703 matches
-
iesle speranța îi aprinse Flămând și gol adesea, lipsit de adăpost Găsi în ieslea sfântă al vieții sale rost. Privea uimit minunea și nu-i venea a crede Că-n fața lui e Domnul. Este real ce vede? S-a dumirit pe dată când magii au ajuns Că Cel născut în iesle e Fiu trimis de sus. Zărind pe câmp păstorii spre staul cum se-ndreaptă Îi urmări în taină rugându-se în șoaptă Uitase frigul iernii, uitase și de foame
DE CRĂCIUN de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1482907792.html [Corola-blog/BlogPost/373143_a_374472]
-
toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. (Gh. Pârlea) Referință Bibliografică: SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ȘASE DECENII
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Scriitorul_vlad_pohila_aniver_gheorghe_parlea_1365138016.html [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
-și sacrifice propriul fiu? Deci trebuie să îți sacrifici copiii, frații, părinții, pe oricine, pentru Allah.” Și cum îți cere? „În vis. Ți se arată în vis, ție sau unui imam, și atunci trebuie să te supui.” Deci, să mă dumiresc, dacă el, noaptea asta, visează că-i cere Allah să ne ucidă, o face? „Mă îndoiesc că mi-ar cere Allah să ucid o familie care m-a primit cu atâta dragoste.” Și dacă o face, totuși? Tăcere... Era timpul
Povestea ca viață. Jihad by https://republica.ro/povestea-ca-viata-jihad [Corola-blog/BlogPost/337859_a_339188]
-
cred că am mai auzit vreodata și nici nu aveam să mai aud. Un cântec de toaca sfâșietor de lin, de pătrunzător, plin de ceva ce iți cucerește sufletul. Am ramas țintuit locului unde începusem să ascult și nu mă dumiream ce se întâmplă cu mine. Auzisem toaca la biserica din Petia, satul meu natal, măi auzisem și prin alte părți bătăile acelea care atingeau lemnul făcându-l să sune într-un anumit fel, dar sincer fiind, nu mi-am imaginat
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cantecul_de_toaca_mihai_leonte_1351664749.html [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
întindea să atârne niște rufe tocmai spălate pe o sfoară. Era atât de grațioasă în gestul ei de a înșfăca sfoara prinsă cam sus, încât, fără să vrea, Ariel se oprise locului. Cine să fie, cine să fie? Curând se dumirise însă. Păi, era tocmai Mirinda, fetișcana cu care, numai cu un an în urmă încă, juca fotbal, împreună cu alții de vârsta lor, pe un tăpșan aflat dincolo de pârâu, la poalele dealului. Și se certase cu ea fiindcă fata dăduse cu
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Dilema_lui_ariel.html [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
tot muncă este și cea cu acul sau undreaua - dacă nu mai grea, fără îndoială mai meticuloasă, cu vagi aprinderi de stele adevărate (de „stele verzi” în mod sigur!) pe cerul Domnului din nopțile târzii, când se coc gândurile, se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Taranca_din_muscel_.html [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
în mână, surprinzător de repede, o carte de vizită din carton argintiu. Jenat de atingerea mâinii sale înmănușate, nici nu putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit în acea amiază fierbinte, când orașul părea că plutea ridicat pe aburii degajați de asfaltul trotuarului. Cum eram în preajma fântânii arteziene de la Universitate
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1415777658.html [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
oamni vârstnici. Ei nu poartă arme. Cu mâinile goale în fața unei fantome... În fața unei fantome albe și fără cap. Smulge un laț din gardul de flori. Așa, să zic și eu că am ceva în mână. Și las' că mă dumiresc eu imediat dacă este vorba de o fantomă decapitată. Reportaj de groază. Nu se cuplează cu logica. Stupid. Așa ceva nu există! Dacă nu e o fantomă adevărată, atunci nu are de ce să-mi fie frică. Înseamnă că stă liptă de
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fantoma.html [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
debutează cu fuga din lagăr a personajului Aron, după cumplitele experiențe ale pierdeii copilului, mamei, dar și a soției, sosirea în orașul natal, ba chiar în casa părăsită forțat în urmă cu mai mulți ani și încercările de a se dumiri în ce lume a ajuns. Nimic nu mai seamănă cu ceea ce lăsase în urmă, totul era pericol și suspiciune, iar moartea pândea, la fel ca și în lagăr, la orice colț, fiindcă războiul nu se terminase încă. Un timp devine
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_madel_mihai_batog_bujenita_1361350807.html [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
de flori / Pe subsuori.” „Vedeți?” - a zis iedul cel mare. / „V-am spus că mama e cea care Și mai ‘nainte a cântat? / Voi însă nu m-ați ascultat! Eu n-am urechi de auzit? / Acum cred că v-ați dumirit! Merg să-i deschid dar, imediat!” Cel mic, atuncea, a strigat: „Stai măi bădică! Stai măi frate! / Nu e mămuca! Nu se poate! Te rog, ascultă-mă pe mine! / Dacă cumva la ușă vine, În urmă, cineva cari are / A
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448869997.html [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
înainte, la cee ace vizualizam și cu ochii minții, a sufletului, a iubirii, ca erai atâta de Dulce, iar zâmbetul tău la fel de zglobiu mi se cuibărise în profundul interiorului... am ridicat mâinile spre cer, “Ooo Doamne, atâta fericire.. Nu mă dumiresc.. O doresc năprasnic, simt și o durere, dar dulce,oo..” Acest oo’, intervenise că tu fugind că precum nebunica, măi ceva că nebunul de acum încercai să te urci pe balustradă podului și ăla desigur foarte înghețat. Nuuu, și-n
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1452432475.html [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
ospătarul nostru.. M-oi fi dat de gol? Însă, mi-am continuat drumul. După un timp m-am întors După un timp apare ospătarul și cu un pachet precum un cadou ce ți-l întinde. Tu mirata apoi când te dumirești - iritata.. m-ai întrebat ce ‘mită” mai e și asta, “pentru ce?”, ți-am cerut ceva, inima nu se oferă prin “cerere.. În zadar am incercat să-ți spun că-i “prețuire nu “cerșire, dar în zadar..iaar..m-ai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1452432475.html [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
fotografii și clișee de celuloid surprinzând instantanee ale activităților zilnice, didactice, obștești sau cele cu un pronunțat caracter politic (tipologii umane, stări de lucruri, tare ale "realismului socialist" sau postdecembrist în acțiune, etc.) își așteaptă editorul și sponsorul pentru a dumiri și a reflecta. Dumitru (Titi) Ștefănescu (1933 - 1983) Este născut la Rucăr din părinții învățători, Toma și Filofteia Ștefănescu. Potrivit tradiției din familie a urmat cariera didactică. A absolvit Școala normală din Câmpulung în anul 1955. A fost mai întâi
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xx_lea_xxxiv_.html [Corola-blog/BlogPost/351403_a_352732]
-
și bun! Voi aduce Primăvara și pentru voi! - Să izbândești, Mărțișor! îi ură și vulturul. Apoi Mărțișor, cu Norocul în cârcă, o luă la fugă, sărind din stâncă-n stâncă, de-i sfârâiau călcâiele. Nici vânturile de la răscruce nu se dumiriră când a trecut pe lângă ele, iar când se luară după el nu-i mai ajunseră urma. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-4 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V, 19 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421703761.html [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Referință Bibliografică: Fiecare-n
FIECARE-N VIAȚĂ DUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1475239552.html [Corola-blog/BlogPost/371425_a_372754]
-
o poziție strategică să spun așa, în fața subiectului. M-am înfipt apoi bine pe picioare și dacă m-am mai lăsat legănat de talaz la stânga sau la dreapta, în schimb nu am mai cedat nici un centimetru până când nu m-am dumirit deplin ce se petrecea acolo. Subiectul era un negru mititel, grăsan și cu fața atât de strălucitoare de parcă era dată cu Gladis, nu alta! Nu prea eram noi obișnuiți să întâlnim oameni de culoare în altă parte decât în cărți
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_din_cartier.html [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
scuzându-se : - Te-am scos doar ca să nu-și mai bată joc de tine descreieratul ăla ! Era cel căruia îi aparținea valiza „ scăpată ” de soldatul Bert. - Hai să ne uităm la curve ! Abia se mijise de ziuă. Nu se putea dumiri la ce curve se puteau uita la acea oră, dincolo de vălul de ceață. „Curvele” erau doar niște țigănci amărâte ce așteptau ora de vizită la penitenciarul învecinat. * Detenția lui s-a sfârșit pe neașteptate. Din ceața lăptoasă a acelei dimineți
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475299421.html [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
toate degetele mâinii și în sfârșit zicem cu voce tare: „zece” (unii mai șugubăți, ca alde Contele Alexe zic „zexe”!) realizăm că am încheiat o decadă digitală (căci în nonade n-am auzit încă să se măsoare anii!)... apoi ne dumirim că o sută de degete fac un centenar și in sfârșit, o mie de degete fac un mileniu. Ura! O mie de degete fac deci un mileniu, iar un mileniu este egal cu o mie de ani! Ura, din nou
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_1_c_george_roca_1356608670.html [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
mi vedea să-l arunc în apă.. el la mânia mea, la fața mea desfigurata văzând-o se făcuse și mai mic... cu toate ca vedeam stele verzi, de fapt - văzusem asta.. Dar, cum mi-am mai revenit și m-am mai dumirit, văd că aproape toți ne-au întrecut, iar cei ce erau primii, adică pe care ii lovisem, plecaseră și ei. Ahh, uite așa nervii aia îi folosisem să trag la rame mai puternic și chiar se simțea, căci rând pe
AMINTIRE RĂZLEAȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1471034856.html [Corola-blog/BlogPost/347119_a_348448]
-
am trecut să ne înfruptăm din bunătăți. Era și timpul, Klaus și Willi erau epuizați de atâtea explicații și foamea le dădea târcoale. Aștept să se servească cei care le știu pe toateși astfel să învăț cum să mănânc. Mă dumiresc repede cum trebuie să îmi încarc farfuria cu felurile de mâncare, îl văd pe Willi prudent cu ceea ce mi se spune că este picant, abia dacă stropește orezul cu ele, eu sunt vitează, parcă simt dintr-o dată foame de lup
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_cap_3_helene_pflitsch_1358917632.html [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
agentul și am văzut cu ochii mi cum îl vârâse în buzunar. - Păi... cum s-a întâmplat? - Ce să se întâmple?. Am vrut să vă arăt că sunt alături de dumneavoasstră. Adică de aceeași parte. Și apoi, dintr-odată m-am dumirit. Părul tuns scurt, hainele boțite, degetele lui subțiri, de pianist, ziceam eu. - Dumneata te-ai... eliberat acum? - Da. - Mulțumesc. Mulțumesc mult de tot. Dar renuță. Probabil că nu ți-a fost nici dumitale prea ușor acolo. Am făcut schimb de
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_untaru_1449946505.html [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
în Piață vad! Știa bine chiar Divinul Că Eva gusta pelinul Măru-n chip de castravete Îl devora pe-ndelete. 98 Virgil Ciucă Distinsa și Sfânta Evă Gusta merele cu sevă Multe mere importate A gustat pe săturate * Eu târziu m-am dumirit Că Divinu-i ipocrit Sfântul Duh îi satisface Și dorințele vorace FEMEIA MODERNĂ Cu gândul aduc pe cel mult dorit Pentru plăceri adultere Am renunțat la himere Cu sadism îmi urmez gândul pocit Sărutul îmi procură senzații Trăite ades ca-n
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
cel ce o auzea, începu să-i îngâne, ca un ecou îndepărtat, în urechi: “Gata cu ciocârlia, măi băiete! Pune mâna pe sapă! Că iar ne ocărăște brigadieru'...” - Bietu' tata!... Dumnezeu să-l ierte! se trezi rostind bătrânul, când se dumiri asupra vocii ce venea de departe spre copilul cel întârziat, mult prea întârziat în niște biete oase vlăguite de vremuri. Oase care, iată, trebuiau să poarte la-ntoarcere, în capul încrengăturii lor, pe celălalt copil, pe cel cu oasele încă
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 by http://confluente.ro/Un_batran_si_doi_copii_gheorghe_parlea_1332273840.html [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Dobran, crezând că e vorba de o patrulă, se decide să le înfrunte. Îl alege pe cel mai din dreapta pentru tir. Îl lovește, avionul e în picaj și pilotul român vede ceva sărind din avion. Nu are timp să se dumirească întrucât e atacat de un alt avion american, primind două proiectile în aripa stângă. Radiatorul îi e făcut praf. Dă să se înalțe, dar Mustangul american se descurcă mai bine la urcare decât Meserrschmittul 109, avionul pilotului român. Așa că acesta
MĂRTURII DIN RĂZBOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1408290235.html [Corola-blog/BlogPost/369147_a_370476]
-
ce s-or hrăni, Cât li-i de bogată masă Și ce dări mai pot plăti, Întreba în drumul său Care, cine, ce mănâncă, De li-i bine, de li-i rău, Dacă hran-o să le-ajungă? În țară se dumiri, Întrebă pe urs, pe lup, Dar niciunul nu crâcni, Team-aveau cu toți de... zdup! Pleava oricum nu conta, La un semn strigau cu toții : "Să trăiești Maria Ta!" Că-i mânau din spate... hoții! Gândind că nu sunt probleme Și-ale
BROASCA ȘI BARZA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1433530558.html [Corola-blog/BlogPost/379733_a_381062]