441 matches
-
revendică de la acea distincție sufletească și de la o eleganță "retro" care compun farmecul discret al burgheziei de secol XIX, în răspăr cu "autenticismul" ori "naturalețea" contemporanilor (revizitarea trecutului teatralizează imaginea vieții). Așa se explică de ce a ales el să-și dramatizeze confesiunea/ "povestea", ca spectator-narator al propriei existențe, probabil și din convingerea că unica modalitate de a exprima eficient (adică: estetic) "fondul" psihic al vieții (care e, tot Lovinescu remarca, de natura "lirismului", a sugestiei muzicale) o constituie forma dramatică, teatrul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit), episod focalizat așadar pe același pattern al triunghiului conjugal, cu motivul adiacent al vicleniei feminine. E drept, prozatorul nu prea a izbutit să ne facă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al cărui scop era sondarea misterelor vieții. În consecință, au fost denumite "Școli de mistere". Una dintre primele școli de mistere cunoscute este cea osiriană. Fundamentul acesteia privea nașterea, moartea și renașterea esoterică a zeului egiptean Osiris. Evenimentele acestea erau dramatizate sub forma unei piese de teatru ritualice. Doar persoanele care demonstrau o autentică dorință de cunoaștere și care treceau anumite probe erau considerate demne de fi inițiate în aceste mistere. De-a lungul secolelor, școlile de mistere și-au adăugat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îl protejează împotriva realului: „Copilul descoperă misterul increatului, transformă în act starea de virtualitate”.<ref id=”27”>Ion Barbu, Poezii, Introducere, tabel cronologic, comentarii și note critice de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995, p. 99.</ref> în această operă dramatizată cu scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol al increatului care se opune revelării. Reacția defensivă la contactul cu realul este una de retragere în sine. Numai că descântecul (poezia) prin puterea magiei cuvântului domină asupra lui. Ceremonialul configurat pare un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
autorului..." și drept "o expresie a gândurilor .celor mai intime, a gândurilor care se află cel mai aproape de inconștient..." în The Ambassadors, afirmă Lubbock, James "nu descrie starea sufletească a lui Sfcrether ; el o face să se auto-exprime, el o dramatizează". *30 Istoria acestui procedeu și a folosirii lui în toate literaturile moderne de abia începe să fie studiată : unul dintre strămoșii lui aste monologul shakespearian ; un al doilea îl găsim la Steme, oare a aplicat teoria lui Locke despre asocierea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
O eroare flagrantă, posibil efect al solidarizării cu o opinie de grup, este respingerea comediei Mitică Popescu, de fapt a întregii opere dramatice a lui Camil Petrescu. De teatru B. s-a apropiat și prin intermediul traducerilor. Împreună cu I. Miasnikov, a dramatizat, sub titlul 1+2+3, romanul Podhodțev și ceilalți doi de Arcadie Avercenko și a realizat o versiune a comediei lui Leonid Andreev, Gaudeamus, jucată la Cluj în stagiunea 1935-1936. În 1931, era ales secretar general al Asociației Criticii Dramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat cu intenție. Grațiosul miniatural alternează cu metafora rară și asociațiile surprinzătoare. Centrată pe cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
mai aproape de o situație reală). 5. Cazul trebuie să conțină citate din persoanele implicate în el, deoarece astfel va exista o implicare și o empatie extinse. Citatele trebuie să nu fie doar scrise, prezentările video și audio aduc viață și dramatizează cazul, conferind realism. 6. Cazul trebuie să fie relevant pentru cursant. Astfel, alegerea cazurilor trebuie făcută în raport cu faptele cunoscute ori cu care se confruntă cursantul. 7. Cazul trebuie să fie provocator de controverse și chiar de conflicte. 8. Un caz
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Shandy"13. Din punctul de vedere al acestuia, Sterne folosește înseși anomaliile actului narativ ca instrument pentru a-l face pe cititor să conștientizeze intermedierea ca trăsătură generică a romanului. Actul narativ este o parte importantă a intrigii și astfel dramatizează intermedierea într-un mod nemaiîntîlnit pînă atunci. Sterne îl lasă pe cititor să fie martorul vicisitudinilor incitante din procesul scrierii și asta determină în cele din urmă forma unică a acestui roman, prin descrierea amănunțită a aparentei dificultăți pe care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
invers, este mult mai ușor de realizat de către un narator auctorial decît de un narator la persoana întîi întrupat care este legat în mod inextricabil de corpul său fizic de care nu poate scăpa atunci cînd îl incomodează, o situație dramatizată în cazul naratorilor la persoana întîi din operele Molloy și Malone dies ale lui Beckett. În general, majoritatea acestor fenomene îi scapă cititorului. Totuși, acesta nu poate să nu observe efectul sugestiv particular al motivației existențiale a unui narator "întrupat
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu eul care trăiește care apare ca Harry, Henry Esmond, domnul Esmond, Căpitanul și mai tîrziu Colonelul Esmond, ci și în relație cu eul narator. Atunci cînd "eul" narator se transofrmă într-un "el", naratorul își asumă un rol care dramatizează contrastul dintre vita activa a soldatului Esmond și vita contemplativa a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
motivarea psihologică realistă. Dacă analizăm romanele al căror specific este "fluxul conștiinței", constatăm îndată că nu avem a face cu o "adevărată" reproducere a proceselor mintale reale ale subiectului și că "fluxul conștiinței" este mai degrabă un procedeu de a dramatiza viața sufletească, de a ne face să înțelegem concret fizionomia psihică a lui Benjy, idiotul din The Sound and the Fury (Zgomotul și furia) de Faiulkner sau a lui Mrs. Bloom. Dar acest procedeu n-are aproape nimic științific sau
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
creștină. Pe de o parte, spre diferență de filosofii care l-au precedat, Platon caută să fixeze în conștiință, așa cum va face și creștinismul, motivația morală pentru alegerea corectă a drumului și implicit a recompensei, în detrimentul rolului jucat de zei, dramatizat în imaginarul colectiv, în ritualuri și în arte; pe de altă parte, dacă cetățeanul grec, "păgân", putea alege calea justă cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină, la bine și la adevăr, și numai astfel, creștinul poate obține
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
avut ca obiectiv trăirea unei experiențe comune de autoactualizare, transfigurare, maturizare afectivă, cognitivă și comportamentală. Pentru atingerea acestui obiectiv am utilizat exercițiul „Povestea” În care copiii au avut ca sarcină să compună Împreună o poveste cu douăsprezece personaje, apoi să dramatizeze povestea (adică să o pună În scenă). Tehnicile utilizate au fost povestirea (ca mijloc provocator) și dramaterapia. Efectele obținute În urma aplicării exercițiului au fost: copiii au creat o poveste care surprindea Întâlnirea dintre patru cosmonauți pământeni, aflați În misiune pe
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela BOHOSIEVICI, Alina VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2183]
-
la cale (O lacună, Situațiunea, Atmosferă încărcată, Amici), gazetarul (Reportaj), politicianul (Telegrame, 25 de minute), lumea bună (High-life). Personajul poate avea numele generic. Mitică poate fi din rândul "moftangiilor" sau din grupul "românilor verzi. Aceste instantanee de viață pot fi dramatizate, sunt construite în chip esențial pe dialog (Art. 214, Căldură mare, Petițiune, Amici, Justiție, Five o' clock, C.F.R. etc.). Unele momente și schițe au frânturi de limbaj plin de automatisme și stereotipii aparținând unor categorii sociale. În Amici, două personaje
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
structuri tehnice. Această recunoaștere oferă șansa de a stabili relația dintre teoria structurală de aici, destul de tehnică, și un demers diferit, care pare să o concureze dar mai degrabă o completează. În Anamnesis, ciocnirea dintre rezident (bărbat) și pacient (femeie) dramatiza neînțelegerea, imposibilitatea de a comunica cînd doi oameni par să "vorbească limbi diferite". Conform teoriei lui Bahtin, aceasta este o caracteristică generală a limbii. El susținea că uzul limbii sau mai degrabă, discursul este întotdeauna o îmbinare a mai multor
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și stiluri tipografice. Dar, deși interdiscursivitatea încă trezește interes și este folosită intens, fenomenul nu se limitează nicidecum la cultura contemporană. Încă o dată, Don Quixote rămîne un caz paradigmatic, dacă nu chiar deschizător de drumuri. Într-un fel de prefață dramatizată la piesa El Narciso Divino, autoarea barocă mexicană Sor Juana Ines de la Cruz pune o reprezentantă a populației autohtone, denumită "America", să vorbească nu numai o limbă percepută ca fiind a "celorlalți", dar și un discurs al religiei autohtone. A
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a unui universitar chemînd un taxi, ar fi pașii săi nesiguri, grija sa de a nu cădea pe spate, curba pe care ar descrie-o în cădere, ca și cum ar fi beat sau trotuarul ar fi acoperit cu gheață. Această comparație dramatizează fără remușcare ceea ce rămîne din marioneta pe care o reprezintă celălalt, lipsită de protecția rutinei perceptive și afective. Mirarea în fața privirii fotografice permite și istoricizarea actului particular de focalizare. La sfîrșitul acestui capitol, ce avertisment mai bun am putea găsi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
împărțit pe teme și subiecte; alegerea modalităților concrete de desfășurare și rezolvare a detaliilor privind locul, timpul, personajele principale și secundare, recuzita etc. In acest scop trebuie respectate anumite principii psiho-pedagogice: accesibilitatea temelor și a subiectelor alese spre a fi dramatizate; antrenarea tuturor subiecților în jocul dramatic; intervenția discretă dar prompt-corectivă a cadrului didactic; desfășurarea completă a activităților dramatice; asigurarea caracterului unitar al tematicii și gradarea ei de la simplu la complex. Folosirea jocului dramatic în activitățile cu deficienții de auz conține
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunînd acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încît e de Înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrîngeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
diabet și contribuie implicit la o mai bună identificare a sa cu noua condiție metabolică. Pacientul nu se mai resemnează pasiv ca pînă acum, ci este convins că poate supraviețui rezonabil și împăcat cu diabetul său. Diabeticul nu va mai dramatiza frustrările și constrângerile tratamentului, ci, dimpotrivă, le acceptă realist, iar frustrarea (ostilitatea implicită) împotriva condiției sale se va rezolva prin parcurgerea celor 5 faze menționate. Din observațiile de peste 20 ani în clinica de diabet și din studiul nostru privind integrarea
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
Zile cu Bouvard și Pécuchet, care gravitează în jurul „fricii de trup”, și un al doilea, Negru pe negru, în care spaima de realul ca trup devorator („o confrerie de burți ale lucrurilor”) atinge limita terifiantului. Poemele acestui ciclu al rupturilor, dramatizate într-o manieră amintind și de poemele lui Aurel Dumitrașcu, sunt profund expresioniste, trădând un fond abisal angoasat: „M-am retras cu totul,/ stau în punctul întunecat,/ astup o gură”. Aceste Veneții, aceste lagune (1999), antologie care reordonează versurile anterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
A doua grupă, prin desen și pictură, a vizualizat tema, elevii demonstrând că au darul imaginilor, că percep culorile, liniile, formele, spațiul și relațiile dintre aceste elemente, că percep cu acuratețe lumea vizuală. A treia grupă a primit sarcina să dramatizeze pe tema "Timpul liber". Elevii au demonstrat inventivitate și inteligență interpersonală. Computerul a devenit deja un instrument esențial în documentarea și pregătirea mea, dar și un mijloc didactic propriu-zis. Folosirea calculatorului nu este un scop în sine, ci o modalitate
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela Delion () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_891]
-
mai puțin importantă pentru descrierea realistă a metropolei americane cât pentru reexaminarea unor probleme existențiale, a unor convenții literare, în special romanul polițist, și a unor paradigme culturale (modernism și postmodernism) din perspectivele unui american cosmopolit al zilelor noastre. Auster dramatizează aspecte importante ale construcției realității și ale mercantilizării artei, în care consumatorul de ficțiuni impune autorului reciclarea parodică a celor mai populare genuri, pe de o parte, iar autorul postmodern acceptă provocarea, parodiind și problematizând la rîndul lui rolurile cititorilor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a crescut de la an la an, ajungând la 385 de piese, imitând forma sonetului, ce dispăruse complet din poezia modernistă. Această formă se întoarce în poezia lui Berryman asumând caracteristici noi: fiecare conține trei strofe de câte șase versuri fiecare, dramatizând dialogul între două personaje, Henry sau Mr. Bones, protagonistul (Berryman însuși?), și un anonim Prieten, ce intervine, comentează acțiunile lui Henry, dialoghează cu el (psihanalistul lui Berryman?). În termeni psihanalitici, Henry poate fi asemănat cu ceea ce Freud numește Id, prietenul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]