476 matches
-
prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul orașului, inven tatorul formulei internaționale „dada“ fiind un tânăr și exotic colaborator În trecere pe la Noua Revistă Română, al cărei se cretar de redacție eram (1910-1916); el Însuși având un precur sor autohton
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu ei contribuindu-se În acest fel, la Înflorirea speculei și a vinderii anumitor produse de strictă necesitate sau de lux la suprapreț, plăgi social-economice de care n-am scăpat decât În acești ultimi ani de democrație șchioapă, buboasă și duhnind, uneori, a autocrație și a despotism, când gem galantarele boutique-urilor și mall-urile de marfă dar bani ioc! O gravă greșeală a comis redacția emisiunilor pentru străinătate În ziua de 8 ianuarie 1974 când cerberul M. VÎrtopeanu a semnalat-o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
excelent“ și „Mai trebuie“ și ermeticul „L-am urât pe tata“. Scânteia care mă animase altădată se risipise în mare parte. Ce-aveam de gând asociindu-mă cu gangsteri și contrabandiști de diamante? Oare de ce cumpăram kilograme întregi? Apartamentul meu duhnea a marijuana și a vapori din drogurile gătite. Într-o după-amiază m-am trezit și nu mai știam cum funcționează nimic. Pe ce buton trebuia să apăs ca să pornesc mașina de espresso? Cine-mi plătea ipoteca? De unde apăruseră stelele? După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este dacă-l poate face pe spectator să miroasă piața aia cu ajutorul văzului. Acțiunea începe într-o piață cel mai atotduhnitor loc din Franța secolului al XVIII lea și regizorul Tom Tykwer își dă toată silința s-o facă să duhnească pe o rază de un kilometru în jurul cinematografului, aglomerînd energic detalii de gunoaie, șobolani și pești în putrefacție. Acolo se naște geniul olfactiv Jean-Baptiste Grenouille, ale cărui prime inhalații pe acest pămînt coincizînd cu primele lui urlete rezultă în condamnarea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
post. Rămâne de neînțeles cum de toți cei care nu mai puteau de leafa cadrelor didactice, invocau o lege votată de un Parlament care, în ochii opiniei publice, nu se bucură nici de respect, nici de încredere. Legea aceasta care duhnește a campanie electorală a fost votată de toți cei care credeau că mai rămân 4 ani pe scaune, iar cei care se duc la catedre să se ducă și cu pensii și cu salarii competitive cu ale celor din agenții
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din pat și, în picioarele goale, cu o dâră de transpirație scurgându-i-se de-a lungul gâtului și frigându-l ca o tăietură pe viu, dădu fuga să deschidă. Acarul Ilie, cu ochii holbați, îi trimise în nas răsuflarea duhnind a vin (întârziase cu niște prieteni): "Rușii sunt pe insulă!" Tot atunci începu să sune în birou telefonul. Se repezi într-acolo: "Vă trimitem o locomotivă cu două vagoane de vite, luați ce puteți și plecați fără să mai așteptați
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nici un fel, deși unul din ei, tocmai ăla care-mi părea cel mai nesuferit, a încercat pentru o vreme să-mi facă puțină curte. Am dansat la un moment dat cu el și a încercat să mă mângâie pe spate. Duhnea a alcool. M-am oprit din dans și am spus că sunt obosită. Credeam c-a priceput mesajul. Dar el s-a așezat pe canapea lângă mine și mi-a spus că mi s-a dus un fir de la ciorap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vorbă cu ai mei, după ce mama a încheiat convorbirea telefonică, însă vraja aceea țesută între noi se făcuse ferfeniță. Am ieșit din sufragerie cu temerea ivită din senin că, dacă mai rămânem toți trei acolo, o să înceapă iar să duhnească a mortăciune. Mi-am pus o casetă cu Pink Floyd (Wish You Were Here), am stins toate luminile și m-am vârât în pat fără chef. Totuși... de ce nu mă sunase? A doua zi dimineața m-am întâlnit cu Georgiana
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr odată de-a dreptul grotesc lui Eduard. Era fardată mai puternic ca de obicei, părul îi cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce dracu’ era să fac? Mă plictiseam, ți am spus, căs cam întruna. Doar când m-am gândit ce moacă distractivă o să faci când o să mă vezi la ușă și-o să-mi auzi propunerea m-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scape de pumnii acestora și de loviturile de cuțit neatente, însă nu scăpă de ei până aceștia nu o scuipară în față. Le putea auzi încă stigătele chiar și după ce ușa de la scara din dos se închidea în urma ei. Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse de guler și îi spuse în fața duhnind a votcă: ă A fost fiica voastră. Fostul funcționar civil nu reacționă deloc la spusele lui Porfiri. Lilia Ivanovna. Ivanovna. Lilia Ivanovna, continuă Porfiri, accepntuând patronimul. Chiar dacă s-ar fi făcut vinovată de acuzele astea, tot fiica dumitale rămâne. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o auzi pe maică-sa spunând într-un moment oarecare. Ea, cel puțin, e văduvă, n-are cine să-i vină în toiul nopții duhnind a rachiu și cu gărgăuni în cap. Slavă Domnului, încă n-a murit de foame iar copilul, ăla, al ei, încă puțin și e mai îmbrăcat decât al nostru. Draga mea, dă-mi voie să mă îndoiesc de o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul le-a spus alor săi că nici în ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul În buzunar, ca Poezia-Amant care trăia acum În mine. la București ! 61 4 lumea Încet, Încet, compartimentul se umplu până nu mai rămase nici un loc liber și Începu să duhnească a sarmale, a țuică și a cozonac rămase după Crăciun. Era prea devreme ca să-mi deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, Însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se agață naufragiații. Sălbatic, un extaz frenetic străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o cruce și somnul lui duhnea a vin. Degeaba încercară să-l trezească. Scâncea, fericit și amorțit, și se rostogolea între două morminte pe care le mângâia pe rând drăgăstos". Ileana îi spune lui Stan: "Te iubesc, iar dacă satul acesta nu-ți place, ei bine
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
La ieșirea din spital, un bătrîn fără adăpost forțează să intre. Nu are voie. Există o singură regulă ca să fii admis în acest azil, fie și pentru o singură noapte: să nu fii băut. Omul nostru e bine turmentat și duhnește de groază. Mă ia complice. Trage de mine, vrea să intervin pe lîngă bodyguarzi să-l lase înăuntru. "Eu unde dorm la noapte?" Fug neputincioasă. Ce lumi se deschid atît de aproape de noi. Mergem în paralel. Ne intersectăm uneori într-
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar o carte de o valoare discutabilă, situată programatic sub "steaua Eminescu" - o contraperformanță larg răspândită în spațiul mioritic!; tineret școlarizat sau actori abulici cu privire halucinată și respirație duhnind a alcool îngroașă rândurile recitatorilor de ocazie prezenți la mai toate spectacolele de tămâiere a Geniului nostru tutelar." Puțini intelectuali din Basarabia - îi avem în vedere pe cei care își fac cunoscute opiniile prin intermediul presei - sunt capabili să judece cu
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
desigur, la magazin. La magazinul pentru turiști occidentali, imens, bogat și pustiu, aflat, fatalmente, în preajma magazinului pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră, protestează. "Prea tîrziu. Trec pragul și observ sute de persoane care stau la coadă și care duhnesc a mizerie. Imposibil de găsit ceva mai murdar, mai sordid. Nimic altceva decât zdrențe, chipuri răvășite, îngrozitoare. Toată lumea se împinge. Suficient pentru autorul lui Maigret ca să înțeleagă că viața reală se desfășoară în altă parte decât este el condus. De
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
teatrală, pe unul sau altul dintre canalele de televiziune, astăzi d-na Puwak pare sora omului invizibil. Discursul său pompos pro-european a fost înlocuit de măciucile naționaliste ale lui Ion Rus, de șmecheria cinică a lui Cosmin Gușe, de găunoșenia duhnind a gospodărie de partid a lui Cozmâncă. Ridicarea obligativității vizelor pentru români reprezintă aspirația sinceră maximă a iliescianismului. Cunoscând fauna ajunsă la putere, nu reușesc să descopăr nici un argument pentru care ei ar dori să evadeze din placenta de interese
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
îl adulmecă pofticios. În Primăverii, cartier rezidențial, nu știu cum o fi noaptea, dar ziua mă întîlnesc un miros stătut de vechituri și de excremente de cîine pe care, dimineața, îl acoperă uneori aburul care vine de pe Herăstrău. Cotrocenii asediați de mașini, duhnesc a autobază, în ciuda Grădinii Botanice și a copacilor din curtea Palatului Prezidențial. Pe străduțe te mai înșeală cîte o curte cu iasomie sau cu vreun oțetar - lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
Bruxelles-ului. Nu vreau să fiu profet, dar prevăd că în lunile imediat următoare această cerință a liderilor N.A.T.O. va fi repetată până la sațietate. Și tot până la sațietate conducătorii țării vor minți, atașând aripi de înger unor bestii care duhnesc a securism de la o poștă. Cabinetul Năstase trece în aceste săptămâni prin cea mai neagră perioadă a sa. Presiunii din interior i se adaugă o presiune din exterior fără precedent. E momentul lui ori-ori: ori ne conformăm cerințelor N.A.T.O.
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
început, în primele luni ale lui 1990, au încetat să ne mai creadă străinii. Versați în detectarea șmecheriilor bricolate de diverși aventurieri specializați în lovituri de stat, occidentalii, beneficiari ai experienței fostelor colonii, au mirosit de îndată că "revoluția televizată" duhnea a escrocherie kaghebistă. Astăzi, după un lung război de uzură româno-român, am ajuns să nu ne mai credem nici noi. Punctul psihologic de maximă acuitate l-a reprezentat, după cum se vede acum, august 1991. Puciul de la Moscova a constituit momentul
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]