1,848 matches
-
mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva de la tine... SMARANDA: Nu mai am ce lăsa, bărbate. De-acu' doar sufletul să-l mai dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cum sunt, tot mi-a trosnit măduva capului... DĂNILĂ (îi strigă la ureche): Apoi nu, frumușelule, nu așa. Pe tine nu te-am lăsat să chiui de două ori? Ia mai ascultă-mă și din partea astalaltă, că abia mi-am dres glasul! (lovește din partea cealaltă. Efect puternic) CODÂRLIC (se prăvălește): Săriți! Am crăpat de tot! Ajunge, văleu! DĂNILĂ (îl ridică la loc, îi strigă la ureche): Da' poate n-ai auzit tocmai bine chiuitura mea. Ce zici, mai facem o probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la urma urmei, n-o pierd și fără asta! ... Da, știm și noi că teatrul ar trebui să fie O școală de moravuri și-un leac de insomnie, Un sfânt lăcaș în care un spectator novice Când intră să se dreagă, nu riscă să se strice. Mai mult decât atâta: un teatru-adevărat Ar trebui să dreagă ce e deja stricat, Să fie-un fel de templu miraculos, în care, Când intră o femeie, să plece fată mare! Dar ce să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ar trebui să fie O școală de moravuri și-un leac de insomnie, Un sfânt lăcaș în care un spectator novice Când intră să se dreagă, nu riscă să se strice. Mai mult decât atâta: un teatru-adevărat Ar trebui să dreagă ce e deja stricat, Să fie-un fel de templu miraculos, în care, Când intră o femeie, să plece fată mare! Dar ce să facem dacă un teatru ideal, Oricât ar fi de pudic si de... Național, Nu poate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu adevărat cântare de laudă pre glasul al 7-lea să înălțăm. Asta întâi și numaidecât! (Își drege glasul, psalmodiază cam expeditiv) "Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție!" Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față, pufnește și stropește în jur. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au din fire deșartă, au din lehamite, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce-ți doresc și sfinției tale. Și că am ajuns nevătămat aici, în casa Ilincăi ce-i zicea a lui Dudău, și n-am avut vreme să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care îl scălâmbăie atunci când el, fostul președinte, îi apare în raza vizuală. Închide fereastra. Mai bine așa. Nesimțitul așa obișnuiește, îi mai strigă și tot felul de măscări. Măcar să nu le audă. Nu le aude. Se întoarce în sfârșit, își drege vocea și-l întreabă pe Ciuvică dacă el mai ține minte că a fost cândva președinte, lider regional. Îți amintești, nu? Când îi vorbeam la televiziune lui Manolescu cu Nicky și el admitea ca un boier. Măi, băiete, măi! devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să înghit. Porția a 7-8 colegi de-ai mei. Sigur că toți hăhăiau, ce, ți-era frică să nu te îneci? Așa umilință mai rar. Vă spun drept! Și atunci, o fată, căreia bineînțeles că îi port veșnică recunoștință, a dres impecabil busuiocul. Las’ că știu io, bă, panaramă, că tu doar ai făcut pe nebunul! Le-ai zis lor că nu poți să înghiți ca pe seceta asta, să le bei toată apa! Al dracu’ ce poți să fii! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
era mai ușor. Eu însă trebuie să mă târăsc prin tranșee, să înfrunt gloanțele și, până la urmă... Să ajung și în mâinile dușmanului - a încercat Costăchel să glumească amar... Știam eu că doar tu poți vorbi de toate aiestea - a dres-o Petrache. Ai să mi-o plătești! - l-a amenințat prietenește Costăchel. Nu ai nici-o scăpare - a insistat agronomul. N-am încotro... După un ceas de la sfârșitul revistei de front, m-am trezit chemat la căpitan. „Sergent Costache Vultur! Domnul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea când limbile flăcărilor închipuie năluciri fantastice - a pus ordine în treburi inginerul Cicoare. Au băut pe îndelete. Costăchel și-a dres glasul, semn că va porni să povestească. Pe o masă din biroul de mișcare se afla o hartă. De față erau doi ofițeri străini, echipați de luptă. Unul din ei ne-a prezentat situația frontului din acea zonă. A urmat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Iar Daurel privea pe sub sprâncene, când la unul, când la altul. Părea că vrea să zică: „Vă spuneam eu că aiștia-s de-o baie. Nu-i scoți dintr-ale lor... Cu chiaburii iștia nu ieși la capăt cât îi veacul”... Dregându și glasul, Tașmău a filozofat: Dacă voi - care sunteți fruntașii satului - spuneți nu, ce exemplu să ia de la voi ceilalți? Mai gândiți-vă! Când să mai trecem?... Mai treceți! - a răspuns Costăchel, simțind că i se urcă sângele la cap
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
față cu greu acestui program... M-am trezit vorbind cu patos, apărându-mi cauza și, În clipa următoare, plângeam cu suspine. Profesoara se uita pe sub ochelari la mine, vădit afectată, și cu un ton mai aproape de omenesc, pe care șil dresese tușind ușor, mă invită În bancă. Treci la loc! Și te rog să Încerci să nu mai Întârzii! Oricât de greu Îmi era uneori să mă trezesc la o oră așa de matinală, am depus tot efortul ca Întârzierile mele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spună „Numai noi doi avem flori“ și asta i-ar fi apropiat. Apoi i-ar fi atins brațul ca din greșeală și el ar fi luat-o de mână. Însă Delia nu îndrăzni să spună nimic. Domnul cu servietă își drese glasul și se ridică important. Ceasul său cât încheietura mâinii bătea în ritmul inimii. Dacă o să coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul ușilor spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
neinteresante - pe scara rulantă sau în metrou -, când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului sânii plăcut formați ai secretarei roșcate. Aceasta rămăsese cu privirea pironită în cocul imens al doamnei care ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O dimineață banală începea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar se va drege în câteva zile, ai să vezi! Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era cam oacheș nepoțelul ei, în a cui sămânță s-o fi aruncat oare!? Olga le făcu semn că vizita se cerea încheiată și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cuminte îi e frică de mama, nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă... - Ei, dacă tot vrei să părăsești corabia, hai să mai bem un pahar de whisky. - De ce nu un pahar de vin!? - Pentru că numai așa ne putem drege. Și Teo fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca selectă, Îndemnându-l să nu stea pe gânduri. Băură amândoi. Alex se crispă un pic și chiar mai lăsă în pahar din licoarea oferită cu generozitate de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca varga bătută de vânturi și de ploi. Însă doamna deputat Rița îl avea, zilnic, în vedere. Nu lăsa să-i scape din mână nici o licitație, oricât de mare sau oricât de mică ar fi fost. De îndată, făcea și dregea, ca licitațiile să fie câștigate, una după alta, de către sponsorul domniei sale. și el a încetat să mai tremure, de un anumit timp. Dimpotrivă. Crescându-i profiturile, firesc, îi creșteau, proporțional, puterea pecuniară și fălcile. și era atât de mulțumit! Atât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acum abea m-am sculat. Lasă c-o pui, poate, astăzi. Nu e timpul potrivit. Nu vezi că norii stau gata să-și scuture prima zăpadă peste noi și meleagurile noastre? Ba, da, văd. Mai bine hai și ne-om drege nițel, după aseară. Intră în ogradă. și om gusta câte ceva din primul butoiaș, că nici nu i am dat cep. Acu i-l dau. și avem baftă să fim amândoi de față. Au coborât în cramă. Când au revenit la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mascându-ți curiozitatea, ridicând pofticios din sprâncene, gata să asculte o bârfă suculentă direct de la sursă. "Mda... Uite cum a fost: își luase fața aia de mare domn care e pus în situații dificile de subalterni. Face către mine așa, dregându-și glasul cu o morgă pe jumătate oficială, pe jumătate amicală, cum e mai nasol: "Doamna profesoară" zice "îmi pare rău să vă spun, da' niște zvonuri foarte urâte mi-au ajuns pe la urechi". M-am uitat, nu știu cum, în mod
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]