656 matches
-
stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul, stătea perplex, nu știa ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei în curte și
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
la ființa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul, stătea perplex, nu știa ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în cușcă, iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în cușcă, iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prietenește
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în cușcă, iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prietenește, cu laba, ca să apuce și el să deguste din ce
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
mistreț. Și tot așa se bârfi pe seama acestora, în hazul tuturor. Se vede treaba că bârfa este universală... Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Alți alergători sosesc acum Și nu vor mai trece precum O părelnică veche șaradă Vânătorii cobor' de pe creste Cu haine de jder și cu blană Sătui de momițe și slană Încinși cu cartușierele peste Praful de pușcă plutește în aer Dulăii sătui au pasul greoi Stoluri de lișiți trec prin zăvoi Mirosul de sânge stârnește un vaier De unde vin ei și unde se duc? Urbea se agită și fierbe Reflexele în sute de jerbe În care nimeni nu vede vreun truc
COBORÂŢI SUBIT ÎN STRADĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361892_a_363221]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DULĂII DE IERI ȘI DE AZI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului D U L Ă I I D E I E R I Ș I D E A Z I
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
IERI ȘI DE AZI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului D U L Ă I I D E I E R I Ș I D E A Z I „Ce dulăii!...mândri-mi erați, pe timpuri, la palat... Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci! Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sine În casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum... Vai, maidanezi perfizi, vă
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sineîn casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum...Vai, maidanezi perfizi, vă plâng
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
câini, pe care... într-o iarnă rece, când lupii-i alergau: El s-a grăbit, în ajutor le-a venit, la el în iesle i-a adăpostit; Iar câinii întremați, când putere-au prins, cu furie-l lătrau. Referință Bibliografică: DULĂII DE IERI ȘI DE AZI / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 448, Anul II, 23 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013. POEMUL TOAMNELOR MELE mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță ... Citește mai mult POEMUL TOAMNELOR MELEmă răsucesc prin toamna asta ca un vântmai sec ca un sărut de circumstanțăspre o altă toamnă-ncerc să mă avântși-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanțăSe vâră adânc în mine tristețea din copacice și-au pierdut culoarea ca pozele buniciimiroase întomnarea a prânz de vârcolaciși-a fugă necurmată de lupii lungi ai friciiprin calendarul minții cu-un tic tremurătormă răsfoiesc prin toamne
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mine caietul în care scriu, câteva cărți, un aparat mic de radio, un reșou și câteva „canțarole” în care-mi pregătesc mâncarea (ce puțin îi trebuie unui om pentru a se simți bine!). Am uitat. Mai am lângă mine un dulău negru-corb, moștenire de la băieții plecați în țară și cu care împart bucata de pâine. De asemenea, e foarte prezent și vântul, care-mi zgâlțâie somnul și ușa când o uit deschisă (ieri era gata, gata să o rupă) Dimineața când
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PÂINEA ȘI DULĂII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului sluga nu știe de stăpân decât atunci când îi este foame; el ajunsese să stăpânească toată ceatea, cine îi era împotrivă își sfârșea zilele în închisoare
PÂINEA ŞI DULĂII de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361660_a_362989]
-
drumul, ci să facă pușcăriile mai mari; apoi și-a schimbat planul, a înconjurat cu ziduri toată cetatea, nu ca să se apere de neprieteni, ci ca să-i țină închiși acolo pe supuși: ziduri groase, pâine puțină și cât mai mulți dulăi! Referință Bibliografică: pâinea și dulăii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PÂINEA ŞI DULĂII de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361660_a_362989]
-
mai mari; apoi și-a schimbat planul, a înconjurat cu ziduri toată cetatea, nu ca să se apere de neprieteni, ci ca să-i țină închiși acolo pe supuși: ziduri groase, pâine puțină și cât mai mulți dulăi! Referință Bibliografică: pâinea și dulăii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PÂINEA ŞI DULĂII de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361660_a_362989]
-
este negru în cerul gurii, si in cerul gurii avea pete negre și roz. L-am oblojit și l-am vindecat de lovitură pe care o avea la picioruș. Sub îngrijirea noastră Tuzik a crescut și s-a făcut un dulău mare și voinic, pe care mă plimbam călare. El era cuminte și nu mă trântea, parcă iar fi plăcut și lui. Abia târziu, când eram în liceu, mi-am dat seama că Vichentie al meu era un fel de Ivan
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
crăp în șa cu cal cu tot! - Ajută-mă să descalec și nu mai trăncăni. Crezi că eu n-am amorțit? Ce, eu sunt de fier? Sunt om ca și tine. În timp ce Gary îl ajuta pe John să descalece, un dulău se repezi la picioarele lor. - Marș, javră!, se răsti John la câine și-i trase un picior între coaste. Dulăul nu se dădu bătut, se apropie cu precauție de picioarele lui John și începu să-l lingă pe vârful cizmelor
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
amorțit? Ce, eu sunt de fier? Sunt om ca și tine. În timp ce Gary îl ajuta pe John să descalece, un dulău se repezi la picioarele lor. - Marș, javră!, se răsti John la câine și-i trase un picior între coaste. Dulăul nu se dădu bătut, se apropie cu precauție de picioarele lui John și începu să-l lingă pe vârful cizmelor. - Ți-am spus eu că te-ai ramolit, bătrâne, să-ți intre bine-n cap chestia asta: ești cel mai
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
pe tata, pot să mor liniștit. Chiar de va fi s-ajung în ștreang, aș muri cu sufletul împăcat că mi-am îndeplinit misiunea. Azinoapte, eu și asociatul meu Gary, când coboram de pe cai, s-a apropiat de noi un dulău. Câinele ne-a condus la locul unde te aflai troienită sub zăpadă. - Știți, n-am mai avut puterea să mai ajung până la ușa hanului. M-am prăbușit și după aceea nu știu ce s-a m-ai întâmplat cu mine. - Te-am
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
să-ți povestesc o întâmplare auzită mai demult. Ascult-o: Pe un plai frumos, ca o gură de rai, se afla o turmă de oițe. Baciul era plecat în sat să aducă sare la mioare. A lăsat oițele în paza dulăilor ciobănești, niște câini mari care se puteau lupta și cu ursul și în grija lui Ion, un flăcău voinic și arătos de-ți venea să crezi că este cu adevărat Făt-Frumos. Pe când soarele, din slava cerului se pregătea să o
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
ridicat în picioare, s-a dat puțin de-o parte și a pus mâna streașină la ochi să vadă dacă nu cumva o zărește pe Ana venind la stână. Dar a tresărit deodată fiindcă a simțit mișcare în preajma lui, iar dulăii au sărit lătrând a primejdie mare. Când s-a intors, a văzut că lupul o înhățase de ceafă pe Miorița lui dragă și fugea cu ea spre pădure. S-a aplecat să ia de jos ceva cu care să azvârle
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
lovit de un copac și s-a spart, iar laptele și coiburile au căzut pe capul lupului lovindu-l și luându-i vederea. Lupul a scăpat Miorița din gură și a rupt-o la goană în pădure fiindcă se apropiau dulăii. Ion a adus Miorița pe brațe, mai mult moartă decât vie. Pierdea mereu sânge. Au trecut multe zile de suferință pentru Mioriță, timp în care Ion a stat lângă ea. Îi curăța rana, îi umezea buzele cu apă, o hrănea
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]