403 matches
-
reflexiunei] și esprimă foarte frumos asupra ei într-o epistolă (scrisă în Marsilia, la anul 1814). El zice: [... ] Și în memoriile m-dme Clairon se găsesc pasagii cari esprimă cu energie mare neagiunsurile acestui stadiu al simțirei nemijlocite. Compară Tieck, Foi dramaturgice, III, p. 143. {EminescuOpXIV 264} Înainte însă de-a călca pragul stadiului al doilea al artei reprezentative și de a-i dezvolta elementele lui, avem încă de-a (înțelege) ne esplica două fenomene ce aparțin sferei noastre: întîi, conexiunea acestei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra lui Schroder din simplele comunicate asupra acestui mare artist. E impresiunea totală care ne-a rămas din ocuparea cu activitatea sa. Afară de însemnările cele vioaie ce ni le dă Tieck în Phantasus și, pe ici pe colea, în Foile dramaturgice, noi ne rezimăm încă aicea pe descripțiunea lui Schink în Contimpuranii săi, care ne prezintă cu putere mare unele din creațiunile mari ale lui Schroder și afară de asta pe opul copios a lui Meyer asupra vieței lui Schroder. Simțim respectul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neartistică în favoarea mulțimei; mai târziu poate c-o fi pierdut el însuși conștiința asupra acestui obiect. Descrierea ce ne-o face Tieck despre consiliarul Dallner a lui Esslair ne re-înprospătează și mai bine reprezintarea lui plină de măies. trie. Foi dramaturgice, II, p. 87 - 90. {EminescuOpXIV 279} unde o formă nu a răsărit organice dintr-o intuițiune. Forma și chipul de-a reprezintă, cari în artiștii cei mari se prezintă numai ca o frângere deosebită a razelor spiritului lor poetic, capătă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inclusiv pe tine, decât să-ți mărturisești obscura bănuială că nu ai scris nimic rezistent. UN CRITIC SE NAȘTE CA PALLAS ATHENA Vocația critică e o vocație timpurie și un critic talentat se impune de la primele articole. Vocația epică, cea dramaturgică, uneori chiar și cea lirică pot fi târzii și eventual fără imediată recunoaștere, dar e aproape fără exemplu ca un mare critic să nu fi debutat foarte tânăr și să nu se fi impus de la început: vezi Sainte-Beuve, Maiorescu, Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unui grup de intelectuali pornind de la probleme de onoare și omenie. Ca dramaturg, M. este autor al comediilor Opriți planeta (1966), Dragostea din mai (1970), Curajul bărbaților (1981), în care dovedește simț al replicii și o bună știință a mecanismului dramaturgic. De prin 1985, în urma schimbărilor social-politice, scriitorul revine la jurnalul Eu și lumea, pe care îl va publica în 1991. Include aici narațiuni ce denotă o deosebită forță de evocare a lagărelor de concentrare comuniste, unele texte (Prânzul anchetatorului, Damenvals
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
pretutindeni - dă temei drumului „ursit” al unui personaj malefic, Iancu Moțoc, pe care naratorul îl descifrează fie și numai din întâmplările copilăriei. Deși neterminat, Ursita este unul din primele romane istorice românești izbutite, datorită maturității narative mai cu seamă. Vocația dramaturgică deține un rol covârșitor în scrisul lui H., impunându-și somptuos ubicuitatea. Ca autor de teatru propriu-zis, autorul tinde către performanțele marii arte și citează modele celebre (Sofocle, Shakespeare). El vrea să dea personajelor și conflictelor o semnificație simbolică, general
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
într-un Levant al istoriei noastre literare. Cu volumul Cordonul de argint (1997), autorul își continuă investigația gen studiu micromonografic (de pildă, cel despre Al. Davila), dar se concentrează și asupra temelor rămase încă deschise ale unor creații, mai ales dramaturgice (B. P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu) sau în proză: Mihail Sadoveanu, abordat din unghiul componentei lui dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
trăit singur, București, 1997; Candori pedepsite - Punished Candors, București, 2000; Farsa, București, 2002; Voci pe muchie de cuțit - Voices on the Razor's Edge, ed. bilingvă, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Artificiul poetic, RL, 1981, 44; Romulus Diaconescu, Debut dramaturgic, RL, 1982, 53; Constantin Sorescu, „Paradis pentru ziua de luni”, SLAST, 1983, 15; Constantin Crișan, „Paradis pentru ziua de luni”, RMB, 1983, 11928; George Ioniță, „Paradis pentru ziua de luni”, RL, 1984, 13; Horia Gârbea, „Trepte sub mare”, LCF, 1991
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
prin intermediul lui Dan Petrașincu, trimisese la „Sburătorul” majoritatea nuvelelor ce aveau să alcătuiască volumul Întâmplări dintre amurg și noapte (1946), G. încearcă să se specializeze în regia tehnică și în montajul de film, dar contactul cu cinematografia, ca și preocupările dramaturgice sunt de scurtă durată și fără urmări. Proza de început semnată de G. pare direct influențată de modelul epic al Hortensiei Papadat-Bengescu (Vladimir Streinu), dar psihologia eroinelor din Episod, Medalionul sau Caișii în floare, dezvăluind un mecanism al senzualității nesatisfăcute
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
fragmente din Nada Florilor și Nicoară Potcoavă, Petru Dumitriu cu secvențe din Drum fără pulbere, iar Tudor Arghezi cu pagini din Cu bastonul prin București. Li se alătură Zaharia Stancu, Radu Tudoran, Eugen Barbu ș.a. Sporadic sunt incluse și texte dramaturgice, sub semnătura lui Aurel Baranga. În publicistică subiectele, temele propuse și impuse oficial sunt acelea cu încărcătură ideologică, ele privesc și arta, literatura, reușind rareori să se desprindă din încorsetarea dogmei. Reportajul este reprezentat de Geo Bogza, F. Brunea-Fox, Eusebiu
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „C. A. Rosetti” și „Electroaparataj”. Din 1997 va fi director - mai întâi adjunct, apoi general - al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente referiri la dramaturgie și la componenta literară a teatrului. A coordonat volumul
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
subiect contemporaneitatea, transformările și conflictele sociale, metamorfoza oamenilor în aceste decenii. Chiar dacă suferă de oscilații valorice semnificative, întrucât nu a putut evita întotdeauna imperativul ideologic, teza oficială a momentului, creația sa este foarte unitară sub aspectul problematicii. Pentru a transpune dramaturgic o epocă istorică plină de contradicții derutante, L. adoptă ca premisă un fel de luciditate amintind „oglinda” stendhaliană „purtată de-a lungul unui drum”. El face parte din acea categorie de artiști rari al căror ideal de personalitate este anonimatul
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
anchete literare, mesele rotunde, colocviile, dialogurile, care s-au desfășurat, de regulă, într-un spirit de suficientă responsabilitate față de buna orientare a opiniei publice. S-a urmărit în permanență spectrul întreg al artelor, acordându-se spațiu permanent cronicilor teatrale, textelor dramaturgice, comentariilor de artă plastică, cinema, emisiunilor TV. Mai sunt de remarcat „Notele”, adesea polemice, „Revista revistelor”, recenzând presa literară internă și internațională, precum și rubrica „Sport”, asigurată multă vreme de Fănuș Neagu, în stilul său suculent și colorat. În revistă își
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
apei dulci rămâne un aliaj de pictură naturalistă a unui mediu și de biografism romanțios. Reale calități de meșteșug (inventivitate, iscusință în declanșarea și complicarea intrigii, introducerea surprizelor, prelungirea suspansului, întârzierea deznodământului) caracterizează teatrul lui L. Dar motivația funcționării mașinăriei dramaturgice nu este pe măsura tehnicilor folosite. Variantă scenică a unei nuvele, Musafiri pe viață înfățișează o invazie a puterilor răului, ale distrugerii, în climatul unei existențe pașnice. Neputând avea copii, un brutar și soția lui, numiți generic Bărbatul și Femeia
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
Mângâierile panterei (1934), Adevărul și numai adevărul... (1936) sau schițele din culegerea Glasul nevesti-mii (1938). Tentativa de a atrage cititorul prin anecdotică, prin întorsături neașteptate în derularea subiectului înlocuiește preocuparea pentru relevarea omenescului mai adânc, prezentă la S. în scrierile dramaturgice. Patima roșie a stârnit la întâile reprezentații o vie discuție. Unii au văzut în ea un produs al genialității și o capodoperă în materie de „comedie tragică”, cum se subintitulează piesa. De fapt denominațiunea „comedie tragică” este fără motivare, deoarece
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
siguranța de sine a înșelătorului la ezitările și tulburările căutătorului unui ideal. Cu Arca bunei speranțe, piesa cu cel mai mare succes de public dintre cele scrise de S., se intră pe terenul predilect al autorului, în însăși formula sa dramaturgică: actualizare a unor motive biblice, mitologice în sens larg; conflict bine conturat, cu personajele dispuse pe axe de opoziție moral-intelectuală; teorii expuse liber, fără constrângeri, în intervențiile unora și în ripostele venite prompt, la fel de bine articulate; nu în ultimul rând
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
casei lui Simion Albu, pentru ca aceasta să fie expusă la Muzeul Satului din București. Este prețul plătit de dramaturg, în contextul tot mai apăsător politic și mai constrângător artistic al deceniului al optulea. S. dorea să ofere o alternativă ficțională, dramaturgică la istoriografia oficială, recuperând documentar și înfățișând momente de cumpănă sau de izbândă națională. Cu un bun instinct artistic, el alege ceasuri istorice în care cele două fețe ale medaliei (lupta neștiută și victoria oficială, riscul individual și reușita colectivă
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă, naturalistă, corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând în narație și explicitând în note de subsol idei filosofice, sociologice, masiva operă formulează, în grai ardelenesc, principii ale iluminismului lansate de Voltaire, Montesquieu, D’Holbach, Rousseau. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Forța personajului, care refuză minciuna salvatoare și tot ceea ce urzea o existență fericit-mediocră, stă în a afirma adevărul, anticipând, măcar tipologic, naturile intransigente moral din teatrul lui Camil Petrescu. Metamorfoza interioară a personajelor este însă prea rapidă, aproape subită, inconsistentă dramaturgic, de unde un aer construit, demonstrativ al piesei și un gust al absurdului prea căutat. Aceleași excese, vizibile cu deosebire în finalurile dramatic-spectaculoase, sunt de găsit și în nuvelele din volumul Martirolog profan. În vremea războiului, părintele Prigor duce un trai
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
fi o „privire sintetică” curățată de clișee, urmărind să schițeze liniile de evoluție ale fenomenului teatral autohton. Lucrarea, utilă, contează mult pe elocvența cifrelor („indicatorii cantitativi”), a înșiruirilor de nume și de titluri care pot da seama despre „avatarurile” creației dramaturgice și scenice la noi. „Povestea”, astfel condensată, este plasată în contextul unei spiritualități specifice, în care, etapă de etapă, pulsează spiritul timpului. Comentariul, cuminte, succint, clar, se însuflețește pierzând oarecum măsura atunci când, iar și iar, vorbește de momentele de „efervescență
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Romanul parabolic, R, 1986, 9; Ioan Holban, Prezentul repetabil al poveștii, RL, 1986, 46; Cosma, Romanul, I, 294-295; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 194-202; Ion Cocora, „Regina Iocasta”, TR, 1991, 12; Valentin Silvestru, În sfârșit, un debut dramaturgic!, RL, 1991, 14; Constantin Zărnescu, RRI, IV, partea II, 530-537; Ovidiu Pecican, Despărțirea de adolescență, TR, 1993, 9; Steinhardt, Monologul, 225-229; Ulici, Lit. rom., I, 439-440; Petria, Vâlcea, 427-429; Constantin Cubleșan, Constantin Zărnescu - 50, ST, 1999, 3-4; Ghițulescu, Istoria, 467-469
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
în calitate de membri ai societății în care trăiesc”( M.T.S., Consiliul Europei, Comitetul pentru dezvoltarea sportului,1996, p.9.) În literatura de specialitate, mai multe curente sociologice argumentează conceptul de socializare ca funcție centrală a educației: interacționismul simbolic, funcționalismul sistemic, fenomenologia, modelul dramaturgic, etnometodologia, constructivismul structuralist (pentru mai multe detalii a se vedea Stănciulescu, E., 1996). Există mai multe criterii de clasificare a socializării. Astfel, în funcție de stadiile ciclului de viață și de obiectivele diverselor grupuri și instituții sunt identificate două categorii: socializare primară
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
Evei. Deși construit ușor schematic, personajul central nu este lipsit de viață, o parte din farmecul cărții fiind dat și de pictura mediului constănțean, cu proximitatea senzuală a plajelor și cu dramele familiilor de marinari. T. se dedică și experiențelor dramaturgice, piesele fiind adesea conectate prin fire tematice de mediul portuar (Omul din cerc, Mare amară) sau pur și simplu de drame umane (Tata nu mai e ministru, Nici viu, nici mort, Transplant). În Omul din cerc, una din reușitele autoarei
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
istorie”, 1974, 7; Ion Oarcăsu, „Virtus Română Rediviva”, TR, 1975, 39; Gavril Scridon, Rădăcini adânci, TR, 1978, 5; Valentin Tașcu, „Virtus Română Rediviva”, „Făclia”, 1978, 9 757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus Română Rediviva”, CRC, 1978, 27; Adrian Alexandru [Andrei Marga], Debut dramaturgic, „Napoca universitară”, 1979, 3-4; Ion Lungu, „Virtus Română Rediviva”. ST, 1982, 12; Titu Popescu, „Virtus Română Rediviva”, Ț, 1982, 12; Dan Milcu [Dumitru Micu], Dimensiuni năsăudene, CNT, 1983, 3; Ghițulescu, O panoramă, 310-311; Ion Oarcăsu, Literatura și document, ST, 1985
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic sunt vădite și, deși recurge la un instrumentar adecvat, bine cunoscut și bine rodat de la Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, A. de Herz ori Mihail Sebastian până la Aurel Baranga sau Al. Mirodan, rezultatul rămâne modest: un teatru cel mult agreabil, docil-convențional
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]