700 matches
-
nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate frigul, poate picatul ei ca din cer Îl blo caseră. — Nu, nu... am dat să reiau eu conversația. M-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci s-a întâmplat: copilul a strigat bătând din palme: "Zburați!" și păsările de lut și-au întins aripile și într-o clipită au fost în înaltul cerului. Încremeniserăm toți. Stăteam în lutul ud de unde zburaseră păsările și nu mă dumiream ce și cum se întâmplase. Ceilalți au fugit strigând, dar eu, când m-am ridicat cu chiu, cu vai, murdar de lut, m-am luat binișor după el să văd unde stă și ce face. Era ud tot și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Sper să-ți intre În cap simpla idee că cel care are dreptul să dea dispoziții, să controleze și să aprecieze cum au fost Îndeplinite acestea - din punct de vedere profesional, se Înțelege - le are șeful clinicii... Până să te dumirești cum stau lucrurile, poftește cu mine! Spunând acestea, profesorul a pornit spre ieșire. Doctorașul s-a ridicat, cu o lentoare vecină cu sfidarea. Profesorul a privit spre el semnificativ: „Înseamnă că ai <spateă serios, prietene!...” Au intrat În salonul doi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu alta. Da’ cum de te-o răbdat inima să-l lași În fundul beciului atâta amar de vreme, frati Petrachi? ― Păi, știa El Dumnezeu că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
motiv și dezbătându-l cu pătrundere, până când, Istorisiri nesănătoase fericirii 79 numaidecât, și tot ca de obicei, se deștepta din cugetare, dânduși seama repede că nu a ajuns la nicio concluzie, care să-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea altceva, decât să tot clocotească în zeama-i proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Revenind la chestiunile grave, e sigur că o alianță cu Anglia ne-ar servi de minune contra Franței; care, după protestanți, ba eu aș zice că Înaintea lor, e principala noastră amenințare În Europa. Poate că, În timp, se vor dumiri și ai noștri și vor celebra nunta; deși, după comentariile private făcute atât de rege, cât și de Olivares, tare m-ar minuna una ca asta. Făcu câțiva pași prin Încăpere, se uită din nou la covorul furat de tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se pot Învăța din ochii și zâmbetul femeilor. De multe necazuri din viața mea de adult aș fi fost scutit dacă aș fi dedicat mai mult timp acestui studiu. Dar nimeni nu se naște Învățat; și adesea, când te-ai dumirit În sfârșit și ai priceput lecția, e prea târziu ca aceasta să-ți mai folosească la ceva. Fapt e că mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care le îmbrăca, le hrănea sau le școlariza, îi plăcea să fie îmbrăcată în rochițe cu cât mai multe volane și volănașe, vorbea întotdeauna cu te rog. De unde atunci înțelegerea dintre cele două fiice ale lui, nu reușea să se dumirească și pace. Ce legătură tainică se crease între ele, căci ajungea să spună Crăița azi vreau supă de roșii și Mădălina, căreia nu-i plăcea supa de roșii, o aproba și o susținea cu tărie. Iar dacă cineva încerca să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai instruiți într-ale slovelor, nu au sesizat diferența. Cred că din cauza intervenției mele surprinzătoare nu au observat, așa că am reluat, accentuând și mai mult asupra virgulei cu pricina. Apoi, ei m-au pus să repet, fiindcă vroiau să se dumirească mai bine. Și s-au lămurit: îi înșelasem. Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și luptători totodată. Aveau nevoie de confruntări pentru a-și menține nealterate virtuțile, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aproape că și trecuse, când fără veste - și nesilit - Ceasornicarul a oprit orologiul. Poate renunțase la jocul idiot de-a oracolul și se cumințise - câți zurbagii n-au devenit oameni de treabă! La vreo două zile însă lumea s-a dumirit. Se vorbea de un cutremur, urma să vină. Într-o săptămână, două. Ziua? Noaptea? Lunea? Joia? La ce oră? Târgoveții, mai toți, înnoptau afară, noroc de vremea bună. Au pus la adăpost o parte din agoniseală; o seamă de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
el, ca un simbol al renașterii,/ le înalță și cad în lac./ Putrezite în puterea apei,/ nasc licheni, și mușchi, și pânze,/ bolnave caută vindecare în cer./ Plutesc în derivă,/ suflate parcă de respirația/ lui Dumnezeu". Dar nu m-am dumirit cum stau lucrurile în poemul Examen la o limbă moartă: "am susținut examen la limba moartă./ Mi s-a cerut să traduc/ un sonet de Shakespeare.// Jumătate de oră,/ cu ochii bulbucați/ pe foaia de examen/ am încercat să-l
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
prin cărțile lui de pe masă. La un moment dat, a rămas singur cu Fusako. S-au așezat pe o canapea din piele de lângă perete. Shigekuni era îmbrăcat în uniforma de școală, iar Fusako purta un chimono elegant. Când s-au dumirit că nu-s decât ei doi, au părut oarecum stingheriți și chicotele fetei au încetat. Shigekuni ar fi vrut să-i arate un album cu fotografii, dar, din păcate, n-avea unul la îndemână. Colac peste pupăză, Fusako devenise brusc
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
pepenos nu l-ar fi izbit cu o cizmă lustruită lună în fund, răcnind rabiat Stavai skatina! Stavai skatina! și nu l-ar fi îmbrâncit în mijlocul purcoiului de tineri hămesiți și speriați. Angelo se sculă, dar nu putu să se dumirească unde se află și ce vrea tipul de la el. Se clătina pe picioare cheaun de somn, privindu-i turluliu pe cei vreo treizeci de soldați care-i împresuraseră, formând un laț gros și impenetrabil în jurul lor, așa încât nimeni dintre ei
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
dorința autoarei de a-și găsi liniștea înțelegînd. E ca atunci cînd simți că, dacă nu pricepi cu mintea ta un lucru, lucrul acela va continua să te urmărească mereu. Pesemne că drumul acesta îl străbatem cu toții: vrem să ne dumirim asupra fenomenelor pe care nu le putem stăpîni. Și înțelegîndu-le, ne luăm revanșa față de neputința de a le controla. Acesta e drumul pe care îl străbate Dora Petrilă în cartea sa. E ca un periplu al cunoașterii în care ambiția
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
că, în sfârșit, cronicarii care i-au găsit merite, ar fi luat, așa zicând, o plasă grozavă. Am întors pe toate părțile, între timp, ipotetica partidă, cu rezultat, din punctul meu de vedere, incert și n-am reușit să mă dumiresc de ce, numaidecât, ipocritul cartofor Sociu a câștigat-o în dauna atât de naivilor săi comentatori. Nefiind sensibil la metaforele inspirate de jocurile de cărți - fie și numai pentru că exploatează o omonimie destul de facilă - încerc să le înțeleg analogic, de fiecare
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
demult întrebat și ce rol a jucat prin anii cincizeci în refuzul atelierului brâncușian, i-a venit, cîndva, ideea să inventarieze toate păsările popoarelor, de la cocoșul galic la rîndunică, de la corb la lebădă și la gîscă etc. poate-poate s-o dumiri cumva în legătură cu specia Păsării în văzduh. Dar deși acesta este un caz extrem prin nivelul subcultural și rudimentar al autorului, el nu este deloc izolat și se regăsește, în formule mai subtil distilate, și pe la alte case. Și tocmai prin
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
am început să învăț meserie. Din cărți mai întîi. Pe urmă i-am întîlnit pe profesorul Vasile Cazar și pe asistentul lui, Ion State, care m-au încurajat și m-au îmbrîncit, aș zice eu, ca să studiez și să mă dumiresc cu principiile imaginii, imaginea pe care doream să o creez, imaginea emoțiilor, sentimentelor gîndurilor mele. Și așa că am fost încurajat de niște colegi". A putut trăi din lucrările lui, unele achiziționate de stat, ba chiar a plecat de mai multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
în paralel prin afinitate (înrudire), dar și prin izvorul cultural comun cu profesorul (măcar temporar) de limbă italiană. Am pomenit altă dată de acel buclucaș „cimiterial” pe care l-am crezut un cuvânt neolatin; abia târziu, prin eliminare, m-am dumirit („domerit”, ar spune Mateiu Caragiale) că e o invenție a lui Călinescu: lui nu i-a mai ajuns mormântal, sepulcral, macabru, a fabricat un cuvânt indiscutabil mai expresiv, la modul senzațional, dacă mi se permite expresia. La scurt timp după
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
noi: „trei-patru/ calcă fără să pășești”, ca personajele sale care păreau că fac mișcări pe care de fapt nu le făceau. Și, în ansamblu, tot acest joc între realitate și iluzie tehnologică - în care nici nu mai apucăm să ne dumirim cât este valoare artistică în sine, stăpâniți fiind de surpriza noutății - constituie chiar una dintre datele postmodernității. Pe cu totul alte coordonate, dar la fel de specifice epocii noastre, s-a situat și spectacolul Trespass, prezentat la București de compania engleză de
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
scris; Dorindu-mă un tip mai cu speranță Să-i semăn lui, de-amici înconjurat, Râvnind când artă și când importanță, De ce-ndrăgesc nu sunt chiar desfătat; Gândesc astfel, disprețul mă și-ncarcă, Dar mi te-aduc în gând, mă dumiresc, Și, fericit, o ciocârlie-s parcă, Și-nalț din lutul trist un imn ceresc; Că mă iubești nu uit și sunt bogat Și n-aș schimba-o nici pentru-un regat. și al uneia dintre muze (Caliope sau Clio). Apare
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]