316 matches
-
experiență că aurul are tentații mari! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul) Atunci să bem și să pornim la drum! Fiecare își ridică pocalul și-l golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începe concertul nocturn
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
BOIER CIOCOIU: Ce trebuie să facem? CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu cedați tentației că sunteți pierduți! Cei patru călăreți se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță. Călăreții, continuă să înainteze. CĂPITANUL ARNĂUTU:După indicațiile din hartă cam pe aici trebuie să fie comoara. În mijlocul poieniței se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
frumusețe răvășitoare. Se oglindesc tărâmuri dumnezeiești în cântecele sale și se dezlănțuie cerul într-un spectacol de culori fără asemănare. Frământările poetului își găsesc tihna în razele de credință care-i scaldă sufletul și care-l înconjoară în mister. Străbătând drumeagul către fericire, ochii săi sorb minunile care i se înfățișează și lasă lacrimi de rouă să picure pe mătasea timpului. Dar timpul său capătă alte valori. Nu cunoaște decât sferele înalte, căci reușește să-l învingă și să evadeze . Suntem
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
originare, era doar de mahala. Dar îmi amintesc cum, pe la vreo patru-cinci ani, mergeam la grădinița din satul de centru, pe lângă porumbii care mi se păreau niște uriași, ascunzând primejdii și emoții nedorite. Îmi mai amintesc cum mergeam, pe un drumeag, în satul bunicilor din partea maternă, pe la poale de pădure cu flori și gâze multicolore, pe lângă o cișmea cu apă rece și bună, trecând calea ferată pe care, rareori, trecea un motor, între Caracal și Piatra Olt. Apoi poteca șerpuind printre
MODELE, ASPIRAŢIE, ÎNCLINAŢII de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346353_a_347682]
-
fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștiemireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu-i mai
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
un ceva de neatins... * Avea în minte marota: s-ajungă la poalele muntelui aceluia! O repeta întruna, când încetunel ca pe-o insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn al strădaniei sale. În răstimpuri dădea s-apuce pe alt drumeag, spre dreapta ori spre stânga, dar colinele îi rămâneau tot în coaste, prevăzătoare. Când se-ntâmpla ca deznădejdea să-l încolțească rânjindu-i aprigă, își zicea că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
înconjurată de niște tarabe și un han improvizat din pefele, din 1990 nu s-a făcut nimic. Intre amfiteatrul, de lângă șosea, și forumul coloniei pe vremea romanilor erau via plaustralisplacată cu dalii mari de piatră așezate perfect, astăzi e un drumeag denivelat plin de gropi ce se transformă în noroi după fiecare ploaie. Despre forum și celelalte clădiri, vile, temple sau atelierle să nu le comparam cum sunt întreținute și prezentate cu cele din străinătatea vestică a României, fiindcă ne cuprinde
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
cu mașina cu care veniseră. Soarele își croia cărarea domol spre apus. Nicu era întins cu capul spre apus. Maică-sa sta în genunchi și-i ținea capul în mâini și-l legăna ca și cum ar cerne. Începuse să însereze. Pe drumeagul dinspre sat s-a apropiat o umbră de om. - Dumnezeu să-l ierte! Auzii țipetele tocmai din Piscul Bisericii. Sunt prin zona asta de câteva zile. Mă cunosc mulți oameni și-mi povestiră despre marea tragedie. Nu mai așteptați pe
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
TRISTE Ț I ESTIVALE GEORGETA RESTEMAN Așterne-mi visul, frunză ruginie Așterne-mi visul, frunză ruginie Când dai sărutul tău, sfințit de toamnă, Pământului mustind... ești tristă, doamna, Prin fald de neguri rătăcind pustie... Dezmiardă-te în limpezimi de ape Drumeag făcându-ți printre stânci rebele Pribeagă-n vânturi ascunzând sub pleoape Zăvoaiele-ntristate și fără pasarele... Așterne-mă cu tine-n pace lină Adie-mă în suflet cu iubire Îmi scalda visu-n nopți cu luna plină Și-al meu cuvânt
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
gata-gata să mă cred fir din firea divină! La Trei Brazi, cuprind fermecat preajma... Miresme și cromatică dau veste c-a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
aici vor să găsi inele și coroane ale marilor voievozi, podoabe ale marilor prințese din țară și din întreaga lume. Într-o dimineață, înainte de răsăritul soarelui, căpitanul Arnăutu în fruntea cetei sale de vânători de vampiri străbătu ulițele satelor, apoi drumeagurile dintre câmpuri și se îndreptă către dealurile împădurite ale subcarpaților. În depărtare, se zăreau culmile alpine cu frunțile abrupte scăldate-n soare. Pe la orele amiezii ajunseră la poalele munților lângă un izvor cu apa limpede și rece ca gheața. Traversară
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
lui Dracula s-a născut!” Căpitanul Arnăutu simți o amețeală atunci când primele raze ale soarelui îl izbiră în moalele capului. Lumina zilei parcă îi slăbea vlaga din mușchi și brațu-i devenea greoi. În cele din urmă, porni agale pe un drumeag ca să ajungă la locul de întâlnire cu căpitanul Sasu și cu oștenii săi. Referință Bibliografică: XI. MASACRU LA PALAT (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1482, Anul V, 21 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NICULAE ȘI CU TUȚA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului NICULAE ȘI CU TUȚA Niculae și cu Tuța Au plecat cu săniuța - Amândoi colegi de școală - Pe drumeagul ca o coală, Prin pădurea fermecată, În zăpadă îmbrăcată. Zurgălăi în hamuri sună, Caii-s buni, și vremea-i bună! Chiciura în pomi sclipește Și în soare se topește. Iepurii, ca să se joace, Ies pe câmpuri în cojoace. Veverițele, și
NICULAE ŞI CU TUŢA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376196_a_377525]
-
bocet și un oftat Și cu fruntea-i grea lăsată-n Ușa ființei mele-n prag. Și m-am întristat de mila-i Și-n bocet m-am întrebat " De ce mi-a fost dat să caut Liniștea pe-un alt drumeag?" Și-apucând așa în pripă Acel drum când s-a-nserat Am simțit că îmi lipsește Sufletul, căci l-am uitat. Și-ntrebându-mi atunci gândul Ce sta liniștit în roz, "Pot să merg să îl aduc?" Sec mi-a spus: "nu
SUFLET UITAT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369177_a_370506]
-
licorne. Le chemin Symbole central de la poétique de Blaga, le chemin est souvent évoqué comme marque du passage, de la fuite du temps, du destin assumé. Pour ne pas altérer le sémantisme du symbole, la traduction littérale est la plus adéquate : " Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști [...]. " " j'évitais leș chemins dans le silence pur [...]. " (Satul minunilor/ Le village des merveilles) (Miclău, 1978 : 413). La merveille, le miracle Surtout dans leș recueils de jeunesse, le poète est émerveillé par la lumière et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ciripitul unei păsări pierdute în văzduh, da, trecând de la cerul acela la reverberarea lui profundă, pe care o simțea în pieptul ei ca pe o prezență atentă și vie. Da, trebuia să observi până și căldura blândă a prafului de pe drumeagul acela care ducea la Saranza... A ridicat ochii și l-a văzut... Mergea spre ea, era încă departe, la capătul străzii. Dacă Charlotte l-ar fi primit în pragul casei, dacă el ar fi deschis ușa și ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Noul venit prinse vaca de nări și-i vârî adânc în beregată gâtul șipului. Răsucindu-și grumazul, vita, aproape înecată, fu nevoită să înghită cu bale uleiul. - De-acuma dați-i drumul și fugăriți-o. Tremurici mână vita roșie pe drumeagul dinspre bahnă, făcu un ocol către livada popii și de acolo o aduse înapoi. Umflată pepene, vaca venea în trap ușor. - Se baligă ! chiui de departe Tremurici. - Ei, de-amu a scăpat, zise Hortolomei, și, ușurat, se puse săși răsucească
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o făcu la deal, probabil știa el ce știa. Au mers, o vreme, pe șosea, dar pe cine căutau, n-au găsit. Deodată, căluțul o coti la dreapta și-o porni pe drumeagul de țară care duce către satul bunicilor. Fetele simțiră că inimile încep să le bată cu mai multă putere. Zăpada era, aici, mai mare, iar ici și colo drumul era poleit cu un strat greu de gheață. Calul, însă, înainta
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prietenii mei se aflau sub controlul antreprenorial al acestui trib. În lumea birmaneză a afacerilor, noțiunea de achiziție ostilă era diferită de cea din Statele Unite. La puțin timp după acest anunț, Walter Îl rugă pe șofer să oprească pe un drumeag neasfaltat de lângă șosea. A, pauză de pipi, spuse Wyatt. La fix. Ceilalți aprobară. Nu ne-am oprit pentru a folosi grupul sanitar, spuse Walter cu diplomație. Dacă mai aveți răbdare, ne vom mai opri o dată, puțin mai Încolo. Motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
veni răspunsul. Mâine va trebui să urcăm la pas și de-abia dacă o să vedem Rhonul din depărtare. Ai văzut bine că drumurile prin munți sunt mai lungi decât ai crede, mai ales dacă vrei să te ții departe de drumeagurile și cărările mai umblate. Dacă ne ajută vremea, o să ajungem poimâine. Khaba adulmecă în aer. — Vântul e umed, observă el. Aduce miros de ploaie. Audbert ridică din umeri și spuse doar atât: — O să vedem. Se înveli apoi în pătură, închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tramontana; pe latura opusă, zidul înconjurător se termina cu un turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Noviodunum și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el veneau cei doi prieteni ai săi. între ei, călare pe un asin, înainta și Inisius. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi, dar și trupul neînsuflețit al unui războinic care nu rezistase rănilor grave și acum zăcea ascuns în grabă într-un pâlc de arbuști, la marginea drumeagului. Văzând întunericul ce se întindea tot mai adânc asupra văii, nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să amâne ascensiunea și să-și instaleze tabăra pe malul torentului, iar pentru el tot acest timp era timp pierdut. — Ieri ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
următoare se porniră iarăși la drum, luând calea spre Argentoratum, și intrară astfel în regiunea Bagaudiei. 3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă, în zilele următoare, apucând-o pe drumeaguri bătătorite, ce duceau când în sus, când în jos, printr-un peisaj presărat cu creste ascuțite și dantelate de granit, întrerupte de hăuri adânci și de multe conuri de origine vulcanică, îmbrăcate aici în iarbă, colo într-o vegetație deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cunoscător al obiceiurilor barbarilor, știa că e formată din războinici în repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se puteau vedea hoarde de armate pe jos sau călare, care, încolonate uneori de-a lungul drumeagurilor, dar de cele mai multe ori mărșăluind dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]