438 matches
-
sau Întâmpinarea diverselor oficialități. Fiecare dintre aceste clase ritualice Îndeplinește funcții diferite: Marile evenimente implică teme mitico-istorice. Ele distorsionează timpul și accentuează conștiința temporalității, proclamă continuitatea dintre trecut și prezent. ș...ț Dacă primele celebrează continuitatea trecutului eroic, cele minore dramatizează diferențele de clasă și accentuează conștiința distanțelor sociale. Marile evenimente pun În umbră diviziunile interne, conferind forță dramatică tradițiilor eroice și identității naționale (Heyden, pp. 5, 7). Sărbătorile politice creează intervale rituale interuptive, marcate temporal, spațial și gestual. Astfel, În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care creează dezechilibrul), criza (distrugerea ordinii existente), redresarea (eforturile, reale și simbolice, de a reface ordinea) și reintegrarea (actele ce marchează intrarea Într-o nouă ordine). Social dramas sunt construite pe schema riturilor de trecere. Ele sunt forme dramatice și dramatizate de marcare a unei „treceri” brutale de la un moment al vieții la altul, de la o epocă istorică la alta. În acest sens, Turner va interpreta, spre exemplu, transformările politice ale Mexicului din secolul al XIX-lea ca o sumă de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apologetică. Încă din prefața ce însoțește Viața lui I. L. Caragiale, din 1940, criticul avertizează: „Interzicându-și caracterul apologetic, biografia nu s-a ferit să aprecieze unele fapte, cu credința că nu a stăruit prea mult asupra lor. Am evitat să dramatizăm existența unui erou al lucidității care și-a croit singur soarta”. Cu alte cuvinte, biograful se ține aproape de fapte și faptele arată că I. L. Caragiale nu este totdeauna loial, consecvent. Dramaturgul numește, de pildă, într-un moment de enervare, pe
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
cărora pot fi detectate modele, trimiteri la genul comediei amare și al vodevilului, B. a investit mai mult în transpunerea în românește și în adaptarea pentru scenă a unor texte aparținând lui Pierre Chesnot, Neil Simon ș.a. A tradus și dramatizat Străinul de Albert Camus. Tot pentru scenă a realizat versiuni în limba franceză după piese ale lui V. Alecsandri, M. Sebastian, Aurel Baranga, Paul Everac. În 1967, publică adaptarea în limba franceză a piesei Capul de rățoi (Tête de canard
BELIGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285687_a_287016]
-
o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul, poposește fie în mediul negustoresc interbelic (Să nu-ți faci prăvălie cu scară, din 1959), fie închipuie alegoric o umanitate abstractă (Labyrintul, 1967) sau dramatizează câteva episoade din Groapa. Traseul romanesc al lui B. poartă tot timpul un mesaj insurgent și îi fortifică popularitatea. Personalitate puternică, contestatară, revărsând în pagină energie polemică, scriitorul devine, în bună măsură, ambasadorul lumii din care a plecat: periferia. Este
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
O eroare flagrantă, posibil efect al solidarizării cu o opinie de grup, este respingerea comediei Mitică Popescu, de fapt a întregii opere dramatice a lui Camil Petrescu. De teatru B. s-a apropiat și prin intermediul traducerilor. Împreună cu I. Miasnikov, a dramatizat, sub titlul 1+2+3, romanul Podhodțev și ceilalți doi de Arcadie Avercenko și a realizat o versiune a comediei lui Leonid Andreev, Gaudeamus, jucată la Cluj în stagiunea 1935-1936. În 1931, era ales secretar general al Asociației Criticii Dramatice
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
de la 1821 încoace l-au substituit în marca țării. Dar legenda de mai sus nu dovedește numai legătura între Corvini și Basarabi, ci mai mult: perzistența miturilor de origine arică în memoria poporului nostru. Legenda lui Costin e legenda Sakuntalei, dramatizată în limba sanscrită de Kalidasa. E aceeași poveste - numai în Sakuntala corbul e înlocuit printr-un pește din râul Ganga. Dar ce știu ungurii? Li s-a superpus ca element de cultură tot veneticul, incapabil de-a fi profesor de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Shandy"13. Din punctul de vedere al acestuia, Sterne folosește înseși anomaliile actului narativ ca instrument pentru a-l face pe cititor să conștientizeze intermedierea ca trăsătură generică a romanului. Actul narativ este o parte importantă a intrigii și astfel dramatizează intermedierea într-un mod nemaiîntîlnit pînă atunci. Sterne îl lasă pe cititor să fie martorul vicisitudinilor incitante din procesul scrierii și asta determină în cele din urmă forma unică a acestui roman, prin descrierea amănunțită a aparentei dificultăți pe care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
invers, este mult mai ușor de realizat de către un narator auctorial decît de un narator la persoana întîi întrupat care este legat în mod inextricabil de corpul său fizic de care nu poate scăpa atunci cînd îl incomodează, o situație dramatizată în cazul naratorilor la persoana întîi din operele Molloy și Malone dies ale lui Beckett. În general, majoritatea acestor fenomene îi scapă cititorului. Totuși, acesta nu poate să nu observe efectul sugestiv particular al motivației existențiale a unui narator "întrupat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu eul care trăiește care apare ca Harry, Henry Esmond, domnul Esmond, Căpitanul și mai tîrziu Colonelul Esmond, ci și în relație cu eul narator. Atunci cînd "eul" narator se transofrmă într-un "el", naratorul își asumă un rol care dramatizează contrastul dintre vita activa a soldatului Esmond și vita contemplativa a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sau alcoolismul, și viziunea sa generală despre rolul fiecărui individ În economia sănătății viitoare a națiunii, Într-un limbaj care reduce complexitatea teoriilor eredității (de exemplu, argumentul controversat al eredității caracteristicilor dobândite) la afirmații simpliste În același timp În care dramatizează semnificația acțiunilor individuale. Într-o secțiune despre importanța căsătoriei și a copiilor, manualul oferă următoarea descriere: Familia... nu reprezintă decât o veriga din lanțul unui șir Întreg de generații, chemate să ducă mai departe flacăra de viață Încredințată de antemergători
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și Adrian Năstase prezentau un suport electoral confortabil, greu de depășit, nu era previzibil un eveniment de natură să schimbe substanțial opțiunile electoratului. Răsturnarea care s-a produs pare să se fi datorat exclusiv strategiei lui Traian Băsescu. El a dramatizat criza, a acuzat puternic PSD-ul, a promovat centalitatea problemei corupției. Această problemă, definită drept corupție la vârf, nu părea să fie prea importată pentru populație. Dramatizarea corupției, prezentarea ei, drept cauză a tuturor problemelor a dat o relansare a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
specificul și cu valențele sale. Adevăratul motor al schimbării - spune autoarea - este interior și de aceea numai reechilibrarea personalității umane va permite atingerea eficacității. După autoare (p. 39), managerul intuitiv reprezintă „motorul tranziției”. „El știe să citească problemele, să le dramatizeze, să le aplaneze, știe să se transpună în trăirile emoționale ale altora pentru a-i înțelege în profunzime, știe să discearnă momentele în care trebuie să se arate tolerant și permisiv sau, dimpotrivă, să intervină cu autoritate. El alternează ascultarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
proprie exilului din fostele țări comuniste. În plus, emigrația română a fost grevată În toți acești ani de unele particularități care o individualizează, Întrucît regimul dictatorial din București a cunoscut forme aberante de manifestare, nemaiîntîlnite În Europa. Fără a-și dramatiza „cazul”, Alexandru Nemoianu trece destul de repede peste momentul „plecării”, adică al „Înstrăinării”, pentru a insista asupra experienței de imigrant, care durează, de regulă, pînă În momentul obținerii cetățeniei americane. Confruntarea cu „lumea” al cărei membru dorea să devină a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică, cercetătorul preferă să confere un colorit viu expunerii, să întrebuințeze resursele fanteziei, nu să redacteze monografii erudite și aride, încărcate de aparat critic. Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează relatarea și o ornamentează cu descrieri plastice și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
românesc. Cititorul are șansa - relativ rară - a asistării sale asidue de către autorul însuși, „cicerone” pedant, exigent, lucid în propriul teritoriu scriptural. Permanentul, neobositul dialog cu sine și cu ceilalți „înscenează” marile teme ale culturii, le transformă în colocvii dramatice, tensionate, „dramatizate”, în provocări. Nevoia de certitudine, de sistem și echilibru a dascălului prin vocație este secondată de neastâmpărul gânditorului fascinat de nevoia de frumusețe ca nestare, de contradicția creatoare, de mișcarea ideilor mai degrabă decât de valabilitatea lor, de „identitatea neidentică
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
-i negare, proletariatul 164. Nu spunem nimic nou dacă sesizăm că imaginarul e prin excelență polarizat, fiecare dintre simbolurile sale posedând un corespondent antitetic 165. Această dispoziție, recognoscibilă și în marxism, dovedește o puternică tendință de a simplifica, de a dramatiza și de a investi fenomenele cu un grad înalt de semnificație 166. A propos de arhetipurile la care făceam referire, observăm imposibilitatea lui Marx de a suspenda complet memoria etnicității sale. Fiindu-i neapărat necesare două grupuri, două clase instituționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
editorial cu romanul Der Haiduck (1908), având ca protagonist pe Iancu Jianu. În același an, cartea este tradusă în românește de Teodor Nica și cunoaște numeroase reeditări, fiind bine primită de critică și larg receptată de public; a fost și dramatizată de Const. N. Mihăilescu, sub titlul Iancu Jianul, și pusă în scenă de Ion Șahighian, în 1942. Al doilea roman scris în germană, Der Pandur (1912), continuă firul epic al celui dintâi, dar are ca centru de greutate personalitatea lui
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
de noapte (1983). Atmosfera nu se schimbă de la un volum la altul, povestirile fiind mai ales confesiuni ale unor adolescenți care descoperă bucuria de a iubi și de a fi iubiți, singurătatea și tristețea sau neliniștitoarea întâlnire cu ei înșiși. Dramatizează Povestea vorbii de Anton Pann (1977) și Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare cu Cătălina Buzoianu, 1973), pentru care este distins în anul 1975 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru. Scrie și teatru radiofonic: Neuitata restanță (1979) și Planeta
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
este fundamental poetică, în sensul în care liricul, epicul și dramaticul își împrumută firesc atributele și mijloacele de configurare a reprezentării literare pentru a comunica intuiții, stări, idei, sensuri spirituale majore, unificatoare. Poetul liric din Bărci părăsite și Totem nu dramatizează stări, situații lirice, perspectiva sa este însă implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
o prea mare „dădăceală”, o accentuată supraprotecție) sporește rata recidivelor (Seff, Vaughan, 1985); Tehnicile psihoeducaționale caută să reducă EE; - în faza de debut a terapiei, în întâlnirea cu familia este important să nu se facă blamări și să nu se dramatizeze situația; - a doua fază este centrată pe educația familiei (informații și discuții despre etiologie și simptomatologia bolii, importanța tratamentului medicamentos, efectul mediului familial); - faza a treia constă în ședințe terapeutice obișnuite - bazate în special pe tehnicile terapiei structurale - ce au
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cu „sunt onorat că mi s-a cerut să vorbesc despre...”) sau la ceva ce s-a întâmplat recent (și deci cunoscut de audiență), demonstrarea importanței subiectului („voi vorbi astăzi despre ceva ce ne afectează pe toți...”), ilustrarea (care poate dramatiza prezentarea), utilizarea experienței personale, combinarea unei întrebări retorice cu un element de surprindere a auditoriului, utilizarea unor fapte care să anxieteze într-un fel audiența (de exemplu, „în timpul prezentării mele, atâția copii mor din cauza consumului de droguri, până să-mi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai aproape de o situație reală). 5. Cazul trebuie să conțină citate din persoanele implicate în el, deoarece astfel va exista o implicare și o empatie extinse. Citatele trebuie să nu fie doar scrise, prezentările video și audio aduc viață și dramatizează cazul, conferind realism. 6. Cazul trebuie să fie relevant pentru cursant. Astfel, alegerea cazurilor trebuie făcută în raport cu faptele cunoscute ori cu care se confruntă cursantul. 7. Cazul trebuie să fie provocator de controverse și chiar de conflicte. 8. Un caz
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tranziție) al revistei DILEMA e nevoit, din motive financiare, să-și întrerupă apariția sub patronajul Fundației Culturale Române. Într-o notă publicată în nr. 30, redacția își ia la revedere pînă cînd va găsi noi surse de bani. Fără să dramatizeze și să acuze, suspendatul își face un scurt bilanț după doi ani și jumătate de apariție lunară în care și-a format cititorii lui (Cronicarul printre ei): Am vrut, din capul locului, să scoatem o revistă nedoctrinară, chiar dacă înclinațiile ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
cu atât mai mult, copilul diferit de ceilalți se adaptează destul de greu la relațiile interpersonale, și de aceea părinții trebuie să intervină și să joace rolul de tampon, de mediator Între copil și persoanele străine. Din nefericire, uneori părinții pot dramatiza excesiv reacțiile inadecvate venite din partea unei persoane străine, identificând la aceasta o falsă rea intenție Într-un gest oricât de neutru. În alte situații, ei neagă tot ceea ce copilul observă În jurul său legat de propria-i deficiență, insistă pe răutatea
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]