403 matches
-
timp și de loc”). Vocația lui R. e cronica dramatică. Fire polemică, el își comunică impresiile „verde”, „neted”, fără a menaja pe nimeni, nici chiar o personalitate ca V. Alecsandri. Recunoaște dramelor acestuia calități poematice, nu și disciplina unei construcții dramaturgice, evidentă la I.L. Caragiale, ale cărui comedii sunt prețuite mai mult pentru autenticitatea personajelor și a mediului. Cu toate acestea, dacă unele mărturii sunt adevărate, R. ar fi pus la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
alții, dar aceasta trebuie făcută cu multă grijă astfel încât cel care află să nu fi știut dinainte, la fel cum nici spectatorul nu știe." În scena 2 din actul IV din Horațiu, atât din punct de vedere psihologic, cât și dramaturgic, este firesc să-l regăsim pe Valère, într-o povestire despre cea de-a doua parte a luptei horațiilor cu curiații, ce se întinde de-a lungul a treizeci de versuri, insistându-se asupra renumelui tânărului erou absent din scenă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pretutindeni - dă temei drumului „ursit” al unui personaj malefic, Iancu Moțoc, pe care naratorul îl descifrează fie și numai din întâmplările copilăriei. Deși neterminat, Ursita este unul din primele romane istorice românești izbutite, datorită maturității narative mai cu seamă. Vocația dramaturgică deține un rol covârșitor în scrisul lui H., impunându-și somptuos ubicuitatea. Ca autor de teatru propriu-zis, autorul tinde către performanțele marii arte și citează modele celebre (Sofocle, Shakespeare). El vrea să dea personajelor și conflictelor o semnificație simbolică, general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
proștilor „neînțeleși”, cu sofistica lor specială pe care o cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic sunt vădite și, deși recurge la un instrumentar adecvat, bine cunoscut și bine rodat de la Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, A. de Herz ori Mihail Sebastian până la Aurel Baranga sau Al. Mirodan, rezultatul rămâne modest: un teatru cel mult agreabil, docil-convențional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
prin intermediul lui Dan Petrașincu, trimisese la „Sburătorul” majoritatea nuvelelor ce aveau să alcătuiască volumul Întâmplări dintre amurg și noapte (1946), G. încearcă să se specializeze în regia tehnică și în montajul de film, dar contactul cu cinematografia, ca și preocupările dramaturgice sunt de scurtă durată și fără urmări. Proza de început semnată de G. pare direct influențată de modelul epic al Hortensiei Papadat-Bengescu (Vladimir Streinu), dar psihologia eroinelor din Episod, Medalionul sau Caișii în floare, dezvăluind un mecanism al senzualității nesatisfăcute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
mediul aulic maghiar; în sfârșit, cât anume contaminează tezele politice ale veacului starea de suflet și de minte a unei familii nobiliare. În „bibliotheca dominialis” este bine reprezentată fiecare ramură a literaturii franceze originale. Există bibliografii, gramatici, dicționare, opere pedagogice, dramaturgice, publicistică (după model englez), critică literară (Rollin, Batteaux, Père André). Există colecții cvasicomplete ale literaturii filosofice reformatoare: operele lui Voltaire (printre ele, numeroase ediții princeps), o parte din scrierile lui Rousseau, Enciclopedia și producțiile filosofice ale lui Diderot, Maupertius, La
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
neconceput în cazul unei femei? Nu cumva artificialitatea Ancăi ține de o vindictă împinsă până la măsura hiperbolică (într-adevăr, forțată) a unei conviețuiri (maritală), de ani și ani, cu ucigașul, pe tiparul unui plan al răzbunării, și el prea „inginerește” - dramaturgic calculat? Vitoria are o altă „formulă” caracterologică, „hotărârea” ei nu naște un plan răzbunător, ci urcă trepte succesive, dinspre datoria îngropării creștinești a mortului iubit, către un nivel ultim, suprem, al refacerii unei ordini morale, știrbită grav de omorul plănuit
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
nu numai rolul evreului, ci și pe cel al negrului, al colonizatului, al indianului sau al săracului din lumea a treia: ani fericiți și volubili, când mă agățam cu toată inocența de originile mele. Acum nu se mai poate. Resortul dramaturgic s-a stricat. [...] Nici măcar nu mai pot afirma: "sunt evreu" fără să am imediat impresia penibilă că trag genocidul spre mine și că-mi însușesc supliciul altora"27. Într-o vale a plângerii se construiește această memorie care contabilizează treptat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original de saltele albe pneumatice, ale căror forme și volume erau modulate În cursul acțiunii, creând spații ce răspundeau destul de fidel cerințelor dramaturgice. George Constantin dispărea și reapărea În pliurile cavităților care Încercau să-l devoreze. Actorul avea de luptat la propriu cu decorul cinetic avangardist, care la orice pas Îl putea destabiliza, iar la figurat cu metaforele complexe ale textului, Însă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căruia îi mai zicea și Cantemir, urmat și el de ș.c.l., ș.c.l." Cartea lui Ioan Derșidan, Monologul dramatic eminescian, este apreciată pentru faptul că autorul abordează opera eminesciană "în întregul ei", nu doar în exclusivitate cea dramaturgică, având asupra acesteia o dublă perspectivă de interpretare:"una istorico-literară, alta ontologică". Cu mare atenție sunt cercetate cele două volume ale lui Helmuth Frisch privind Sursele germane ale creației eminesciene (1999), (de "o importanță pe care nu ezit să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tiranic, încât cercetătorii s-au întrebat, cu justificată motivație, dacă Eminescu este un poet dramatic"). Atenție specială i se acordă Poeziei populare, apoi sunt discutate Traducerile (Avem și în acest caz repertoriate toate textele traduse, fie ele lirice, epice sau dramaturgice, dar și filosofice, istorice sau științifice). Publicistica este tratată pe linia subiectelor abordate ("Urmărind îndeaproape derularea evenimentelor pe scena politică europeană și internațională, publicistul se gândește tot timpul la impactul pe care acestea îl au sau ar putea să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice"". În actul al doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat din umbră de câteva prezențe hilare, desigur pacienți al stabilimentului. Poetul perorează îndelung, insinuant ironic, comentându-și situația de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mult cu cât poetul și poezia lui a însuflețit necontenit simțirea națională a celor desțărați, cum zicea Aron Cotruș. Dar tonul inflamat al encomiasticii discursului e vecin cu tocmai compromiterea intenției, și nu pentru că textul acesta nu are nici o valoare dramaturgică la urma urmelor nici nu-i putem pretinde așa ceva, el rămânând un scenariu de lectură menit a puncta meritele operei lui Eminescu și suferința lui umană, într-o efigie de bronz, cu toate conotațiile ei de sorginte festiviste ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și mult mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele, precum și, virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are o încărcătură plutonică foarte apropiată, ca temă și cadru, de Strigoii (1876). O postumă din 1876, Femeia... măr de ceartă, e o imprecație
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atât de frecvent la Caragiale, prezent și la Mazilu dar nu prin deformare ci prin modul plasării, nu e nici el altceva decât tot un comic de situație). Deosebirea dintre Mazilu și Caragiale e că acesta avea o structură funciarmente dramaturgică, iar primul una de „moralist”, de aceea teatrul lui e mai abstract : e un teatru de „moralități”, deci un teatru „de idei” ; paradoxul lui Mazilu constă în faptul că este el însuși un „om de idei”. Are așadar dreptate tânărul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „C. A. Rosetti” și „Electroaparataj”. Din 1997 va fi director - mai întâi adjunct, apoi general - al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente referiri la dramaturgie și la componenta literară a teatrului. A coordonat volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
încadrat clar în rama sen- sibilității expresioniste nu mai stârneau nicio mirare la Lucian Blaga însă abia peste câteva decenii. Sub raportul construcției dramatice, a construcției personajului și a complexității tabloului de moravuri, la acea vreme bur- gheze, pivotul operei dramaturgice rămâne O scrisoare pierdută. Nu este cam puțin ? Cea de-a doua axă este con- stituită de cele trei nuvele naturaliste, O făclie de Paște, Păcat și În vreme de război.... O analiză atentă relevă faptul că naturalismul lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Forța personajului, care refuză minciuna salvatoare și tot ceea ce urzea o existență fericit-mediocră, stă în a afirma adevărul, anticipând, măcar tipologic, naturile intransigente moral din teatrul lui Camil Petrescu. Metamorfoza interioară a personajelor este însă prea rapidă, aproape subită, inconsistentă dramaturgic, de unde un aer construit, demonstrativ al piesei și un gust al absurdului prea căutat. Aceleași excese, vizibile cu deosebire în finalurile dramatic-spectaculoase, sunt de găsit și în nuvelele din volumul Martirolog profan. În vremea războiului, părintele Prigor duce un trai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
care se consumă în prim-plan Plus Simbolurile. Cinematograful românesc a stat și mă tem că stă încă sub nefasta influență a cinematografului sovietic de tip Tarkovski, producând în serie regizori bântuiți de himere, afișând dispreț pentru story, intrigă, construcție dramaturgică. O (anumită) parte a criticii de film, favorabilă ea însăși Poeziei, Inefabilului, Simbolului, i-a încurajat împotriva oricărei evidențe. în fine, Publicul ”avizat”, strâmbând din nas la producția americană mediocră (pentru că oamenii aceia nu-și bat capul cu aburiș, ci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de sistem. Nimic nou, dar de data asta o spune Sergiu Nicolaescu, actor al Revoluției și senator al Tranziției. Dar această punere în oglindă a celor două Românii (cea falsă a lui Ceaușescu și cea adevărată a lui Iliescu-Constantinescu-Băsescu) este, dramaturgic vorbind, disproporționată : deși filmul începe în prezent, odată cu trimiterea jurnalistei (Maia Morgenstern, extrem de expresivă când face poze din elicopter) pe urmele copilului născut în catedrala din Timișoara, întoarcerile în timp, în decembrie 1989, la povestea lui Marinică (Cristi Iacob, care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de a filma totul numai din unghiuri subiective) despre cum fiecare nu crede decît ce vede sînt simple momeli ; Sitaru nu investighează riguros nici unul dintre subiectele astea. Perversitatea prostituatei e la rîndul ei artificială. Personajul e mai mult un dispozitiv dramaturgic decît o ființă umană posibilă : pare să se afle pe pămînt cu misiunea precisă de a scoate diavolii din acest cuplu. Perversitatea ei e o necesitate funcțională a poveștii și totodată principalul ei element decorativ ; e un mister teatral simpatic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu Angelina vs Sistemul) și de la un punct încolo se lansează în improvizații. Nu vreau să spun că secvențele de la casa de nebuni sînt intenționat proaste ; el nu e un parodist. Nu cred că gîndește în termeni de ăștia literar dramaturgici (nu-i exclus să fie lipsit de discernămînt literar-dramaturgic), ci în termeni muzicali în combinații intuitive, uneori discordante, de motive mai mult sau mai puțin clasice, de note corecte (Jolie și numărul ei de martiră) și note excentrice (Malkovich în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-ar fi găsit imediat penițele dramaturgice subalterne care să cânte binefacerile Teroarei. Trebuie să subliniez faptul că, în franceză, cuvântul "teroare", atunci când este raportat perioadei Robespierre, se caligrafiază cu literă mare, ca termenii Evul Mediu sau Renașterea. Eu am avut nemăsurata șansă de a găsi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fragmente din Nada Florilor și Nicoară Potcoavă, Petru Dumitriu cu secvențe din Drum fără pulbere, iar Tudor Arghezi cu pagini din Cu bastonul prin București. Li se alătură Zaharia Stancu, Radu Tudoran, Eugen Barbu ș.a. Sporadic sunt incluse și texte dramaturgice, sub semnătura lui Aurel Baranga. În publicistică subiectele, temele propuse și impuse oficial sunt acelea cu încărcătură ideologică, ele privesc și arta, literatura, reușind rareori să se desprindă din încorsetarea dogmei. Reportajul este reprezentat de Geo Bogza, F. Brunea-Fox, Eusebiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]