467 matches
-
Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea, chiar în timp ce ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum ar fi fost un câmp de luptă. Duhnea a copii de țărani. Mai rămăsese și niștecenușă pe jos de la drapelul ars. Câteva scaune întoarse dădeau locului un aer de sfârșit de petrecere. Unii din noi urmăream scena de afară, fără să ne ascundem, cu nasul lipit de geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de turla bisericii și li se toarnă bere pe gât până crapă - te rog nu lua ad litteram această informație, este în mare parte metaforică. La fel și partea cu prietena, pentru că ce femeie s-ar uita la mine când duhnește Bucureștiul de eroi? Dar nu toate minciunile sunt licențe poetice!!! Vreau să te întreb la ce te gândeși tu seara înainte să adormi. Vreau să te întreb la ce te gândești tu de fapt când spui toate inepțiile alea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor și înainte de vreme. O femeie vrea să aibă mereu ceva înăuntrul ei, ori dacă nu, dă naștere unui copil, care iese din ea. Asta e, pentru Rainer, imaginea femeii. Duhnește exagerat a lumină, spune Rainer în poezia despre toamnă. Încă nu s‑a terminat de tot, dar se apropie de sfârșit. Ca în cazul mamei. Tata‑i încă arătos, mama nu mai are nimic focos. Mai mult decât pe Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata asta de retragere la depou din cauza căreia trebuie să aștepți cel puțin douăzeci de minute până întoarce următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Într-o seară , întorcându-ne de la sapă, m-o trimis înainte acasă și mi-o spus că rămâne o țâră la birt să vorbească cu Vasâi de-o căruță. S-a întors abia peste câteva ceasuri bune, beat mort și duhnind a tutun.Ne-o trezit din somn și o început să ne țină predici despre Iliescu. Sofinca o îndrăznit să îi spună că-i e somn și atunci s-o oprit din vorbit, i-or ieșiră ochii din cap de
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
lui cu cele necesare reparării mâinii baciului Miron și luându-și la revedere, ieși din casa femeii. Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
viforoși martiri și-n sfinți în sângele atâtor rânduri de părinți... ....la Gândul Dacic - îngropat în sus de noi zâmbesc ca la-Nviere - după lumi de-apoi... TÂRFA ÎNCHIPUIRII visuri în văpaie - vinuri de beție când se sting în noapte - duhnește-a urgie... părăsind pădurea - turme inorogii au lăsat copacii grei de orologii trec păsări de noapte prin ungherul minții plozii de-ntuneric își ascut iar dinții... suflet singuratic - neguțând izvoare s-a oprit din cântec - și-a-nțeles că moare
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
aerul pe care îl respirăm, nu putea să nu își scrie capodoperă pentru că ea era deja scrisă în el, macinandu-l din interior, ca un foc, ca o fierbințeala fără leac. Oare nu spunea divinul Michelangelo, ca răspuns la întrebările duhnind a neputința și invidie ale atotputernicilor dogi venețieni, ca Pieta și David și Moise erau deja acolo, în inima blocului de marmură de Carrara și că el nu face decât să îndepărtează prisosul de piatră de pe ele . Superbă și zeiasca
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub formă de stea de Crăciun agățată de cornul lunii pentru a alunga vârcolacii. Cățărător prin aer hialin spre cerul rapsodiilor albastre duhnind constelații și răsărituri de lună, un cer al Nirvanei deocheat de curcubeie scrintite în mirare. Începând cu prima lună a acestui an a devenit cel mai nou coleg de redacție la revista sibiană Rapsodia. Cu sufletul rezemat pe două ere
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
Mâncare e din belșug, Zmeura ce dă în pârg, Mura neagră cum dă bine, Tufe pline de afine, Ce să spun chiuitori Se puseră vreo trei ciori, Steaguri fluturau pe ciuturi Trei cohorte mari de fluturi, Un bondar a vin duhnind, Trecea aghezmuind. Vreo trei rate dolofoane Învârteau la patefoane; Cinci gânsaci gălăgioși Îi serveau cu caltaboși. Mare nuntă , cu mult sârg, Haideți, măi copii, în crâng! Mirele e de rang mare Cu fireturi sclipitoare. A venit de peste-ocean, La volanul
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
pe targă, Doi haidamaci, nu cred că scap. Aleargă-n jurul meu nebuni, Inima din piept să-mi tragă; Dansează parcă pe cărbuni, Vrând să-mi ia locul pe targă. Un doctor chipeș, dar frivol, Mă confundă c-o femeie; Duhnind a pipă și-a alcool, Vrea în brațe să mă ieie. Nebunii cântă într-un cerc; Suntem prinși ca într-un clește. Să fug acum... nici nu încerc, Căci Isaia... dănțuiește. Referință Bibliografică: Eu cred că m-am scrântit la
EU CRED CĂ M-AM SCRÂNTIT LA CAP de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361101_a_362430]
-
înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeură stricat și a cearceafuri ude, grele ca o pînză de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatră cu sîni de cățea, Ignatio își boteza cel de-al treilea copil, naș fiind sexagenarul Caiafa, cel tare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
pustiau ca-ntr-o adevărată apocalipsă ori de câte ori aveau chef. Nicio sămânță nu mai încolțea aici, aerul era fierbinte ca smoala clocotită, iar de izvoare de potolit setea nici pomeneală: „De prăpăd și fierbințeală/ N-aveai loc să pui piciorul:/ Aerul duhnea a smoală,/ Însetat era izvorul ... / - „Făt-Frumos, în șa te ține:/ Scorpiei nu-i știu pereche -/ Gheonoaia, pentru tine,/ A fost floare la ureche!” Deposedată de unul din cele trei capete, Scorpia se predă. Biruitorul se arată mărinimos de fiecare dată
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
la poarta bătrânei Europe un Cal Troian de aur în sinea lui plângând astfel cei din cetate în spasmele lor sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră e duhoarea duhnindu-se pe ea [9] Și-atunci apare iată la Porțile Cetății Calul Troian în forma Americii senine mai mare decât Tatăl și strălucind în Lună și nechezând prea
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră e duhoarea duhnindu-se pe ea [9] Și-atunci apare iată la Porțile Cetății Calul Troian în forma Americii senine mai mare decât Tatăl și strălucind în Lună și nechezând prea mândru de toate și de sine [10] Și parcă s-ar petrece
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
stranie pustie și ei se trezesc singuri atât de singuri, Doamne, că nu mai știu în lume c-ar mai putea să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găuri și cosmosul se umple de-o substanță lumească [23] Și din adâncuri pare un nechezat că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
o prințesă. Nu putea să facă parte din acest peisaj, în niciun caz. Bărbații au intrat, printre ulucii de lemn, în curtea pustie. Ajunseră în fața casei. Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
suferințele aproapelui nostru și, după toate acestea ne ascundem ca niște năpârci, atunci când nu mai avem putere dându-ne victime ale unui sistem pe care cu toții îl slujim, acela de ignorare și înfumurare peste măsură. Să nu uităm că murim duhnind a putreziciune. Toți avem același sfârșit. După aproape o oră de foiri și intrări la domnul șef de departament, tânăra secretară se arătă zâmbitoare adresându-se celor care nervoși așteptau audiențele: Domnul secretar părăsește instituția și se întoarce peste o
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
lui cu cele necesare reparării mâinii baciului Miron și luându-și la revedere, ieși din casa femeii. Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
PETRECERE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014. Foaie verde beau licoare Și cosesc raze de soare. Beau din strachină rachiu De la sticlă mă abțiu. Un inspector de la U.E. Răstignește viața-n cuie; Se-apropie duhnind parfum, Eu îl respect că orișicum... Foaie verde Eminescu, Astăzi plâng cu Păunescu, Rătăcind pe drum tresalt Că nu-i piatră nici asfalt. Iar din Deva la Arad Tăiem panglici lozincard, În ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
răcoare Și cosesc raze de soare. 05.01.14 ... Citește mai mult Cântec de petrecereFoaie verde beau licoareși cosesc raze de soare.Beau din strachină rachiuDe la sticlă mă abțiu.Un inspector de la U.E.Răstignește viața-n cuie;Se-apropie duhnind parfum,Eu îl respect că orișicum...Foaie verde Eminescu,Astăzi plâng cu Păunescu,Rătăcind pe drum tresaltCă nu-i piatră nici asfalt.Iar din Deva la AradTăiem panglici lozincard,În ore de după-masăDemocrații merg acasă.Tot suspină-n ziua mareSoare
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
straturi ninse de vreme și viață, nepătate de ceara aceea mereu scurgândă. Descos năucă liniștea mormântului în ticăitul continuu al ceasului și în pasul nestingherit al omului - toate au vibrat cândva - toate mai puțin viața în sucu-i propriu ... mizer și duhnind a zădărnicie - trăim într-o beție sub influiența unei țigări și a puterii armei albe ... Dar ce este astăzi? Duminică. Și ieri ce fusese? O duminică de iarnă ... Lume neînchipui de ușuratică, și pietre de moară peste pieptul celor zădărâți
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
noroc De nu ne dai puhoiul și ne făceai mocirlă Ne-ai fi vărsat pe creștet tot cerul tău de foc Totul e-o gelatină un nămol ontologic Nu se mai cunosc margini nici lucruri nici morminte Ne amintim oceanul duhnind din Începuturi Și-ntrezărim prin timpuri mâlurile preasfinte. PIEIRE Și se duc popoarele Scăpărând apusurile Și-o apucă-n jos pe-o vale Care urcă sus în cer! CREDEAM Credeam că viața îmi va fi frumoasă Voiam în tinerețe să
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]