741 matches
-
și mintea s-ar fi dezvățat să mai citească texte literare. Câteva stații mai încolo năvălește un grup (sau, mai degrabă, o haită) de vreo 20-30 de lucrători care muncesc pe un mare șantier în timpul nopții. O dată cu ei pătrunde o duhoare grea, inconfundabilă. Se trântesc câte 2-3 pe un scaun, cu sacoșele lor mari de pânză. În prima zi când i-am văzut recunosc că m-a încercat un fior de spaimă. Dar apoi mi-am dat seama că sunt inofensivi
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
totuși ceva, la un moment dat, când unul dintre ei a dat semnalul: "Ai noștri, hai!" și toți s-au năpustit înspre ieșire. Expresia "ai noștri" m-a cutremurat când am reme-morat-o, ceva mai târziu, după ce m-am dezmeticit din duhoarea care s-a risipit, treptat, pe uși, la următoarele stații. Deja e vorba de o tagmă, mi-am spus. O tagmă care nu are și nu va avea niciodată nici în clin, nici în mânecă, în mod evident, cu limba
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
și prefăcuți", lusitanii au contribuția lor în viesparul de uneltiri și răzbunări. Fiecare tabără își cunoaște adversarii; nu și oamenii fideli, care în orice moment pot trece de partea dușmanilor. Politica, fie ea și ,înaltă", are ceva îngrozitor de scârbos, o duhoare comparabilă cu cea a bietei Inčs, deshumată și ,urcată" pe tron. Iar în nesfârșitele poziționări și repoziționări, faceri și desfaceri de alianțe, trădări ale suveranului și trădări ulterioare ale beneficiarilor celor inițiale, devine tot mai clar un anumit paralelism - istoric
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
lumi/ Sculaț, la muncă osîndiț!/ Ni șerbi mintea înșiudatî/ Di lupti mari sîntem gătiț!ť" Simultan cu puterea sovietică își fac apariția și cozile. Nimic nu se obținea fără coadă! Chiar și odicolonul rusesc cu parfumul său Ťneperecheť, care împreună cu duhoarea de benzină arsă, de proastă calitate, și cu cea de mahorcă alcătuiau odoarea inconfundabilă a noului regim." Unii cetățeni sînt expulzați din orașe și-și caută adăpost la țară. Printre ei, un anume Fiodor Egorîci, rusofil notoriu, "făcuse parte din
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
Octombrie 1997. La Neptun, la Conferința scriitorilor de pretutindeni. Am revăzut locuri vechi, totul m-a tulburat. Acum aceste locuri erau degradate. Gunoaie, haite de câini înfometați, unii suferind atroce de boli ale căror infecții sunt vizibile, răspândind în aer duhoarea lor. Mă întreb: ce caut eu aici ? Președintele Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Ulici, e de o umoare masacrantă, tună și fulgeră, critică la dreapta și la stânga. Mă ascund de persoana lui, cunoscând antipatia lui pentru persoana mea. Am fost nominalizată pentru
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
vindea măcinată, în savante mixturi, câteodată servită la fața locului. Nu mai puțin dese erau cafenelele, ca să zic așa, cu anume rol instituțional în societate. Nu uit interiorul plușat al cafenelei Capșa, unde, copil fiind dus de tata, mă sufoca duhoarea de țigări de foi, de toate aromele, până la amețeală. Profesiunea de cafegiu aparținea armenilor, "pașnici râșnitori de cafea", la îndemâna gospodinelor. Tata își prepara, cu minuțiozitate cafeaua zilnică, la o spirtieră. Afirma că, dacă și-ar pierde profesiunea de scriitor ar
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet, poduri arcate, - Hai la culcare! 1917 Pe șapte coline este așezată Moscova. Iubito - e groaznic! Când iubește poetul, Se îndrăgostește un zeu fără astâmpăr. Și spre lume din nou se târăște haosul, Precum în vremi de
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
în spatele unor sofisme transparente ca o gaură în covrig. Nu poți să te aperi de efectele pe termen lung ale muncii Securității "punând o șapă de beton peste această hazna", după cum propune prietenul meu Vasile Popovici. Din simplul motiv că duhoarea haznalei s-a întins pe întreaga suprafață a societății românești și efectele ei trec prin delicata "șapă" a coautorului Proclamației de la Timișoara. Atâta vreme cât nu vom înfrunta "adevărurile Securității" va plana deasupra tuturor o bolnăvicioasă ambiguitate. Nu voi ști dacă managerul
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
că eu miros a parfum?" „Da', domnu' șef, să trăiți!" „Da' tu știi de unde am eu parfumul ăsta? Mi l-a dat statul, mă!". Și spuneau cu foarte multă mândrie că statul le dă parfum, pentru ca să poată ei să suporte duhorile închisorii, în care până la urmă și ei ședeau. Nu în celulă, în afara celulei, dar între aceiași pereți. Ei bine, acești oameni practic se prezuma că nu au niciun fel de conștiință morală. Ce conștiință morală să le pretinzi? De pildă
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
Zbaturile cu capacele verzi bine închise sub podul rulant ce le poartă încoace și-ncolo glisând fără zgomot nu mai sunt gropile puturoase încărcate cu piei în jurul cărora oamenii se strâmbau cu fața schimonosită, trăzniți de vedenii lugubre și de duhori... Ele par coline odihnitoare pe lângă care poți umbla în voie... Nimic fără uzura pustiitoare pe care o aducea efortul fără nădejde... Peretele mov din fund are culoarea liliacului... Celălalt, gris-bleu întrerupt de poieni albe este un aer înserat de aprilie
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
v-ați așteptat să arunc din gâtlej/ lungi triluri de privighetoare tradițională/ dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu/ asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate/ poemele mele au duritatea pământului sărac/ parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț.” Paleta de posibili cititori e mai largă de atât. Un întreg serial de Sfaturi e adresat ba „celui care nu vrea să-și schimbe modul de viață”, ba „celui care dorește să locuiască pe aceeași stradă
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
penibil să vezi cum, la intrarea ta într-o cameră, oamenii deschid discret geamul ori își caută de lucru prin alte părți ale clădirii... E legendar, în lumea literară, cazul unui scriitor, căruia i se spune „Sconcsul”, ocolit tocmai datorită duhorii insuportabile pe care o exhală. Nu l-am mai întâlnit de multă vreme, așa că nu știu dacă între timp nu s-a împrietenit cu industria de înfrumusețare și igienizare. Sper că da, pentru că insul apare des la televiziuni și îi
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
putere să se spele singură. Asta e corvoada femeii mele. Ea, cea care invocă false motive puse pe seama dragostei, cea care îmbracă mantia lui Superman, cea care ridică pumnul și începe să zboare. Contrariul ar fi sa putrezim toți, în duhoare. Asta e altă opțiune. Dar ea nu se gandeste la această posibilitate. E prea delicată pentru gustul meu. De multe ori arunc pe podelele proaspăt spălate resturi din mancarea pe care mi-o pune dinainte: aproape întotdeauna orez cu tocana
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de optica obștească, poeta le îmbrățișează în numele unei ordini absconse, reparatoare: „lumea e făcută din benzină / gunoaie sudori și duhori reciclate / flori și parfumuri artificiale / împodobind un stîrv sau altul / dar în dimineața asta / cineva a cosit pentru mine iarba / și a așezat lucrurile la locul lor" (mă odihnesc). În opoziție cu golul care e stagnare, materia e o mișcare
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
intra pe un făgaș „normal”, face o boacănă, fură, se bate sau fuge), nu-i place curățenia corporală, căreia îi preferă jegul, zdrențele, excrementele, împuțiciunea. Crescut în medii pestilente, lipsite de o minimă intimitate, unde totul se trăiește la vedere, duhoarea și exhibiționismul devin parte a ființei lui, dovadă că Rey se simte foarte bine într-un container de la groapa de gunoi a Havanei, punctul său de refugiu și liniște - „calm, lux și voluptate”, vorba lui Baudelaire. Și totuși, această vale
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit ca niște șișuri ori fumegând lăptos. Încât mirosurile erau amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori al șenilelor care împinseseră
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
-o, doar excesul de hormoni e unicul responsabil, nici măcar instabilitatea ta profesională care ne-a determinat să ne mutăm de cinci sau șase ori în zece ani de căsnicie. Pur și simplu, viața alături de tine mi-a devenit insuportabilă. Dimineața, duhoarea respirației tale îmi face greață. Asta-i. Și felul cum pozezi în fața oglinzii! Detest admirația ta nătângă pentru autori minori ca Fitzgerald și modul cum tragi cu ochiul la fetele cu fețe de păpuși. Și-mi e groază de obiceiul
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
le-a spus copiiilor că laptele de măgăriță era foarte bun pentru vindecarea bolilor de stomac), peste o căruță plină cu pui vii, peste croitorul, poreclit Pablo Șchiopul, care stătea în ușa atelierului său, apoi, dinspre strada Bomba au simțit duhoarea grajdurilor pentru vaci, acolo unde la intrare atârna următorul anunț: ÎMBR|C|M ȘI SPĂLĂM MORȚI. Au făcut dreapta, îndreptându-se către Plaza del Ángel, pe care o găsiră burdușită de țăranii care își prezentau mărfurile în gura mare. Cumva
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
aștepta pe Pavelescu într-un vis relatat altădată prietenilor săi se metamorfozează în șoferul care îl plimbă de la „începutul Cotrocenilor“ până la „Leu“, mirosul rustic de levănțică din autobuzul 36 este „parfumul fanaticei din august trecut intrând în vagonul de campanie“, „duhoarea de piele răscoaptă a țiganului pirat îi apăru în minte, chiar acum, în vibrația levănțicăi“, olfacțiile agronomului legându-se între ele „după legi mai trainice decât ale vederii“: acestea sunt legile nescrise ale detenției în capsula poveștii, care anulează reperele
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care au putrezit toate vietățile”. O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o femeie misterioasă
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
plină De verdele crud Îi ascultau fluieratul Tipăt de pasăre prinsă-ntre gheare. Petre, fiul Savetei, simțea Cum i se risipește în aer Sunetul pașilor și Cuvintele pe care voia să le-nșire Se prefac în pământ argilos Plin de duhoare În urzici Mirosind ascuțit. Doar unele în crini albi Ori în flori de cicoare. Toate erau trupul lui... Nu te duce pe drumul acesta ! În câmp, pământul miroase a tei Acolo vei vedea ochii mei Mari, Te vei scufunda în
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
care străbate cartierul oriental, unde-l dusese de-atîtea ori pe Filip, cu florile lui, trece în visul lui Carol, care parcă vede aievea năruita casă de plăceri, cu grecul omorît în torturi de foștii-i efebi, arzînd în fumuri pestilențiale, duhori de roze descompuse. Un tablou post-simbolist, de exotism răvășit de-o stranie morbidețe. Scene de port, lumi amestecate, sub aceeași ,învățătură" a valsului cu moartea, din nou explicit, din nou supărător. Din nou discuții. Și ieșirea mortului din ladă, un
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
TOTDEAUNA! ...În definitiv, lumea, de ieri sau de azi, nu-i nici bună, nici rea (la modul absolut și incomentabil): este... ”istorie”! Atât! Dar, spune Blaga, românul a tot sabotat-o (pe “doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei...Va mai reuși, oare din nou și din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăligă să explodeze”, și să devenim, în mic, ceea ce Chină este în mare: o existență terestră nu doar remarcabilă (deci, buna de furat și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
v-ați așteptat să arunc din gâtlej / lungi triluri de privighetoare tradițională / dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pământului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate (...)" Mărturisirea de sine a creatorului revine cu gravitate în poemul "Cărți" (p. 382), chiar dacă Petre Stoica o termină pe un ton auto-ironic ("suspinul poetului cu degetele prinse în ușă"): "eu subscriu pentru
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
Nu mai este guvernată de legi clare și de eternele pasiuni umane. Se prezintă ca o realitate bolnavă, în dezagregare, în care orice este posibil și nimic nu mai e interzis, o Kakanie înăbușită în propria formalizare și exalând o duhoare pestilențială. Istoria din prima jumătate a secolului trecut apare, ea, ca protagonist al acestei literaturi crepusculare, profund impregnată de maladiile sociale și de un rău metafizic. Cum excelent sintetizează Milan Kundera (el însuși autor de romane și nuvele stratificate, cu
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]