1,417 matches
-
povestește ce s-a întâmplat în timpul comunismului pe înțelesul celor din Occident. El știe că este nevoie de sex, de violență, de un ritm dinamic al "acțiunii" pentru a ajunge la conștiința spectatorului din Vest. Foarte expresivă - și plină de dramatism - este reprezentarea amestecului de valori și false valori de după 1989, a ceea ce un cunoscut eseist francez numea "dezghețarea" gunoiului. De asemenea, se remarcă interferența realitate-ficțiune, practicată de autor cu virtuozitate (el ar putea fi un Woody Allen român). Dar mai
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
care descentrarea unor forme, teme sau genuri, după epoci de dominare, nu se realizează pur și simplu prin înlocuirea lor cu altele, marginale și dominate, pînă atunci, dar implică negocieri și pacte delicate, o coexistență complexă, adică, nu lipsită de dramatism și de neprevăzut. Disciplina literaturii comparate îi servește lui Virgil Nemoianu cîteva argumente în plus pentru rolul literaturii. Spațiul nu-mi permite să mă opresc asupra lor. E destul să observ că natura relațională și interactivă a disciplinei face din
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
din nou fecioară." (Și să joc sub luna nouă) Personalitate proteică, pe care nimeni nu poate s-o rețină mai mult de-o secundă în rama unei definiții, Nora Iuga are totuși în scrisul său câteva elemente constante: îndrăzneala imaginației, dramatismul, sensibilitatea atât de intensă încât izbucnește uneori în trăiri incendiare. După încheierea spectacolului poeziei ei, îți trebuie un moment de reculegere înainte de-a începe să aplauzi. Nora Iuga, Inima ca un pumn de boxeur, prefață de Gheorghe Grigurcu, București
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
să nu cer autorului mai mult decît și-a propus să înfăptuiască. Excerptele selectate și adunate lună de lună sînt, negreșit, interesante și revelatoare. Dar nu prea izbutesc, întotdeauna, să-i transmită avizatului esențialul dintr-un palpit care conținea mult dramatism și luptă nu numai de idei. Sigur, soarta României postbelice era decisă încă din 1 decembrie 1943, la Conferința de la Teheran. Dar, decisiv, la 9 octombrie 1944, cînd, la Moscova, s-a perfectat înțelegerea secretă dintre Stalin-Churchill, prin care România
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
care tot alimentau, în van, speranțele românilor că, totuși, finalmente, vor veni americanii). Totul Dar să revin la cartea informată a d-lui Ioan Lăcustă, care, repet, prin citate din presă, decupate și grupate lunar, voiește să transmită ceva din dramatismul acelor trei ani tragici. Să notez, mai întîi, că imediat după 23 august 1944, toate partidele, prin ziarele lor, cereau imediate epurări din presă și aparatul de stat ale celor care au colaborat cu regimul antonescian și, prin aceasta, s-
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
Alexandru Paleologu (pe vremea când era ambasador al Paris) și pe alți oameni de valoare. Având această indiscutabilă competență în analizarea și evaluarea fenomenelor din viața socială, politică sau culturală, competență la care se adaugă o participare sufletească plină de dramatism, Sanda Stolojan înțelege de la Paris ce se întâmplă la București, mai clar decât cei implicați direct în evenimente: "Paris, 30 noiembrie 1990 Astă-noapte, între două ațipiri, am simțit, în sensul fizic al cuvântului, dezechilibrul dintre slăbiciunea celor care manifestează în
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
volum cu titlul Dumnezeu în care spui că nu crezi... Aflat în România, o țară-închisoare, ca toate țările comuniste, N. Steinhardt îi scrie unui prieten din Franța, deci din lumea liberă. Acest raport dintre expeditor și destinatar conferă scrisorilor dramatismul unor mesaje trimise de cineva care are nevoie de ajutor. N. Steinhardt se sufocă, din punct de vedere cultural, într-un spațiu impermeabil la creația intelectuală și artistică "străină" și îi cere prietenului său noi și noi cărți apărute în
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
cu mașini particulare, schimbate succesiv pentru a nu fi identificați". Se înțelege că au urmat arestări și condamnări la închisoare, pentru unul din participanți cu o urmare tragică (Constant Tonegaru, care a murit în detenție, în 1952) - Lucruri de un dramatism a cărui ignorare îi lipsește pe tinerii de azi de stimul etic ce-ar putea veni din cunoașterea completă a unei epoci în care, aparent, lașitatea, impostura, oportunismul, trădarea au ocupat întreaga scenă. În realitate, zona Răului a fost mai
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar cu o frecvență nejustificată; în loc să încarce cu valoare obsesională (cum era desigur intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în clocot", doar "ceea ce e cu adevărat substanțial, după abolirea cantitativului și repetitivului". Un plus de dramatism, o adîncire a "rădăcinilor" și o "contorsionare" a "ramurilor" mai autentice, îi îngăduie poetei în discuție a-și recîștiga, pe alocuri, substanța risipită în numele unui ideal metapoetic: Nu întîmplător cele mai expresive poeme ale volumului se apropie de acest tip
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
însușiri, aproape suprafirești, eroul se bucură, repet, ca în basme, de sancțiuni premiale deosebite. Însoțirea tinerilor de condiție socială deosebită devine posibilă. Dar idila nu este peste tot prezentă. În Pădureanca (1884), de pildă, stratificarea socială capătă forme ireconciliabile, conferind dramatism conflictului. Iorgovan, fiul de bogătan, nu poate trece peste condiția sa socială pentru a se căsători cu Simina, fată săracă, deși dragostea îi chinuie mistuitor. Iar Simina, deși îl iubește, înțelege că între ei e o barieră puternic fortificată. Dificultatea
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
lui Victor Ion Popa, despre romanul Nuntă în cer (1939) al lui Mircea Eliade și, de asemenea despre Cercuri în apă (1939) al lui Ion Biberi (1904-1990). La cele mai multe dintre aceste volume cronicarul literar le-a subliniat realismul inspirației, umorul, dramatismul acțiunii epice, analiza sufletului feminin. O caracterizare de excepție: "Nuntă în cer este o replică autohtonă a lui Maitrey, în care pasiunea devine o fatalitate răscolitoare și distrugătoare". Lui G. Călinescu îi dedică două cronici literare: una pentru volumul Principii
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
în plus față de adversar, evitând a-i furniza acestuia cel mai mic indiciu, eroul a condus jocul - cu sacrificiul acceptat al celor mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea de a treia persoană, eroul nu-și exhibă rănile, nu se autocompătimește, nu-și urlă spaimele, ci doar narează împrejurări, cu răceala istoricului. Și, paradoxal, din acest ton, narațiunea primește un suflu tineresc, romanul o tentă detectivistică
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
ar putea întemeia decît pe o sumă de neîmpliniri, care-i dau un accent sacrificial. Perfecțiunea e intangibilă, iar urmărirea ei cere jertfe. A realiza tot ce ți-ai propus e banal, e mediocru. A te irealiza prin masivitatea, prin dramatismul neîmplinirii, poate fi sublim. De la un timp constați că neîmplinirile te definesc în mai mare măsură decît împlinirile, că ele acordă ființei desenul său cel mai caracteristic. Nu vreau să intru în preciziuni biografice, însă nădăjduiesc a nu jigni pe
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
nu au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis stipula: "Creatorul de artă aparține operei, iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
New York. Trei sute dintre membrii comunității românești de acolo, ațâțați de ceea ce au aflat de la televizor, se adună în fața consulatului României și îi imită pe demonstranții adunați, la București, în fața CC al PCR. Imitația este caricaturală din cauză că lipsește riscul, care conferă dramatism revoltei din România, dar și din cauza pregătirii intelectuale precare a participanților. Viziunea lor asupra unei revoluții este la fel de naivă ca aceea a conului Leonida din Conul Leonida față cu reacțiunea. Caragialismul (deliberat) al situațiilor devine culminant în momentul în care
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a-ți da seama cînd ai murit. * Nici o lumină nu e atît de intensă încît să nu-i îngăduie întunericului să-i dea tîrcoale. Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai o vocație ascensională, ci și una a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a-ți da seama cînd ai murit. * Nici o lumină nu e atît de intensă încît să nu-i îngăduie întunericului să-i dea tîrcoale. Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai o vocație ascensională, ci și una a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
este Silvia Luca, atît de emoționantă în alte apariții. Această Anna Karenina este aproape plată și cînd este vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat în dramatism, mi s-a părut Dan Bădărău în Vronski. Aici cred că de vină este și adaptarea care amputează date importante ale protagonistului. Nu știu de ce, dar nu este deloc credibilă pe scenă nici o "față" a iubirii. Mărturisesc că părerea mea
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
fotografiei), neîndemânatic, neatent, egoist, uneori rău." Această renunțare la ambiția de a poza reprezintă premiza aventurii lui poetice. Eliberat de obligația de a-și promova propria imagine, tânărul sensibilizat și interiorizat căruia i s-a transmis fără îndoială ceva din dramatismul paroxistic al trăirilor mamei sale (poeta Angela Marinescu) își descrie cu minuție și cu o surprinzătoare cruzime viața interioară. Divulgarea unor lașități, a unor spaime sau a unor obsesii sexuale considerate prin tradiție compromițătoare conferă multora dintre texte caracterul unor
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Sfârșitul lumii care întârzie/ Amână alte lumi, la rând." (Sfârșitul lumii) în carte nu există nici un text mortificat. Poemele nu au toate aceeași valoare (unele suferă de improvizație), dar fiecare captează atenția prin ceva, fie și prin sesizarea fugitivă a dramatismului unei situații: "Bătrâni venind cu duioșie la cimitir/ Ca într-o vizită protocolară/ în lumea cealaltă,/ Obosiți la gândul că mai trebuie/ Să se întoarcă acasă,/ Că nu pot rămâne/ Definitiv." (în vizită) Din volum nu lipsesc capodoperele - poeme dintre
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
discurs teatral nonverbal, susținut cu ajutorul altei arte, altor tehnici, altui tip de emoție. Muzica și mișcarea, tipologiile mișcării, memoria gestului, performanța multora este însoțită și de o estetică argumentată într-un scenariu rotund, la baza căruia stau relațiile, tensiunile și dramatismul cuplurilor celebre din piesele lui Shakespeare. Mecanismului decodării teatrale i s-a adăugat acum cel al gestualului. Este meritul Roxanei Colceag, profesoara lor, că le-a încurajat, revelat, dirijat, sistematizat și coordonat acest tip de limbaj. Și posibilitatea exprimării lui
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
atenția acordată lumii părelnic banale, monotone, a cotidianului, îndeobște neglijate, însă apte a sugera enigma existenței nu mai puțin decît înfățișările ei socotite majore. Fragilul, efemerul, evanescentul semnalează sensibilităților în măsură a le recepta comprehensiv o tensiune, o angoasă, un dramatism care pot scăpa plasei retorice cu ochiuri prea largi. Sîntem introduși într-un mediu bun conducător al unor stări poetice genuine, nefasonate, conceptual, neprelucrate de-o meditație mai mult ori mai puțin alienantă a fiorului liric. Efectul de împrospătare a
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
montarea lui Andrei Șerban funcția romantică din text, care este menținută, astfel, subtil, pe scenă. El este martorul pasiv, într-un fel, al întregii povești, nemuritorul care adăpostește povestea unor muritori. Este comentatorul vizual al modificării și intensificării relațiilor, al dramatismului lor. Toată atmosfera acestui spectacol de operă are ceva cehovian, în tipul de suferință, de abandon, de tăcere și suspin, de visare continuă, de absență a deciziei. "La Moscova, la Moscova!" Charlotte nu l-a izgonit clar niciodată pe Werther
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
de revenirile lui Werther, de modificările emoționale ale platinatei soții. Charlotte îl gonește, din nou, și îl cheamă de Crăciun. Actul al treilea. Iarnă. Pomul grandios este dezgolit. Frunzele au căzut. Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]