1,192 matches
-
lucrărilor publice, până în 1853 s-au înființat încă 15 cișmele, numărul lor ajungând la 62, cu un debit de 250 mc pe zi, față de 218 care intrau până atunci în Iași. Dacă până la începutul secolului al XlX-lea doar proprietarii dughenelor aveau îndatorirea de a pune noaptea în ferestre o lumânare pentru ca să lumineze ulița, între 1802-1804 se cunoaște și se pune în aplicare o reglementare precisă și eficace în privința iluminării orașului. Felinarele instalate pe ulițe, mai ales la porțile dregătorilor, cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
octombrie 1817 are loc „tocmeala și ponturile cu care slugerul Pavăl Duca s-a învoit cu epitropii târgului să facă o moară în Vadul de la Morănii de Jos;" la 12 martie 1818 „Costache Canta vel visternic vinde obștei târgului Bârlad dughenele ce le avea chironomie de la răposata soacră-sa visteriasa Catinca Ianculea, în preț de 12.000 lei."; la 13 decembrie 1818 „locuitorii târgului Bârlad se jeluiesc lui Vodă pentru moara din apa Bârladului pe care o luase cu poruncă Domnească
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
limba grecească și moldovenească". Ajutorul pentru biserică și școală, înțelegem din studiul pr. protopop Ioan Petru - Fălciu, publicat în Elanul nr. 55, septembrie 2006, consta în acordarea „veniturilor de la Vama Domnească (de la Podul Vadul Călugăresc - Fălciu) și birul de pe 10 dughene". Hrisovul domnesc împuternicea Episcopia - Sfinția sa Chir Meletie Episcopul - și „Domnul spătar ce este stăpânul Târgului Fălciu" să poarte de grijă ca atât biserica cât și „școala ce se face să fie în bună stare". Școala primară rurală în Pogonești a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
buzunarele încărcate de bucățele unioniste, litografiate la Iași, pe care le împărțeam repede, fără a ne opri cineva". După cam 3 ani, la noiembrie 1870 în casele lui Iacov Fătul avea să se inaugureze Școala Normală, „așezată în cele șapte dughene și 14 camere, la Calea națională, alăturia de tipografia Asociațiunii „Unirea", din care 8 camere erau dormitoare, 2 camere transformate în una singură servea ca refectoriu, și alte două, din față, devenite o singură sală servea pentru clase", iar direcțiunea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
datează deci, dinaintea anului 1615. În anul 1829 a fost zdruncinată de un cutremur, într-atâta încât, în anul 1841 -1842, amenința să se ruineze. A fost dată jos și rezidită cu o parte din veniturile sale din moșii, case, dugheni și vii și cu ajutorul familiei fostului domnitor Ion Sandu Sturza, cu soția sa Elena, fiica Vornicului și caimacamului Teodor Balș, precum și al altora din familia lor. Planurile au fost întocmite de arhitectul grec Andrei Karidis. Clădirea bisericii a mai fost
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
și din doi ochi ai îndrăgostiților și care vor pomeni că, Grigore beiu a făcut fericit ora șul Iași, aducându-i această apă dulce ca mierea" (1765). În final, adăugăm că "Spiridonia", având mari venituri din mori, fabrici, velnițe, și dughene primite ca donații, a administrat în trecut, în întreaga Moldovă 16 spitale, 4 ospicii, două orfelinate, două școli de moașe, două aziluri, precum și stațiunea balneară de la Slănicul Moldovei. Podoabă a orașului de altă dată, podoabă a Iașului de azi. 41
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
din zid în anul 1761 de către văduva unui anume Constantin Tuduri, cu numele de Sofia Monahie, fiică a lui "Ioan Vârnav Jignicer". Biserica a fost zidită din averea pe care i-o lăsase soțul răposat: "pivnița de ciubotărie" și "două dugheni". Biserica aceasta nu își serbează hramul la fiecare sfânt Teodor din câți sunt înscriși în calendar, ci totdeauna numai în prima sâmbătă din Postul Mare, precum și de Sf. M.Mc. Teodor Stratilat (8 febrâuarie). În plan, biserica are formă de cruce
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Nestor Ureche s-a învoit să le facă metoh această biserică. Și, astfel, împreună cu soția sa Mitrofana, cu ginerele său Hatmanul Isac Balica și soția acestuia Anastasia cu fiii Vasile și Grigore și cu fiicle sale, au închinat-o împreună cu "dughenile și cu toate câte se văd și cu viile și cu satele și cu toate câte trebuiesc". Un cutremur din anul 1803 și un incendiu din anul 1874 aduc grave stricăciuni și, din lipsă de fonduri pentru restaurare, a fost
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
vorbesc cu un prieten, trece vremea...” (Situațiunea). O vizită la Iași a personajului narator din Monopol..., fixată În mai 1907, devine fericit prilej de petrecere; petrecerea, improvizată pe o vreme ploioasă, constituie o plăcută modalitate de omorâre lentă a timpului: „Dugheana e plină de amici, toți funcționari publici și profesiuni liberale. Așteaptă aici de mult să se oprească potopul, și, așteptând, ca să le pară timpul mai scurt, iau aperitive, Țuică, mastică, pelin, mișmaș și gustă mezeluri, salam, ghiudem, cașcaval, măsline... [...] ...Și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
așeza pe localitățile băii: căsăpie, crâșmă, berărie, velniță, pitărie, moară și alte vânzări pentru trebuințele locuitorilor", în schimbul unei taxe neprecizate încă; pentru evitarea "dosirilor și abuzurilor" cu efectele cunoscute în cazul logofătului Conachi -, mănăstirea trebuia să interzică stabilirea crâșmelor și dughenelor evreiești în preajma băii de fier. De asemenea, mănăstirea trebuia să ofere locurile de pășune necesare atât vitelor de la fabrică, cât și celor aparținând lucrătorilor, în schimbul unei taxe anuale de 4 lei/vita mare și 1 leu 20 parale/ vita mică
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
este mai bine a se întrebuința foarfeci mari sau, în lipsa acestora, pot sluji prăjini lungi, sau sămânța se poate căpăta prin scuturarea crengilor. Acii care doresc a-și cumpăra sămânță bună de crin să vor pute adresa la Viena, la dughenile de semințe, unde vor afla bune, sănătoase și proaspete semințe de Boemia sau Styria, însă este de însămnat ca sămânța să nu se aducă pe apă cu vase de vapor, ci mai bine pe uscat. Dacă s-ar strânge cucuruzii
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Paloda, Strîmba și Ștefan cel Mare care, trecând peste apa Bârladului, se prelungea pe str. Cuza Vodă până la bariera orașului. Începutul străzii, cînd cobora de pe podul Pescăriei, mirosea puternic a pește și a fructe orientale, unde se înghesuiau mai multe dughene mărunte de pescărie, coloniale, lumânări, fierărie și mărunțișuri și unde își aveau prăvăliile Tache, Ianke și Kadîr, eroii din piesa bine cunoscută și mult jucată pe scenele teatrelor din București și din provincie, figuri care au existat și au făcut
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93466]
-
și mărunțișuri și unde își aveau prăvăliile Tache, Ianke și Kadîr, eroii din piesa bine cunoscută și mult jucată pe scenele teatrelor din București și din provincie, figuri care au existat și au făcut negoț cinstit și căutat de bîrlădeni. Dughenele lor se aflau pe ultima sută de metri venind din str. Ștefan cel Mare spre Podul Pescăriei, adică spre Podeni. Pe partea dreaptă era o prăvălie scundă și întinsă, a lui Bizim, căruia bârlădenii îi spuneau “turcu”. Era mic de
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93466]
-
te văd și eu că ești voinică.” (I. Creangă) Dacă termenii afectivi și volitivi aparțin stilului dialogal, termenii onomatopeici caracterizează cu preponderență stilul narativ; locutorul „descrie”, prin imitație lingvistică, manifestări sonore ale lumii despre care comunică: „Pupăza, sbârr! pe-o dugheană.” (I. Creangă) „Și cum îmi spuneau ei îngrijiți, numai ce și auzim cântând în tei: -Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” (I. Creangă) Prin apartenența lor la componenta narativă a comunicării, termenii onomatopeici funcționează ca semne lingvistice (cu esența lor specifică) deopotrivă în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impersonale: „Ascultă, e mai cald aici ca-n pisc și ceață.” (T. Arghezi, 334), • adjective, mai ales când funcționează ca nume predicativ, dar și ca atribut: „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare.” (G. Bacovia, 94) • interjecții: „Pupăza zbrr! pe o dugheană...” (I. Creangă, 37) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul spațial fixează în enunț: • locul desfășurării unei acțiuni (al existenței sau manifestării unei stări, însușiri): „Căutam în iarbă și-n mohor tainele ascunse tuturor. Mă uitam în fântână și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenele în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discreditări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exclamația caragialiană "criză teribilă, monșer!", pe de altă parte (tot de la Caragiale citire): "Turta dulce, panorame, comédii...", replică ce pare să fi adus un ton optimist în vremea când "românul se distra la spectacole populare de bâlci și cumpăra din dughene turtă dulce" (Jurnalul Național). Ironia subtilă, antinomia vremurilor ("criză teribilă" - "criză înspăimântătoare, cum e cea de azi") particularizează două momente de istorie, calitativ diferite: Într-o criză înspăimântătoare cum e cea de astăzi, românul se înveselește cu comédii, la întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui termen sau a unei sintagme în scop expresiv. Această metataxă se manifestă la nivel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sale: " De vânzare ți-i găinușa ceea, mă băiete?, De vânzare, moșule!, Și cât cei pe dânsa?, Cât crezi și dumneata că face!, Ia ad-o-ncoace la moșu, s-o drămăluiască! Iaca poznă, c-am scăpat-o! Pupăza zbrrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme, cu lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa! Eu, atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea". Prin Creangă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care asista la un "județ al sărmanilor". Negustor lipscan e un reportaj despre călătoriile negustorului Dămian Cristișor, care umblase prin lume și văzuse atâtea noutăți ale civilizației. El aducea marfă de la Lipsca și o vindea în Iași, unde avea "o dugheană în ulița mare". Negustorul le-a povestit celor adunați la Hanu Ancuței despre călătoria cu trenul, "un fel de căsuțe pe roate, și roatele acestor căsuțe se îmbucă pe șine de fier", merge fără cai, un fel de căruță "cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
gherghef și pleacă. Îl trimite pe bărbatul ei să vândă basmaua În târg. Flăcăul Îl aduce pe boier acasă, deoarece acesta voia să se convingă că femeia lui a făcut basmaua. După un timp, vine un alt boier mare În dugheana lor și o fură pe nevasta flăcău1ui. Dar de demult, În Moldova Întreagă așa era obiceiul: că, de ai fi lăsat undeva la fântână sau pe drum un lucru și să fi venit la anul, sau la câțiva ani, Îl
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie să mor, tu, până la întoarcerea mea, vei merge fără să poți muri". Jidovul rătăcitor, crede T. Saulea, își are prima sursă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apar în toate satele comunei, cârciumile, la Lupeni fiind chiar două. Afacerile cu băuturile din cârciumi și din prăvălii făceau ca cei care arendau aceste localuri, să se îmbogățească destul de repede. Nu mult după aceea și-au făcut apariția și dughenele evreilor care porneau cu un capital destul de mic, dar în scurt timp obțineau profituri mari. Deoarece negustorii de la prăvăliile particulare înșelau pe țărani, cumpărându-le produsele la prețuri derizorii și apoi le vindeau la preț de speculă, învățătorul Ioan Alexandrescu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
precum și cele două războaie mondiale au împiedicat dezvoltarea cooperativei sătești de consum, care a continuat însă să funcționeze ca o mică prăvălioară în localul său din satul Lupeni. Ca o consecință a slabei dezvoltări a comerțului cooperatist, s-au înmulțit dughenele (prăvălii particulare) care ajunseseră să fie câte 3-4 într-un sat. După al doilea război mondial, rețeaua cooperației de consum s-a lărgit prin înființarea de noi unități de aprovizionare și desfacere în satele Alba, Vatra, Mlenăuți și Bașeu. Unitățile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]