193 matches
-
în loc de Fericire: pe măsură ce crești, tot mai mulți te consideră om matur, și, nu te mai dezmiardă, cu numele de copilă, ci, apelează, la cel de fat mare, de domnișoară, adică. Dar, cu timpul, alte și alte preocupări au luat locul dulcegăriilor copilărești. După ce s-au îndrăgostit: ea de un băiat, iar băiatul de ea. Mai apoi s-au căsătorit. Și au rezultat gemenele. Brândușa A și Brândușa B. Nu mai poposim asupra dragostei ă dintre mămică și zulufii de aur ai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dragi îi erau, dreși cu sosuri și prăjiți bine la cuptor. Vai de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă-mă-n durerea mea și nu mă mai acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Clain, Marlboro, Palmolive, Wiener, Kent, Gucci, Neckermann, îi trece prin minte. — Astea toate sînt efemere, am încercat să le explic, zice Părințelul, ca să rămîi cu sentimentul că lași cu adevărat ceva în urma ta e nevoie să faci cu totul altceva. — Dulcegărie, zăhăreală, reia Curistul, gîndindu-se la bomboneria de pe Victoriei 33, adînc în ființa lor femeiuștile astea sînt de fapt mai dure decît noi, spune. Din partea mea poate să fie doar pastă de dinți Cristal, pe care dacă o freci cu două
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că în scurt timp o să se schimbe totul? Niciodată nu o să și-o ierte că n-au fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez deloc, nu știa cum să mă mai răsfețe, cum să-mi intre în voie, să-mi mai facă totul pe plac. — Dulcegării de început, zaharicale, momeli, giugiuleli, dă Patru Ace semne să înțeleagă, să știți, dom’ Căpitan, că ceea ce începe bine are întotdeauna mari șanse să se sfîrșească prost, face pe deșteptul gîndindu-se la Legile lui Murphy. — Cum ai făcut? nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere și să-și exprime speranța unei reîntâlniri. Întâmplătoare, bineînțeles. Când ea Îi Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aduc o listă. — Adu-mi și pașapoartele voastre. Emmett părăsi câmpul de luptă din dormitor. Chiar mi-ai plăcut, Bucky. Sincer, zise Madeleine. — Păstrează-ți poantele astea pentru tati. Acum tu ești aia care pantaloni în casă, așa că păstrează-ți dulcegăriile pentru el. — Ce ai de gând să faci? — În primul rând mă duc acasă și pun totul pe hârtie, după care atașez documentul la niște mandate pentru citarea unor martori importanți - pe numele tău și al lui tati. Apoi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zeul lui Isaac, care o iubea pe Rebeca, zâmbea și asupra iubirii lui Iacob pentru Rahela. Asta îl înveselea, povestea ea. Îmi spunea că-i bucur inima ca un răsărit de soare. Spunea lucruri așa de frumoase. În timp ce Iacob schimba dulcegării cu Rahela, Lea suferea. Slăbise și își neglija părul, dar nu și îndatoririle. Curtea era bine măturată, aranjată, aprovizionată și forfotea de treabă. Torsul nu se oprea niciodată, grădina înflorea, iar plantele aromatice erau suficient de frumoase încât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
câteva rânduri cu complimente vagi nu aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru Întârziere și să compenseze prin dulcegăria laudelor, lăsând doar câteva portițe strâmte, prin care să Își poată strecura conștiința artistică. „Modul În care Îți strunești eroul mi se pare extrem de remarcabil, În special prin comparație cu felul În care Încerci să Îl strunești“ - Îi scrise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă aștepta cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să atingă cîte un umăr sau bătînd ușor cîte un braț. Toată lumea părea să renască În prezența lui, pînă și Elizabeth Shand Își ridică borul pălăriei de pai ca să-i arunce o căutătură maternă și Își țuguie buzele, murmurînd niște dulcegării În taină. Reverendul Davis Își termină discursul formal, fără a se uita nici o clipă În ochii participanților și vădit nerăbdător să se Întoarcă la parohia lui. Bulgării răpăiră pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele arzător, Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să fim un neam de flămînzi ! - s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă și taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la cîini, ci înjură cu foc, le freacă ridichea celor ce-au sfeclit-o, gulia celor care au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici, pe colea și-acum așteaptă para mălăiață cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem prune în gură, (z)borșindu-ne unii la alții, belindu-ne fasolele ca niște acrituri amărîte, gata să ne dăm bulionul, să ne facem varză (și cu pieptul ca oțelul să culegem pătrunjelul, mare brînză !), ducem mai departe cruzimile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților că nu s-au mai văzut de douăzeci de ani. Era foarte aferat și mîndru limbricu, că are „cinstea să-l fotografieze Niki Bârsan“. Nu mai contenea cu dulcegăriile, Îmi venea să-l dau pe ușă afară cu toată liota lui, nu dormisem toată noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu te uita așa la mine, crai bătrîn, am tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
special față de feminitate, iese din romantismul și subiectivismul obișnuit al literaturii feminine.” Deși materialul este exclusiv feminin, atitudinea scriitoarei e virilă, fără sentimentalism, fără duioșie, fără simpatie chiar, pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros științifice fără dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram cu pasiune dulcegăriile cu suflete pure, neprihănite, venite de la țară, pe care blestematul de oraș le corupea cu desfrâul său modern. Simțeam, la rândul meu, Bucureștiul ca pe o realitate ostilă, unde eram obligat să trăiesc departe de părinți, de sora mea, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru mine. Târgoveții consideră că un sat e o așezare mai mică ai cărei locuitori se îndeletnicesc cu agricultura. Ei habar n-au că un sat e (sau, cel puțin, era) o lume, cu legile sale aparte. Nici producătorii de dulcegării despre satul românesc n-au făcut un serviciu lumii țărănești. Dimpotrivă, au procedat ca doamnele din înalta societate care, pe vremuri, se îmbrăcau, "la ocazii", în costum național. Cioran a zis că un an din viața unui oraș modern ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
artei naive. Este un modern (nu un monden), detașându-se prin ironie și autoironie de subiectele prezentate (v. seria „Autoportrete”). Lumea lui este înfățișată cu un lirism reținut, împlinit în acorduri cromatice subtile, prin abordarea curajoasă a contrastelor, prin evitarea dulcegăriilor (ca în „Floarea soarelui”), prin dozarea tonurilor și a accentelor rezultate din ludicul tușelor sau chiar din simplele pete în culoare (v. compozițiile sale cu „Târguri” și „Caruselul” impresionante prin construcții simetrice, prin diversitatea și expresivitatea mulțimii de personaje în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
studenții. ― Ce suflet bun, ai tati! ― Așa trebuie să fie un medic adevărat, Despi. ― Mă voi strădui pe cât posibil să fiu la fel ca tine. ― Știu că vei reuși, fiindcă ziua bună se cunoaște de dimineață... Și acum, destul cu „dulcegăriile”. Hai să trecem la treabă! ― Cât de imprevizibil ești, tati! Eu mă așteptam să mă mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
casă? Asta în care stați a cui este, nu-i a voastră, că doar nu vom moșteni noi pământul? - Mamă, eu vreau să trăiți mult, mult de tot, să vă bucurați de liniște... și o îmbrățișă. - Hai, hai, termină cu dulcegăriile. Și ce-i cu gândul acesta de a avea o casă a voastră? Ina tăcu. Mama sa o privi cu reproș, ca mai apoi să lanseze provocarea: - Nu, nu, asta nu e ideea ta, mai mult ca sigur, e a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
inele de logodnă, pentru că i se părea că toate arată la fel, care-mi spusese cu trei luni În urmă, când o prietenă comună de la colegiu se logodise pe bancheta unei trăsuri trase de cai, că e cea mai jalnică dulcegărie din lume, se transformase Într-o copie destul de fidelă a unei neveste stepfordiene. Sau poate că eram eu acră. Sigur că eram acră. N-avusesem de a face cu logodnele decât prin intermediul paginii despre nunți din New York Times, cunoscută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care aveau, în viziunea sa, expresivitatea unui pietism resemnat și a unui fanatism vulgar. Acele gesturi creștine, considerate parte a teatralității și dulcegăriilor, condamnate în Memorii, erau interpretate drept vicii ale sufletelor fără demnitate, atitudini ce îi ostraciza de stoici, bărbații cu adevărat virili. Contrar acestei atitudini, a fost impresionat de rugăciunea profundă a soldaților creștini, astfel încât, atunci când îi sfătuia și îi învăța
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceste rânduri), atunci ar putea fi vorba doar de o firească înclinație (care nu este dublată de talent) secretată în umbra diverselor idealuri culturale. Trebuie să-mi recunosc lipsa de talent pedagogic. Inițial am crezut că nu am timp de dulcegării. Accept însă că nu am răbdarea de a mă apleca asupra fiecărui mod de a fi pe care-l întâlnesc pentru a-i arăta, într-un mod elegant, perspectivele cu care nu sunt de acord. Este și o rigiditate ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
marea sărată din el" (la fereastră variantă). Autorecluziunea nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]