908 matches
-
mahalaua natală: așa s-a întîmplat în nuvelistică, tot așa și în teatru. Atmosfera sfîrșitului de secol s-a insinuat la el lent, la început în nuvelele care-i reînviau copilăria, apoi în teatrul istoric apropiat de basm și în dramatizările tardive. Locus amoenus, matrice lingvistică și izvor de inspirație, Bariera Vergului rămîne punctul de plecare al paginilor care îl salvează pe Delavrancea de la uitare. Fragmentară și inegală, fără structură internă coerentă, opera lui Delavrancea interesează prin concentrarea principalelor tendințe ale
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
atașamentul față de o femeie, o ființă umană. Stabilind o scară a evoluției unde homo sapiens apare desprins dintre primate printr-un salt spectaculos, Darwin deschidea posibilitatea unor speculații curajoase cărora ficțiunea le-a conferit un spectru mai larg în cadrul unor dramatizări subtile. Cercetătorul Will Rodman (James Franco) se află în căutarea unui vaccin care să vindece Alzheimerul, maladie de care suferă tatăl său, interpretat convingător de John Lithgow. Experiențele făcute pe primate, având ca scop creșterea celulelor creierului, îl conduc într-
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
dincolo de calitatea extraordinară a textului - a trecut greu de cenzură! - am încercat o imprevizibilă „împerechere” a actorilor care niciodată nu mai jucaseră împreună: reușita provenea și de acolo. În schimb, pentru Baltagul, unde Olga Tudorache era excepțională, soclul spectacolului era dramatizarea romanului din care nu scosesem nici o vorbă. G.B.: Repertoriul tău seamănă într-un mod flagrant cu repertoriul lui Peter Brook. R.P.: E artistul de care mă simt cel mai aproape căci, dincolo de toate, și eu, în felul meu, am fost
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
Leiba un dialog ermetic cu un puternic fundament religios. Radu Gabrea a desfăcut acest univers al lui Leiba plasându-l în orizontul cultural al unei întregi comunități ostracizate, căutând răspunsuri pașnice unei violențe sistemice care-și are propria istorie. În dramatizarea expresionistă personajele nu mai fixează o identitate empirică, ci identitatea unor comunități sau a unor atitudini exemplare, astfel încât regizorul reușește să transfere întregul capital simbolic al unei gesticulații anxioase sau violente dinspre un personaj spre o comunitate mobilizată de reflexul
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
creatorului, nu pe ființa lui de carne și oase, de aici impresia de cercetare doctă făcută în numele valorii muzicale, și nu din impulsul unei curiozități profanatoare. Cum Gibbs nu e scriitor, pericolul de a romanța o viață din rațiuni de dramatizare epică este exclus, volumul fiind o depănare sobră de informații strict muzicale. Detaliile bolii lui Schubert nu sînt ocolite, dar nici nu sînt împinse peste pragul decenței. În genere, Gibbs face figura unui exeget cu mină sobră, care nu scormonește
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
ideologice. Există o prospețime a evenimentului viu pe care un istoric, dacă își merită numele, o poate reînvia din cîteva amănunte și cîteva sugestii. Condiția pe care trebuie s-o îndeplinească spre a surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor, ci dramatizare înseamnă captarea tensiunii vitale din
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor, ci dramatizare înseamnă captarea tensiunii vitale din care a ieșit istoria, tensiune la care nu vei ajunge nicicînd în lipsa flerului. Ceea ce califică un istoric e nasul cu care poate mirosi esența umană îndărătul hazardului istoric. Un simț de orientare predilect irațional, radical
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
Marina Constantinescu Adaptare a romanului „Frați de sînge" de Ingvar Ambjornsen. Dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess. Traducerea: Petre Bokor. Regia: Vlad Massaci. Scenografia: Andu Dumitrescu. Ilustrația muzicala: Cristian Juncu. Uneori, sînt eu. lntr-un fel sau altul. Intr-o măsură sau alta. Unele dintre angoasele lui Elling, fricile si
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
prieteni, două tipologii diferite și fondul aceleiași enorme vulnerabilități. Axel Hellstenius și Petter Naess au făcut un scenariu după „Frați de sînge", unul dintre romanele tetralogiei „Elling" scrisă de norvegianul Ingvar Ambjornsen. Am aflat că la început a fost o dramatizare și un spectacol, pus în scenă de Petter Naess, pe urmă filmul. Atunci m-am gîndit la două nume de regizori care ar vibra cu ludicul pe muchie de cuțit al relației și care au interes profund față de om și
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
impresionantă prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai multe fețe, dar înfiorătoare prin demoralizarea pe care ți-o insuflă. Impecabil sub unghiul informației, autorul e o natură ironică, ultimul lucru pe care îl poți aștepta de la el fiind dramatizarea, patetismul, într-un cuvînt participarea. De aceea, în materie de afinități ancestrale, Lucian Boia ne învață ataraxia. O carte din care rămîi cu impresia că istoria e o scenă a deșertăciunilor pe care trebuie s-o contemplăm, dacă nu cu
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
Otto îl consumă cu o asistentă în curtea sanatoriului înainte de a evada. Dezordonații Gross și Sabina reclamă libertatea deplină și o sexualitate eliberată de constrângerile și convențiile rigide ale societății. Nimic nou sub soare, romanul victorian e plin de aceste dramatizări. Psihanaliza va deveni pentru Sabina o preocupare profesională, modul ei de a gestiona propriul dezechilibru în beneficiul celor care nu și-l pot gestiona singuri. În ce-l privește pe Jung, acesta trebuie să-și gestioneze propria dezordine interioară, să
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
-și recupereze echilibrul și să redevină stăpân pe sine. Confruntarea dintre sex și caracter constituie astfel tema fundamentală a filmului lui Cronenberg, o confruntare clasică infuzată cu un romantism cu o nuanță patologică. Ideile ocupă un loc important în această dramatizare, dar ele nu reprezintă totul. Ele nuanțează substanța trăitului pe care nicio rațiune nu o poate evacua complet pentru că sexualitatea are inefabilele, sublimările ei care nu țin cont de recitativul conceptual al disciplinei.
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
lor, alături de celelalte invenții precum telefonul mobil, internetul, laptop-ul, iphoneul etc, încât nici nu-și imaginează că lumea a arătat și altfel înainte de apariția lor, istoria de culise pe care ne-o prezintă David Fincher ar fi îngroșat delectabilele dramatizări juvenile ale exercițiilor de socializare cu substrat pedagogic. Și nu poți trece total indiferent pe lângă întrebare: cât, de fapt, datorează istoria modestă a întemeierii rețelei, cu predictibile gelozii, trădări, frustrări, orgolii și beri consumate vertiginos, succesului fulminant al operațiunii? Cât
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
Marina Constantinescu Teatrul Bulandra: Îngropați-mă pe după plintă, dramatizare de Yuri Kordonsky după romanul omonim al lui Pavel Sanaev. Traducerea: Mașa Dinescu. Regia: Yuri Kordonsky. Decor și costume: Nina Brumușilă. Lighting design: John Carr. Muzica originală și sound design: George Marcu. Distribuția: Mariana Mihuț, Marian Râlea, Claudiu Stănescu, Andreea
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
fost pus pe urîtul din personaje, pe vina acestui personaj fabulos, Bunica, pe cruzimea ei. Pe contextul politic, pe viața din Rusia sovietică. Există și acest filon în carte, cu nuanțe, firește. De ce m-a izbit cu mult mai mult dramatizarea lui Kordonsky? Pentru că a ales drumul a ceea ce poate să mai fie salvat în fiecare. Prin iubire și prin iertare. A ales să vorbească despre oameni, despre omenesc, despre derizoriul și mizeria din noi care, uneori, pot să ducă, pe
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
vorbă a Bunicii, o uitătură a Bunicului pentru că simte că mai este, încă, ceva de înțeles. Că poți suferi, că poți să te înșeli. Că poți să ierți, așa cum numai victimele au putut să-și ierte călăii. Această perspectivă a dramatizării, această așezare pe care o dă Yura Kordonsky textului și spectacolului mau atins poate mai puternic decît romanul însuși. Pentru că spectacolul se ridică din haos, sub ochii tăi, și tot așa se naște și povestea. Care te prinde. Cînd, uneori
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
scris mai multe piese de teatru de-a lungul timpului, unele dintre ele montate și în România, Vargas Llosa a debutat în 2005, la Barcelona, nu într-o piesă a sa, dar... tot în propriul lui rol, anume, cu o dramatizare a eseului său binecunoscut, Adevărul minciunilor, alături de actrița spaniolă Aitana Sánchez-Gijón. Un an mai târziu, tot în duet cu Aitana Sánchez-Gijón, scriitorul urca pe scena teatrului din Merida (Spania) pentru rolul Odiseu din piesa lui, Odiseu și Penelopa (versiunea românească
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
Mihai Alexandru Canciovici Opera Națională Română din Iași ne-a prezentat în premieră, baletul D’ale Carnavalului, dramatizare coregrafică după piesa lui I. L. Caragiale, în regia și coregrafia lui Ioan Tugearu, eveniment artistic ce a marcat anul comemorativ al marelui dramaturg român. Prezența mea la Iași a fost, în acest sens, un prim contact cu Opera Națională, pe
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
Beatrice Rancea o constituie baletul original D’ale Carnavalului. Mărturisesc, încă de la început, că niciodată nu l-aș fi putut asocia pe Caragiale cu lumea dansului, dar Ioan Tugearu ne-a convins că ne-am înșelat. Maestrul ne propune o dramatizare coregrafică a unei piese care se pretează, poate, cel mai bine, la un asemenea demers. Suntem, astfel, confruntați cu o manieră nouă, aici în România, de „teatro danza”, un spectacol de balet în care dansatorii rostesc concomitent replici din textul
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
nostalgică a unei capodopere coregrafice gândite și compuse de patriarhul baletului românesc, maestrul Oleg Danovski, baletul DOMNIȘOARA NASTASIA de Cornel Trăilescu, după piesa cu același nume de G. M. Zamfirescu. Mărturisesc că de atunci eu n-am mai văzut o dramatizare coregrafică de aceeași cotă valorică ca spectacolul realizat de Ioan Tugearu.
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
Iată marii câștigători ai Galei premiilor UNITER: Premiul pentru debut: Lucia Mărneanu și Leta Popescu pentru spectacolul Parallel, coproducție GroundFloor Group și ColectivA, Cluj-Napoca Premiul pentru Teatrul Radiofonic: Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ștergarul cu cocoș și Beregata de oțel, dramatizarea radiofonică și regia artistică Diana Mihailopol, producție a Societății Române de Radiodifuziune (a)Premiul pentru întreaga activitate: Anca Pâslaru: ”Vreau să vă spun că inima mi se zbate să-mi iasă din piept. Sunt foarte onorată că în seara aceasta
Gala premiilor UNITER de la Târgu Mureș. Cine sunt marii câștigători by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34189_a_35514]
-
despre personaje și metamorfozele personajelor în artă, despre maniere și tipuri de comportament, despre tipurile de discurs. Era atentă la orice sugestie sau observație. S-a bucurat ca un copil cînd i-am spus că i-a ieșit cu adevărat dramatizarea la Moromeții, pentru teatru radiofonic. Dar mi-a mărturisit asta mult mai tîrziu, cînd, într-o iarnă bezmetică, a fost cu mine la Tîrgoviște, la un spectacol. De cîte ori am ascultat împreună Misa încoronării? Acum, la Radio Muzical se
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
cronologie, o foarte spumoasă Autobiografie, care, în stilul cunoscut al dramaturgului, limpezește sau, dimpotrivă, obscurizează anumite momente din viața sa. Au rămas deoparte aproape toate piesele într-un act - gen în care Băieșu este un adevărat maestru - și multe dintre dramatizările unor texte în proză, ca și scenariul Omul care vine din Buzău. Intenția editorului a fost, evident, aceea de a ne furniza un , adică acele lucrări dramatice care, în opinia sa, sunt cele mai valoroase și au trecut testul timpului
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
Ion Băieșu excelează. Primul text, de altminteri, ilustrează un procedeu frecvent în practica lui Băieșu, care își transforma cu ușurință prozele în texte dramatice sau în scheciuri, datorită conținutului lor teatral intrinsec. Însă atât piesele într-un act, cât și dramatizările, puteau fi reprezentate, în corpusul ediției, și de alte texte decât de acestea două. Escrocii în aer liber mi se pare un text mai bun decât Experimentul, după cum și Cine sapă groapa altuia este cu siguranță mai ofertant sub toate
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]