23,252 matches
-
aceste sentimente creștinești. Unele ziare s-au întrecut în a-i pune la zid pe fiul lui Ion }iriac și pe fata lui Mircea Sandu. Cei doi, împreună cu o cîntăreață, Ileana Lazariuc, sunt acuzați de consum și de trafic de droguri. Se spune că poliția e de multă vreme pe urmele lor. Așa o fi. Surse din Parchet susțin că există probe clare împotriva celor trei. Și asta e posibil. Dar eu, ca ziarist, cîtă vreme nu am făcut o anchetă
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
anchetatorii din România ar fi infailibili " ceea ce nu se prea întîmplă " și tot trebuie să-mi păstrez o minimă precauție față de ei. Fiindcă nu se știe niciodată dacă acuzatorul nu greșește. Cînd Andrei Gheorghe a fost acuzat că ar consuma droguri, cea mai mare parte a presei a sărit în apărarea lui, pornind " corect " de la prezumția de nevinovăție a jurnalistului. Parchetul susținea, în cazul lui Gheorghe, că are probe inatacabile. Cînd presa a început să monitorizeze cazul, inatacabilitatea probelor s-a
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
inamic al reformelor, un "nostalgic"? Nicidecum. Vorbește un fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine din trecut îl apasă pe fostul prizonier și omenește altfel nici nu se putea. Tocmai de aceea, luându-se ca reper pe sine, propria-i experiență, este atât de contrariat de performanțele altora în materie de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
despărțirea vocativului prin virgulă de restul enunțului fiind o regulă deseori încălcată. Destul de recente sînt împrumuturile - evident anglo-americane: "Ce să te ajut man?" (computergames.ro). În contexte jurnalistice se poate observa reconstituirea documentară a contextului sociolingvistic: într-un reportaj despre droguri, personajul față de care se folosește termenul de adresare moșule este desemnat mai întîi ca puștiul: "Puștiul nu e deloc amărât. E îmbrăcat bine și ține la vedere un telefon miniatural și un lanț gros de argint, o adevărată zgardă de
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Cristina Tacoi instituie aproape un cult, un de profundis clamavi ca un cântec neîntrerupt, când oracular, când evocator-răscolitor dedicat Prințului Chiparos. Respectivul arbore peren, arhetip al vieții și al morții, și ale cărui semințe și rășină se foloseau în compoziția drogurilor imortalității, nu este deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
româno-maghiaro-harghitean parafrazat și adaptat situației: "Seara bine mâncat,/noaptea bine culcat,/dimineața mort sculat". Acum e altfel: aproape cu toții știm ce are de gând poliția, parchetul, comisarii sau procurorii... Descinderile și "flagranturile" se transmit în direct la televiziune, kilogramele de droguri ne sunt prezentate cu posesorii, consumatorii și cu cătușele lor cu tot... Jurnalele tv ne dau detalii în valuri de declarații docte și certe despre cele mai incerte chestiuni... Totul se știe, totul se cunoaște până în cele mai mici amănunte
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
zilnic, răgetele semidocților din multele, multele emisiuni TV programate spre îndobitocire? Cât mai pot fi apărați doar cu dăruirea educatorilor, când lumea cealaltă, de dincolo de porțile școlii, se deschide tot mai amenințătoare? încă le repugnă copiilor din lumea satelor tentația drogurilor, a sexualității și pornografiei, a violențelor de tot felul... Cât îi mai poate apăra lectura, literatura, mă gândeam, stârnindu-i la discuții, încercând a le afla, dincolo de sfieli și inhibiții, gândurile despre presă, despre istorie, despre cărți citite. Există în
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
stepă ce face puțin agreabilă orice adăstare în acel spațiu. Sunt realități care la București nu par să preocupe pe nimeni. Lupta oarbă pentru putere, obsesia de a înșfăca rafinăriile, spațiile comerciale, afacerile bănoase (nu în ultimul rând, traficul cu droguri și arme) nu lasă timp și energie pentru românașul de care-și aduc aminte o dată la patru ani, când, pentru a-i șmangli votul, îl amețesc cu-o bere răsuflată și cu o pereche de mici verzulii. Există și în
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
În mod sigur, nu mai erai ca înainte, Koke. De luni de zile, poate de ani, de cînd pictaseși "de unde venim? cine sîntem? încotro mergem?" nu mai terminaseși nici un măcar un tablou. Cînd nu erai răpus de boală, alcool sau droguri, îți pierdeai timpul cu această revistuță lunară de umor și pamflete, Les Guępes (Viespile), organ al coloniștilor din Partidul Catolic al lui François Cardella, în care îi atacai cu ferocitate pe guvernatorul Gustave Gallet, pe coloniștii protestanți, conduși de vechiul
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Stephen Campbell Moore), autorul unui roman confiscat la vamă și - forțat de împrejurări - al unei rubrici de scandal. Ei sunt tineri șic, fac parte dintr-un circuit al petrecerilor și dintr-un grup de amici "vicioși" dependenți de alcool și droguri. Banii vin și pleacă din buzunarele lui Adam, așa că Nina e vândută și cumpărată nu doar o dată. Fry echilibrează foarte bine această poveste cu ambiția de frescă socială a filmului: decorurile sunt extravagante, iar personajele secundare - regizorul a optat conștient
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
pensia cu un dolar și jumătate? Prizonierii din cuștile de beton construite pe vremea lui Ceaușescu? Vagabonzimea de maidan? Caracatița infracțională care, în mare ei generozitate, se ocupă și cu "aducerea de voturi" pentru PSD? Peștii, curvele și traficanții de droguri controlați de mafia din poliție și serviciile secrete? Resentimentarii și neputincioșii care nu-și scot din cap modelul "statului-părinte"? |sta e electoratul? Dictatorii, escrocii, profitorii nerușinați nu ajung și se mențin la putere doar cu votul ne- și dezinformaților. Destui
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
Marius Chivu Iată că după câteva tentative și o cvasi-reușită (Pizdeț de Alexandru Vakulovski) avem, în sfârșit, o carte care abordează explicit și amănunțit "fenomenul" drogurilor (folosesc un cuvânt enervant pentru naratorul din RealK), dar o face cu un oarecare stil și fără prea multe fițe. Spun "în sfârșit" pentru că în romanele tinerilor drogurile devin tot mai mult o stare de fapt, însă în concentrații narative
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
Vakulovski) avem, în sfârșit, o carte care abordează explicit și amănunțit "fenomenul" drogurilor (folosesc un cuvânt enervant pentru naratorul din RealK), dar o face cu un oarecare stil și fără prea multe fițe. Spun "în sfârșit" pentru că în romanele tinerilor drogurile devin tot mai mult o stare de fapt, însă în concentrații narative superficiale, oricum nesatisfăcătoare. Ceea ce nu înseamnă însă că romanul lui Dragoș Bucurenci " care a ales ca titlu tocmai denumirea alternativă a ketaminei " ar fi vreo capodoperă a genului
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
simplu un jurnal de narcoman trebuie să îți asumi mai întâi un statut psiho-social precar și apoi să suporți, inevitabil, oprobriul public. Motivele nu sunt de discutat aici. Pe de altă parte, să intri în rolul ficțiunii 100% scriind despre droguri, riști să fii acuzat că nu cunoști îndeajuns subiectul care cere neapărat experiență personală. O soluție rezonabilă, din acest punct de vedere, ar fi convenția aleasă de Dragoș Bucurenci, numai că între cele două motivații de mai sus, foarte puternice
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
voci între Andrei și Dragoș. Dacă în prima parte a cărții, Andrei semnează note de subsol "tehnice" prin care explică jargonul narcotic (shot, sharf, pill, acid, timbre, ex, palmieri, blunt, bong ș.a.) și dă informații suplimentare despre tipul și efectul drogurilor în cauză, spre final, această mediere pentru neinițiați este preluată fără temei de însuși diaristul narcoman. Între cele două discursuri, între notele de subsol și capitolul Manualul visătorului amator, de pildă, nu e nici o diferență pentru că, de fapt, frazele împrumută
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
cu care s-a însurat pentru a o scăpa de naziști. A fost copywriter, detectiv particular și lucrător la dezinsecție. Întîlnirea cu Ginsberg a fost salutară pentru beatnici. Burroughs era adevăratul, de fapt, singurul nonconformist al grupării: bisexual, dependent de droguri, violent, pistolar. Era un 2-Pac al beatnicilor. Kerouac & Co. îi admirau inteligența și cultura și își luau notițe de la el. Burroughs e cel care i-a pus să scrie. Deși toate cărțile sale (vreo 14) sînt autobiografice, ficțiunea se arată
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
în Mexic din cauza problemelor cu legea, și-a împușcat accidental soția în cap (episodul apare în Junky, dar inexplicabil ,ratat": soția nu e împușcată, ci îl părăsește). A mituit poliția mexicană, stabilindu-se apoi la Tanger, unde spera să găsească drogul legendar yage. A murit la 83 de ani, după ce devenise, în 1982, membru al Academiei Americane. Junky este debutul lui din 1953. Romanul a fost publicat cu pseudonim în Franța, la Editura Olympia, cea care i-a publicat pe Nabokov
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
al Academiei Americane. Junky este debutul lui din 1953. Romanul a fost publicat cu pseudonim în Franța, la Editura Olympia, cea care i-a publicat pe Nabokov și pe Henry Miller. Junky este povestea autobiografică a tînărului dezabuzat dependent de droguri care intră în diverse combinații în suburbiile New-York-ului. Periplul unui junky de la un distribuitor la altul, fuga de razii, traiul în mediul sordid, slang-ul și practicile junkerilor, tovărășia cu indivizi dubioși, suspecți de a fi informatori, păcălirea farmaciștilor pentru
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
în orice film de gen. Vei afla despre pantopon, neambutal, peyote, benzedrină și acel misterios yage, despre hop, roach și siretă, dar senzația e ușor didacticistă. Scrisă într-o perioadă în care era ilegal fie și numai să vorbești despre droguri, Junky este, jumătate de secol mai tîrziu, o carte fumată. Puține lucruri rămîn din acest roman, căci Burroughs a lăsat tema să controleze literatura. Cînd se instalează dependența, orice alte preocupări își pierd importanța pentru consumator" devine, astfel, o frază
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Privind cartea de debut a lui Filip Florian din această perspectivă, devoratorii textelor publicate de tinerii scriitori în cunoscuta serie a Editurii Polirom vor fi crunt dezamăgiți. În Degete mici (Premiul de Debut al României literare, 2005) nu se consumă droguri, nu se înjură cu dezinvoltură, iar scenele de sex sînt bine învăluite într-o ironie suficient de pudică. Scris și apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
articolului, acțiunea lui Khan nu avea nici o explicație. Spre deosebire de vecinii și prietenii său de origine sud-asiatică, acesta părea a se fi integrat stilului de viață occidental: nu-și pierdea vremea la colțul străzii, nu se droga și nici nu vindea droguri - acestea fiind, în viziunea articolului din care citez, principalele ocupații ale imigranților musulmani. Ei bine, Khan și ceilalți trei teroriști puteau fi considerați excepții de la regulă: munceau, aveau grijă de familii, îi ajutau pe cei nevoiași. În plus, descoperiseră valorile
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
de spectacolul cumplit, încât franceza mi-a fost destul de deficitară. Opresc aicea povestirea. Cred că este suficient. Mai vreau să subliniez un singur lucru: acțiunea iresponsabilă a televiziunii: ne-au fost arătate figuri patibulare care explicau cum s-au găsit droguri la țărăniști, ba chiar a apărut un individ care a susținut că puține zile mai înainte a fost târât cu forța în sediul PN}CD unde i s-au injectat droguri; la liberali s-a găsit o mașină de falsificat
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
arătate figuri patibulare care explicau cum s-au găsit droguri la țărăniști, ba chiar a apărut un individ care a susținut că puține zile mai înainte a fost târât cu forța în sediul PN}CD unde i s-au injectat droguri; la liberali s-a găsit o mașină de falsificat bani, iar la Universitate arme! Fără comentarii. Sic rebus stantibus, este greu să uităm fapte demne de comuna primitivă. Din nefericire, interesul promotorilor și apărătorilor mineriadelor a rămas neschimbat de o
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
mediul agrar, formarea conștiinței de clasă, răspîndirea iluziilor comuniste, represaliile fasciștilor (de la uleiul de ricin la omucideri), emigrația economică, dar și politică, războaiele, evoluția instrucției, a instituției matrimoniale, schimbarea mentalității, contradictoriul '68, agresivitatea stilului modern de viață, plaga pedofiliei, a drogurilor, a răpirilor de persoane pe mapamond, distrugerea speciilor protejate, parabola dialectului (prezent în vorbirea directă a unor personaje, pentru care avem, în anexă, un mic vocabular), dictatura regizorilor în lumea teatrală etc., etc. Dar povestea Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
din nou pe Pacino în mafiot, pe fundalul unui script de Oliver Stone. O pildă rarisimă: un remake din 1983 la fel de bun ca originalul din 1932.De data aceasta violența e organică 100%, iar personajele o prizează ca pe un drog. Efectele consumului ambelor sunt plictiseala și saturația, iar indiferența îi succedă luptei acerbe pentru bogăție. Prin repetiție omorul se banalizează, iar către final lui Tony Montana (Al Pacino) îi e totuna dacă moare sau nu, totul e să ucidă el
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]