337 matches
-
dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi părut atunci unora, din interiorul țării sau din exterior, grotesc acest improvizat și anacronic nou tip de domnie, el nu era atât de stupid cum putea să pară unor minți ce judecau logic și normal. Deoarece Ceaușescu se drapa, e adevărat, în faldurile unor glorii trecute - de tipul Mircea sau Ștefan (cu ajutorul unor Titus Popovici și alții!Ă -, dar avea grijă să atace, cu regularitate, vârfurile intelectuale din toate domeniile, ceea ce convenea și chiar producea entuziasm mai ales acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă modalitate de a fi prost dispus. 2. Excesul tehnic. Inteligența se drapează, în acest caz, în terminologie obscură și erudiție de paradă. Abuzează de concepte, se scaldă în inaccesibilul „specialității“, face orice spre a fi greu de urmărit. E un gen de inteligență care nu comunică, și își face un titlu de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
m-am văzut înconjurată de tot felul de nimicuri cu umbre însemnate. Nu era rodul nici unei imaginații, nu era vorba nici de atracția exercitată de suprareal, ci de o despuiere sau îmbrobodire fără nici o jenă, de indiscreția în care se drapase tot ce mă înconjura. Mă obișnuisem acum ca, de câte ori mă întorceam din oraș, să dau mai întâi o raită prin toată casa, verificând dacă nu intervenise vreo schimbare cât lipsisem. Aceste controale, prin care căutam să trag o linie clară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceea ce vedeam cu adevărat. În curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald afară (deși nori de ploaie începuseră să acopere luna), apoi își termină vinul și fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zăcea înăuntru și n-avea nici un sens să mă întorc, deși am simțit ceva care mă atrăgea într-acolo, un soi de forță care mă împingea să reintru. Zâmbetul liniștitor nu mai avea nici o putere. Eram din plastic. Totul era drapat. Obiectivitatea, faptele, informațiile concrete - acestea erau de-abia schițate. Încă nu se lega nimic, astfel încât mintea se apăra, iar evidența era restructurată, exact ceea ce încercam să fac în dimineața aceea - să restructurez evidența care părea să aibă un sens - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ulei parfumat pe brațe și pe picioare și o declară gata pentru saună. Ajungem lângă foc, unde restul echipei stă aliniată ca la spectacol, Jo se așază pe un scaun doar în costum de baie, iar Alfonso, cu ajutorul lui Cristian, drapează o pătură în jurul ei. Apoi, cei doi cară oala cu apă fierbinte și o depun în fața picioarelor lui Jo, avizând-o să și pună picioarele de o parte și de alta și să se miște cât mai puțin ca să nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era tapetată cu brocart de un albastru pal, cu modele roccoco aurite. Aerul era umed de aburul înmiresmat al ceaiului. Perdele de mătase din același albastru drapau cele trei ferestre mari. Lumina care trecea prin ele arunca o umbră lăptoasă pe rochia neagră a Annei Alexandrovna, iar din șemineul de marmură, flăcări scurte și repezi se furișau printre munții de cărbuni incandescenți. ă Este șoc așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de i se vedeau. Avea corpul zbârcit, dar compact și nu era multă, fizic vorbind, însă nu era nici firavă. Trecerea timpului îi tocise orice urmă de moliciune, făcând din ea un exemplar demn al condiției umane. Umerii îi erau drapați cu un șal enorm negru, iar o bonetă delicată părea nelalocul ei pe părul ei cărunt, aproape metalic, strâns într-un coc greu. Nu își ridică privirea când intră Anna Alexandrovna. ă A plecat? ă Da. ă Cine era? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și odăițe în care stăpânea dezolarea, într-o sală pe care n-o mai văzusem. Ferestrele erau ceva mai mari decât niște ochiuri de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plasarea omului în orizontul misterului religios. Tot de la Blaga (în sensul unei valorizări pozitive) vine și sentimentul trecerii, „cântecul vârstelor”, care țâșnește din viață și din moarte în egală măsură: „Tânăr fiind și plin de năluci am slujit frumusețea/ netrecătoare drapată-n petalele trandafirului roșu/ ora de-acum e mai săracă-n uimiri și mai rece/ dar neclintit nu abdic de la-nțelesul minunii/ roua din capelele crinilor nu s-a uscat pentru mine// Mă cunosc și mă judec eu însumi mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
și așezându-l printre condeierii de vocație: „și vitejaște cutează de intră tocmai la viziriul. Și cu mare groază deșchise buzele lui, și cu multe lácrămi i să ruga ca să să milostivească”. Pledoaria, un foarte bun discurs de înduplecare bogat drapat în promisiuni și angajamente, își atinge ținta și crunta decizie este schimbată (este mântuit și Gheorghe Ghica). Meritul aparține în întregime înțeleptului boier: „că pre acel Costandin foarte-l avea Chiupriuliul iubit, căci îl aflase că grăiaște drept și ține
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o efigie, atunci când am putut să-l cunosc mai îndeaproape: crețuri fine, dar adânc săpate în masca feții, ochii mari, calzi, un zâmbet amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a "Luceafărului" (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica "Distinguo", iar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
faptă și imaginație, sau cel dintre știință și conștiință ș.a. Rămîn ideologia și imaginația în urma tehnologiei? Nu cred. Se potențează reciproc. Iar simțirea noastră vine și ea din urmă. Cel mai prost sincronizat pare trupul omului, arhaic, sexuat, (ne)rușinat, drapat în personalități dizarmonice. Acest decalaj prometeic constituie obiectul acestei încercări. Prin urmare, cine impune ritmul? Eu cred în mersul ideilor, chiar dacă adepții tehologismului se aruncă într-o stare colectivă realmente patologică. Nu cred în depășirea fanteziei, a emoțiilor și responsabilităților
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
simți inferior. Să te cunoști, să știi cât valorezi. Inteligentul stă cu garda ridicată împotriva propriilor prostii, le recunoaște și se străduiește să le elimine; prostul li se abandonează fără rezerve". Sunt acestea pagini de reflecțiuni scrise de un moralist drapat în veșmântul socraticei ziceri, de neșters, "Cunoaște-te pe tine însuți". Mihai Pricop este consecvent don quijotesc într-o lume în care prostia se secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri ale demnităților statale. Pledoaria autorului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
grav al fatalităților umane". Gustul romantic pentru Orient trăiește în pictura Balcicului un ultim și tardiv avatar. Dar mai există o explicație pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să ne amintim că Tudor Vianu și G. Că-li-nescu vedeau în
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
cu vultur / apar funcționarii lins pieptănați, / dispar în misterioasele coridoare / împodobite cu genți și avize" (Reședință de plasă).Un aer de pictură naivă emană din asemenea imagini țepene, cu linii tandru caricate, de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a nu ne aminti ( și ne amintește și autorul) de pînzele lui Henri Rousseau, în care un infantilism al viziunii capătă rafinamentul consumat al unui stil stîngaci, se transmută în subtilitate: "În ultima zi a sfintelor sale
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
religioasă apare îmbrăcată în albastru. Semnifică apa, curățenia și, din cauza aceasta, servește la sanctificare și botez. Violet. În biserica creștină, violetul este culoarea purtată de episcopi. La curtea Franței, ea reprezenta doliul și, de aceea, în timpul ceremoniilor funerare, sicriile sunt drapate cu violet. Simbol al spiritualității, în creștinism, violetul semnifică relația spirituală dintre Hristos și om. În Vinerea Mare, bisericile sunt decorate cu violet. În monumentele simbolice ale Evului Mediu, Iisus Hristos poartă roba violetă în timp ce suferă, ceea ce semnifică că acesta își
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
zilelor în această relaxantă activitate. Pentru că esența comunismului (născut din marxism, și nu din platonicianism!) se reduce la astfel de situații, și la altele asemănătoare, derivate din ele: teroare polițienească, abuz instituționalizat, arbitrariu, corupție generalizată. Dacă „visătorii” care s-au drapat în zdrențele utopiei egalitare cred că ideile lor transpuse în realitate arată altfel, îi invit să-mi indice un loc de pe glob unde socialismul și comunismul au reprezentat altceva decât triumful resentimentului, al represiunii și sărăciei generalizate. Refuzul intelighenției din
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
reprezentanți chiar acolo unde, târâș-grăpiș, se mergea pe direcția unui ,internaționalism" - fie el și unul irigat cu elemente de intoleranță și securism. Iată că prin Adrian Severin P.S.D.-ul e gata să sară pârleazul naționalismului cu nuanțe rasiste, al grobianismului drapat în înalte sentimente patriotice. Oricum am întoarce-o, oricum am suci-o, dl Severin a scris un articol incalificabil (de fapt, e cât se poate de... calificabil: xenofobie și rasism), iar apoi a încercat să arunce încă o găleată de
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
DAN”. Misiunile turnătorului „DAN” vizau un informator experimentat din moment ce generalii Vlad și Pleșiță îi încredințaseră una din cele mai murdare campanii de compromitere a lui Tudoran prin răspândirea zvonului că acesta ar fi fost, de fapt, un om al Securității drapat în disident. După aflarea notificării CNSAS și studierea documentelor din dosarele aflate în arhiva acestei instituții, un șoc a fost pentru Dorin Tudoran descoperirea feței nebănuite a lui Mircea Iorgulescu (nume conspirativ - „DORIN”) sub masca unui prieten care „de-a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
pentru paginile fără femei; de cum apare în cadru vreo reprezentantă a "sexului secund", reiese pe loc că viziunea lui Ghe (girată "discret" de "autor", "din off") despre relațiile amoroase și despre femei în general e de un misoginism jenant, penibil, drapat "inteligent" în obișnuitele pretenții de idealism și genialitate incapabile să convingă pe cineva. Prima povestire a lui Ghe este despre o "dragoste la prima vedere", mai precis despre o întîlnire de cîteva ore cu o foarte tînără profesoară de franceză
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
au crezut, dintr-o dată, o specie de nemuritori. Că ideea de nemurire le va fi venind de la venerabilii șefi țărăniști, se prea poate: pentru tinerii lupi, supraviețuirea peste epoci istorice a acestora constituie un model - poate singurul! - de comportament politic! Drapați în hlamida glorioasa a învingătorilor fiarei comuniste, membrii ridicolului club "Eu, tu și Emil" s-au pus pe dulcele trăi al guvernării în dorul lelii. Nu numai că nu i-au căutat pe cei cincisprezece mii de specialiști pe care
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
V. Ermilov: frumosul înseamnă viața, viața este lupta, rezultă că frumosul este lupta: "Din punctul de vedere al esteticii socialiste, frumosul este lupta, pentru că lupta constituie conținutul vieții noastre, lupta sacră pentru comunism".xiii Mizeria, cozile, abuzurile și umilințele se drapează, și prin contribuția literaturii propagandistice, în aura eroică a luptei. Adevărul camuflat în silogismul citat mai sus ni-l dezvăluia Arghezi, la începutul anului 1947: Pentru că ne displace să spunem că viața șnouăț e o porcărie, ne flatăm a prefera
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
cultivă cu mare dexteritate imagini ce-o împing la periferie, o minimalizează. Copilăria apare evocată elementar (puțin angajant) prin alfabetul datelor senzoriale. Văzul, auzul, mirosul, gustul se dilată nu spre a comunica o trăire mai profundă, ci spre a o drapa sub volutele ingenioasei fantezii ce i se substituie. Naivitatea e trucată cu arta unui mare senzual: "Trebuie să stai mult timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]