491 matches
-
a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâmplări plimbate prin mirările oamenilor și bucuria de a fi tras cu arcul în pătrarul lunii. Nu știu nicio umbră care ar face cu ochiul în câmpia soarelui de răsărit pe care tu vrei s-o străbați dimineața călărind după dropii. Cerul e mai mult o cupolă tapetată cu mătase gri-albăstruie între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
mari de conifere, Câmpia transilvană de iubire, Cu dorurile de nemărginire. Urc gânditoare scări medievale, Cu Oltul îmi croiesc prin munte cale, Adun legende, lacrimi, doruri multe, Și alții să le știe,să le-asculte. Aș colinda la vânători de dropii, Miresmele trecutului s-apropii - Cuvinte să nu pun de-a curmezișul - Bogat și sincer fie secerișul. Îmbracă limbă veche nouă haină, Colindă universuri mari de taină, Popas cât să ascult o rapsodie Și buciumul sunând a veșnicie. Ajunși demult legende
PUNCTE CARDINALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361344_a_362673]
-
îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea dobândită din trăirile înaintașilor săi: „Moșii mei vânau dropiile tăcerilor / Din rădvanul singurătății....//...au murit într-o pagină / Din cartea amintirilor...”, dar, „..peste mine aplecați / Sapă nostalgii în a inimii mele paragină. // Ei mi-au dăruit setea de ceruri și pustiu / Și mi-au tors peste inimă, depărtarea” („Atavism
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
O pădure de foioase și conifere/ cu galerii nesfârșite de păsări/ invadase orașul./ Un făguș silvatica/ își rezema coatele de Intercontinental./ Păsările dirijau autobuzele.../ Din cinematografe ieșeau/ păduri tinere de mesteceni,/ alimentarele erau pline/ de fructe sălbatice/ și ouă de dropii/ ... iar pe covoarele fermecate/ ale poienilor plutitoare/ iepurii albi/ făceau tumbe//” (Vis și tumbe, pag. 337). Apelând la simbolistică, putem afirma că arborii fac legătura între cer și pământ, semnificând aspirația spre o ascensiune luminoasă. Binomul om-natură oferă cadrul ideal
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag misterioasele căruțe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme și uriașele tiruri. Timpul
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag misterioasele căruțe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme și uriașele tiruri. Timpul, cu stomacul lui infinit, a- nghițit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât și peisajele de coșmar ale
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
încă din secolul XV. Aici, se află o icoană făcătoare de minuni, pictată de acelaș zugrav în anul 1673, care a pictat icoana de la Nicula. Tot la mănăstire am vizitat mică Grădină Zoologică ce cuprinde fazani, prepelițe, rate leșești, căprioare, dropii și diferite specii de câini. Iar de la micul magazin cu odoare și cărți bisericești de unde fiecare am cumparat cartea lui Arhimandrit Ghrighenție Oțelea, intitulată “Mănăstirea Strâmba- loc sfânt de îndreptare a sufletului”. De aici am plecat spre Pădurea Zmeilor, unde
PE URMELE ISTORIEI ÎN AFLAREA LUMINII ADEVĂRULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348570_a_349899]
-
în văzduh și razele lunii prin canaturile iatacului prințesei care palpită de dor! E „Frumoasa Oltului”, înaltă, înmlădiată ca floarea soarelui pe raza luminii, merge pe vârfuri, tremurând suplu ca firul crinului și cântă fermecător! Străluminează în glasul ei de dropie a câmpului Olteniei și în duhul ce-i vibrează trupul, un arc vioriu care unește omul cu reveria. Înveșmântată în portul mirific popular, Elena-Daniela Cuculici poartă pe corp salbe de flori și armonii geometrice din cusături măiastre, cum își poartă
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne stropii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Imperiu deșertic / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vine anul, trece anul Toată viața vânez banul Dacă reușesc. Și mâine, Mai cumpăr o pâine Iedera din Valea Lungă îmi trăgea pe cer o dungă La capătul podului ciclopii ieșiseră la vânătoare de dropii De la început până la sfârșit, am albit, am chelit... Tobe la momentul fast meniscul lui Metafrast Urletele de hienă ne sosesc printr-o antenă necerută, nechemată dar pentru care suntem puși la plată! Referință Bibliografică: Vine anul / Ion Untaru : Confluențe Literare
VINE ANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361654_a_362983]
-
arăturii, nu se mai folosește discul, ci se seamănă direct, cu un agregat de semănat pe 12 rânduri, având un randament de 120 de hectare la 24 de ore. Interesant de menționat este mai ales că soiurile românești de grâu - Dropia și Flamura 85 - au depășit soiurile străine pe care le-au încercat mătcașii. La rapiță, pe lângă îngrășămintele complexe, au folosit și un produs Bayer, care i-a mărit rezistența la ger. S-au aplicat și tratamente foliare spre a evita
GALATEANUL GAVRILA TUCHILUS,MINISTRU AL AGRICULTURII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351095_a_352424]
-
Nici mai bune, nici deloc Ne-a păscut seceta care Ne-a iubit de mici și dacă Plânge vântu-n fiecare Toamnă, cu ciochini de bacă Fiindc-am râs și-am plâns utópii Peste care n-am putut, Doamnelor ca niște dropii, Prințul nu ne-a cunoscut Doar un zâmbet de avere Ca să urci un dulap sus Și să treci când ți s-o cere Dintr-o lipsă, într-un lapsús - Pentru câtă amăgire, Să nu cauți vinovații, Ne-am pierdut de
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
Alces alces alces, Antilopa Saiga, Saiga tatarica tatarica, tarpanul, Calul Sălbatic European, Equus ferus ferus, colunul, Măgarul Sălbatic Mongol, Equus hemionus hemionus, Marmota de stepa, Marmota bobak, Brebul, Castorul European, Castor fiber, Bourul, Bos primigenius, Zăganul, Vulturul Bărbos, Gypaetus bărbătuș, Dropia, Focă de Marea Neagră... Cine dintre copiii noștri știu ce sunt ele, aceste animale? Am pierdut încet și sigur legende, mituri... Hai să facem un salt în timp pe teritoriul României! Am fi cu siguranta șocați de animalele pe care le-
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
călători în timp cu doar cu câteva sute de ani in urma, am vedea focile de la Marea Neagră, antilopele din Moldova și Dobrogea, caii și măgarii sălbatici din Bărăgan, elanii, bourii și zimbrii din pădurile Ardealului,Valahiei și Moldovei, stolurile de dropii din jurul Bucureștiului, Timișoarei, Călărașului, Constanței și Brăilei, zăganii de pe piscurile Carpaților.” Iată acum o pagină de proza adevărată: „Morcovii și boabele de fasole, cojile de la castraveții tăiați pe lung, merele muscate și scuipate apoi pe un prosop care cred că
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
ale câmpului înzăpezit care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a fost astă vară la secerat, a strigat la amintirile sale : -Hei, voi ciocârlii, prepelițe și voi, dolofane dropii! Voi, gureși pitpalaci, cinteze și călifari, ca niște roșii curcani, ce-ați cântat la secerat, când eu snopii i-am legat, veniți și voi să aflați și cu toți vă bucurați, că...”astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
care se află câte o pasăre și una în vârf, ceea ce înseamnă că viața va continua. Nu lipsește nici sugestia morții, pe un alt model păunul fiind dispus pe un pom al vieții întrerupt. Păsările preferate sunt păunul, pupăza, rândunica, dropia. Oamenii apar în diferite ipostaze: femei, copii, bărbați, de obicei, îmbrăcați în costume tradiționale. La comandă se lucrează și cu forme geometrice în romburi, modelul solar, lingura, furculița, grebla, pistornicul, păpușa. Un alt model foarte greu de realizat este cel
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
6 cărți de autor și am fost prezentă în mai multe antologii. În aprilie, 2014, am luat premiul Muzeului Literaturii Române, la Concursul de Povești de la Bojdeuca din Țicău, iar în luna august, din același an, am obținut Premiul I “Dropia de aur” pentru EPIGRAMĂ în cadrul concursului național “Dor de dor”. În 2015 am obținut premiul I “Dropia de aur” pentru PICTURĂ în cadrul aceluiași concurs național “Dor de dor”. Cărțile mele pot fi răsfoite accesând blogul http://bibliotecadk.blogspot.ro /. CV
AVATAR DE SCRIITOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370669_a_371998]
-
premiul Muzeului Literaturii Române, la Concursul de Povești de la Bojdeuca din Țicău, iar în luna august, din același an, am obținut Premiul I “Dropia de aur” pentru EPIGRAMĂ în cadrul concursului național “Dor de dor”. În 2015 am obținut premiul I “Dropia de aur” pentru PICTURĂ în cadrul aceluiași concurs național “Dor de dor”. Cărțile mele pot fi răsfoite accesând blogul http://bibliotecadk.blogspot.ro /. CV-ul meu literar poate fi vizualizat pe http://unziar.blogspot.ro/p/cv-literar.html În timpul liber, pictez
AVATAR DE SCRIITOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370669_a_371998]
-
venit pentru mine pe acest Pământ, Stai undeva departe la capătul zării, Oferindu-mi noi prilejuri să te cânt. Cu gândul de tine încet mă apropii, Cu mâinile mă joc prin al tău păr, Te ascunzi în timp ca liberele dropii, Dezlegi pentru mine al iubirii adevăr. Simțim în inimi sincera iubire, În suflete dând naștere la furtuni, Căutăm drumul spre înalta fericire, Alergând prin ale lumii genuni. Inimi unite, chiar fiind departe, Care se atrag precum magneții, Plutind în liniște
DRUMUL SPRE FERICIRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352944_a_354273]
-
la ureche revarsă odată cu vuietul mării, melodii. Cântecele compozitorului Dumitru Lupu sunt cele mai melodice din muzică ușoară românească, purtate de talazuri în largul mării, până pier vârfurile vapoarelor, iar de la țărmuri, până la frontierele care rotunjesc țara, pe câmpii cu dropii, pe Carpați cu cerbi, din „gara mică”, la grădina cu toate florile din lume” și toate dragostele din omenirea ce n-ar avea viață de-ar fi fără flori și fără dragoste. Dragostea cutremură atât de profund și de uman
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
a pădurilor bătrâne cu zimbri, a Dunării cu deltă mirifică și perla Ada Kaleh pe care-au scufundat-o netrebnicii, cu mare cântată de Ovidiu, salbe de munți cu cerbi, șiraguri de râuri plescăite de păstrăvi, platouri de câmpii cu dropii și ciocârlii, numai cântecele n-au putut să ni le distrugă și fure străinii, dar nici noi nu le-am purtat grija! Aici a cântat cândva, ca vioara, lin și alinător, Anca Agemolu. Ei, parcă îi fură cineva cântecele, în
ANCA AGEMOLU UITAREA, CA DELICT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354007_a_355336]
-
unui timp, ale unui curent, ale unei fascinații. Avânt în iureș, neodihnă și jertfă pe iubire, mișcare și revoluție elevată, culturală, aceasta a fost „Flacăra”! Tineri și tinere făceau tulumbe prin aglomerație, rupându-se de pământul de sub picioare, sărind ca dropiile în grâne, să ajungă în marile adunări de pe stadioane, la orele de spectacol cosmic, susținut de „Flacăra” în fiecare sfârșit de săptămână, undeva, într-un oraș din țară! Fiecare cântăreț avea o aură fictivă, fiecare era venerat, cu fiecare cântau
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
constantă lirică existențial-nostalgică, pentru că poetul Aurel M. Buricea are dorul, nostalgia câmpiei largi a Bărăganului cu cumpene de fântână, care împung Cerul cu semeții de „coloană infinită” brâncușiană; își acordează bătăile inimii și zvâcurile sufletului său generos în cântec de dropie; își reglează ritmul profesional de intelectual rasat și de elev al lui Pitagora, doar după cântecul cucului, când țăranul român a știut dintotdeauna că poate ieși la arat, la prașilă și la mireasmă de pământ reavăn; nu și-a părăsit
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
coborâte din cer de linia orizontului, de unde se iveau răsărituri și unde plecau apusuri de soare mai frumoase decât poveștile mamei și decât Fata Morgana ce călca fără urme pe picăturile de rouă căzută pe ierburile unde sălășluiesc iepurii și dropiile. Drumul vieții Părintelui Mihail Milea a fost stabilit dinainte, ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” și de timpuriu a simțit atracție sempiternă față de creștinism. Înălțându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]