brăila, unde, datorită faptului că știa turcește și grecește, ocupă funcția de dragoman. După absolvirea școlii primare, în 1902, P. devine elev al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Examenul de bacalaureat și l-a susținut în 1910, în toamna aceluiași an înscriindu-se la Facultatea de Litere și Filosofie din București, la secția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Israel, unde continuă să publice, fiind laureat a numeroase distincții. Debutează, sub semnătura St. Leonte, în 1948 la revista „Studentul român”, iar în volum cu o „povestire cinematografică”, Boieri și țărani (1955), pentru a trece apoi la roman, cu Cezar Dragoman (I-II, 1957). Ambiția narațiunilor sale romanești este de a evoca nu numai mediul citadin interbelic, ca în Uciderea pruncilor (1966), ci și problemele intelectualului aflat în conflict cu mediul său social, cum se întâmplă în Cercul (1968). Fragmente din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Abilitatea romancierului e de a sugera, în impostura aceasta perpetuă, acțiunea hazardului care face ca născocirea să devină câteodată realitate și întâmplările petrecute aievea să ia turnura unui spectacol aranjat. OVID S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Boieri și țărani, București, 1955; Cezar Dragoman, I-II, București, 1957; Regele, spionul și actorul, București, 1957; Uciderea pruncilor, București, 1966; Cercul, București, 1968; Noaptea speranțelor, București, 1973; Impostorul, București, 1977; Descăpățânarea sau Pragul de taină. Menajera. București, 1979; Eseuri critice, București, 1982; Îngerul bătrân, București, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
colaborare cu Ludmila Vidrașcu); Johan Bojer, Fascinația minciunii. Foamea cea mare, București, 1969 (în colaborare cu Maria-Alice Botez); Jan Potocki, Manuscrisul de la Saragosa, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: B. Elvin, „Boieri și țărani”, GL, 1955, 28; Z. Ornea, „Cezar Dragoman”, GL, 1958, 5; Mircea Braga, „Cezar Dragoman”, ST, 1958, 3; Al. Ruja, „Uciderea pruncilor”, O, 1966, 7; Magdalena Popescu, „Cercul”, RL, 1968, 11; Georgeta Horodincă, Cercul infinit, RL, 1969, 11, 12; Mircea Iorgulescu, „Noaptea speranțelor”, LCF, 1974, 3; Ștefan Borbély
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
minciunii. Foamea cea mare, București, 1969 (în colaborare cu Maria-Alice Botez); Jan Potocki, Manuscrisul de la Saragosa, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: B. Elvin, „Boieri și țărani”, GL, 1955, 28; Z. Ornea, „Cezar Dragoman”, GL, 1958, 5; Mircea Braga, „Cezar Dragoman”, ST, 1958, 3; Al. Ruja, „Uciderea pruncilor”, O, 1966, 7; Magdalena Popescu, „Cercul”, RL, 1968, 11; Georgeta Horodincă, Cercul infinit, RL, 1969, 11, 12; Mircea Iorgulescu, „Noaptea speranțelor”, LCF, 1974, 3; Ștefan Borbély, „Impostorul”, VTRA, 1978, 5; Elena Tacciu, Puterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Notă asupra ediției Radu-Alexandru Dragoman Autorul manuscrisului publicat în volumul de față este, foarte probabil, puțin cunoscut în rândurile așa-numitului „public larg” din România, în schimb, în cadrul câmpului arheologic, numele său este știut de oricine, reprezentând una dintre personalitățile marcante din istoria disciplinei. Vladimir
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
un timp extrem de scurt și cu maximă acuratețe. Recunoștința mea se îndreaptă în egală măsură către Silvia Marinescu-Bâlcu pentru faptul că mi-a încredințat manuscrisul lui Vladimir Dumitrescu spre publicare, dar și pentru corectarea textului, precum și către mama mea, Georgeta Dragoman, pentru îndrumările privind editatea manuscrisului și pentru corecturi. De asemenea, mulțumesc Ancăi Bașotă pentru copierea în format digital a ilustrației. Nu în ultimul rând, țin să le mulțumesc foștilor deținuți Vasile Afilie și Gheorghe Gheorghiu de la Fundația Profesor George Manu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
domnul Țării Românești, căci se opuse cu cerbicie la înlocuirea lui prin Mavroieni. Aceste împrejurări erau bine cunoscute de Afacerile Străine franceze, căci, într-o depeșă a lor, din 24 aprilie 1786, adresată lui Choiseul, găsim pasajul următor: „Anecdota despre dragomanul Mavroieni este destul de interesantă, dovedind că Curtea Rusiei se apucă să protejeze pe față pe domnii Moldovei și ai Țării Românești, ceea ce o va pune în stare să dispună de acele Principate și să-și atașeze familiile grecești dintre care
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
1803, Brune scria lui Bonaparte: „Influența Rusiei este atotputernică aici; ea se întemeiază pe amintiri umilitoare și, prin urmare, revoltă amorul propriu al nației musulmane. Instrumentele acestei puteri sunt cei mai mulți membri ai marilor familii grecești, care își dispută funcții de dragoman al Porții sau domniile Moldovei și Țării Românești. Dar familiile care n-au izbutit să obțină aceste funcții rămân nemulțumite și, deoarece Sublima Poartă are mai arareori o deplină libertate în aceste alegeri, ea niciodată nu pune mare stăruință pentru a
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Sublima Poartă are mai arareori o deplină libertate în aceste alegeri, ea niciodată nu pune mare stăruință pentru a le susține; de unde urmează că se speră totdeauna că vor avea loc schimbări. Rușii profită de această agitație pentru a obține, prin dragomani, secretele și decretele Sublimei Porți și, prin domni, deschiderea granițelor otomane pentru emisarii, oștenii și oștirile lor...” Cele ce urmează sunt extrase din memoriul trimis Afacerilor Străine, la 5 septembrie 1804, de Flury, consulul francez de la Iași: Încă de la 1772
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
era cunoscut demult ca un bărbat cu totul devotat Rusiei, de la care aștepta împlinirea visurilor lui ambițioase: alcătuirea, sub suzeranitatea Rusiei, a unui regat sau cel puțin a unei domnii ereditare, cuprinzând, pe lângă Țara Românească, Moldova și Bugeacul. El, în calitate de dragoman al Porții, mijlocise tratatul de alianță de la 1798, dintre Anglia, Rusia și Poartă împotriva Franței. Tot el, fiind domn al Moldovei, declară unui călător, care trecea prin Iași, că: „văzând starea în care se găsește împărăția turcească, el ascultă mai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Redactor este Ioan N. Ciolan, care de la numărul 4-5-6/1934 devine redactor responsabil. De la numărul 7/1934 comitetul de conducere este alcătuit din Ioan N. Ciolan (director), Petru Olariu (redactor responsabil), Miron Bibu, Nicolae Martin, I. Tănase, Samoilă Banciu, S. Dragoman, N. Hanzu; cu numărul 1/1937 director este Ioan N. Ciolan, iar redactor responsabil, Petru Olariu. Începând cu numărul 7/1938 comitetul de redacție și administrație îi cuprinde pe I. N. Ciolan, director, Petru Olariu, director literar, Samoilă Banciu, redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
BALOTĂ, Nicolae (26.I.1925, Cluj), critic literar, estetician și eseist. Este fiul Adelinei (n. Dragoman), de origine armeană pe linie paternă, și al lui Gheorghe Balotă, avocat. Urmează la Cluj clasele primare la școala „Avram Iancu” (1931-1935), Liceul „G. Barițiu” (1935-1940). În urma Dictatului de la Viena, familia Balotă este obligată să părăsească Clujul. B. își continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
aprecia că, în 1813, ei “formează opinia Guvernului otoman”, ca și a unor categorii mai largi. Importanța rolului lor diplomatic a fost subliniată de hotărârea stabilită prin Legea din 1792, ca domnii să nu poată fi numiți decât dintre foștii dragomani. Pe baza acestor date, ei puteau fi considerați, fără exagerare, ca elemente uneori definitorii ai diplomației otomane. Contribuția lor se extindea și la întreprinderea sau participarea la acțiuni ale acesteia, ca purtători de cuvânt ai ei în pregătirea tratatelor de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
împotriva Marii Britanii și starea de război dintre Rusia și Imperiul Otoman, au marcat o perioadă de izolare diplomatică accentuată a Londrei, împiedicând întoarcerea lui Summerers la post, sau acreditarea altui consul. Până la 1814, Londra a primit informații din Principate de la dragomanul Ioan Marco, care nu a avut, însă, nici un statut oficial. După încheierea păcii de la Dardanele, emisarii britanici au fost din nou trimiși în Principate. Thomas Gordon a primit de la Robert Castlereagh, noul secretar de stat la Foreign Office, misiunea de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
doi giranți austrieci au primit pentru serviciile aduse câte o gratificație de 500 de lire. Conform lui N. Iorga, Fleischhackl ar fi fost ajutat în activitatea sa de Domenic Choch, fratele fostului agent diplomatic la Salonic și cumnat al fostului dragoman al ambasadei britanice la Constantinopol, Bertho Pisani. în toată această perioadă, comunitatea ioniană din țările române, constituită din peste 60 de negustori, a adresat numeroase memorii, rămase fără rezultat, în care protesta față de reprezentarea intereselor britanice de către “mercenari străini”. în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de știință, fiind susținută și de un meritoriu talent narativ. Romanul este construit prin alăturarea diferitelor puncte de vedere asupra evenimentelor istorice aparținând unor personaje: spătarul Mihai Cantacuzino, Ștefan, fiul cel mai apropiat de voievod, Nicolae Mavrocordat, pe atunci mare dragoman, ș.a. Pilda inorogului zugrăvită la Băjești, Palatul Mogoșoaia privit ca imagine răsturnată în lac, tânăra soție (de treisprezece ani) a beizadelei Ștefan vorbind cu păpușile minuscule, pruncul credincioasei doici - țiganca Zamfira - ucis în locul copilului lui Brâncoveanu de seimenii răsculați, durerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
la Craiova și un bacalaureat în litere obținut, probabil, în Franța, C. frecventează, la Collège de France, cursuri de drept și literatură. Precoce și activ, la 1848 asigură legătura dintre revoluționarii craioveni și comandamentul trupelor turcești, care îl folosea ca dragoman. El face, pe ascuns, și oficiul de curier al pașoptiștilor exilați. Pe la 1855 scria la gazeta unionistă „Naționalul”, apoi la „Timpul” lui Gr. R. Bosssueceanu, unde își publică și primele cronici dramatice. Tot atunci începea, ca traducător, colaborarea cu trupele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
pages, we are left with the strong experience that competence, ambition, ability to innovate and willingness to perform were the necessary ingredients for success. Dan MIHALACHE Naționalismul. Identitatea etnoculturala și proiectul elitelor (Naționalism. Etno-cultural identity and the elites' project) Dragoș Dragoman, Naționalismul. Identitatea etnoculturala și proiectul elitelor, Editura Adenium, Iași, 2014. Volumul profesorului Dragoș Dragoman, Naționalismul. Identitatea etnoculturala și proiectul elitelor, publicat la Iași de către Editură Adenium în anul 2014, este o interpretare teoretică a originii și dezvoltării naționalismului și un
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]