2,902 matches
-
selecții (140), Cafu, în vârstă de 36 de ani, a disputat, duminică, în compania Australiei, al 18-lea meci pentru Selecao, la patru turnee finale: 1994, 1998, 2002 și 2006. El se alătură astfel foștilor coechipieri, campioni mondiali în 1994, Dunga, căpitanul din 1994 și 1998 (plus participarea din 1990) și portarul Taffarel (1990, 1994, 1998). Ambianță frumoasă Președintele FIFA, Joseph Blatter, a declarat că meciurile de la Cupa Mondială din 2010 s-ar putea disputa pe suprafață sintetică. El regretă că
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze pledează pentru o natură lirică căreia cuvîntul îi vine în prelungirea temperamentului sfios, de aici tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect în scrisul lui Dinu
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
ăsta era singurul mesaj, singura poveste care mi se spusese pe scena aia. Povestea cu trupul gol. Înainte de sfârșitul spectacolului, Andre se îmbrăca, încet, cu un costum bărbătesc, cu cravată - ceva simbolic, îmi imaginez. Ultimul dispăru în pantalonii negri, cu dungă, triunghiul blond dintre coapse, și în timpul acelui lung moment se auziră câteva tusete în sală, ca și cum cineva s-ar fi întors de departe - atunci ne dădurăm seama de liniștea specială care fusese înainte. Apoi am mers în culise. Bobby părea
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
de mândru în urmă cu două săptămâni, când porțile singurului liceu militar de marină se deschiseseră hămesite să-și primească noua promoție, uniforma asta a devenit ca tabla de la straturile de praf, jeg și zemuri uscate de struguri. Cele trei dungi albe de pe guler, despre care cineva apucase să ne spună că nu reprezintă altceva decât bătăliile de la Salamina, Lepanto și Trafalgar, nu mai sunt decât niște zdrențe de o culoare incertă. Pe vine, ca niște infractori, o pornim spre capătul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
r nova de culoare vișiniu-închis, până la singurul spital din oraș, adică șapte kilometri și jumătate. În mașină e frig și tăcere, iar de pe bancheta din spate privesc drumul luminat doar de farurile chioare. Întuneric. La o sută la oră, văd dungile intermitente de pe mijlocul drumului și le simt ca pe niște șerpi care-mi lasă pete prin suflet și-mi ridică părul de pe mâini. Mufid pornește radioul și-mi spune că am ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
roți. De noroc m-am împiedicat într-o duminică. Era dimineața devreme și mergeam fără țintă când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-un cartier rezidențial. Nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un bătrânel impozant în uniforma lui veche, dar atât de curată încât părea nouă, cu dungă la pantaloni și caschetă pe cap îi arătă scările albe de marmură fără a o vorbă, parcă ar fi fost mut. Urcă și, sus, un domn gras, c-un teanc de dosare în brațe, la întrebarea ei unde-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile și ochii sticloși și holbați, albi ca la morți, trași în fundul capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul bătrânei, dar se liniștea pe-ncetul, spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asumat-o, cu mult timp în urmă. Fericirea altcuiva, într-un astfel de moment, devine fericirea mea. Cu o singură observație: nu avem dreptul de a consuma fericire, fără a o produce... FLASH 26 („Fără artă, suntem niște ciulini în dunga vântului") „Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat.” Un adevăr surprins în câteva cuvinte de Immanuel Kant. O crudă și devastatoare realitate a nației noastre, de aproape douăzeci și șapte de ani încoace. Ușor, dar sigur, s-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Silviu și credea că prietenia lor se va transforma curând În sentimente mai profunde, de dragoste. Andreea trebuia pregătită. Când muzica Încetase cei doi tineri erau deja așezați la masă iar la Închietura mâinii lor drepte fiecare avea câte o dungă roșie, ca o tăietură din care ieșise sânge. Asta au crezut cei doi părinți la vederea acestei scene. Ce ați făcut? Ce Înseamnă asta? Se impacientase Teia. Pavel Îi privea Întrebător dar, nu spusese nimic. Noi am decis să fim
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
are, fără îndoială, harul povestirii, stăpînind arta portretului și a descrierilor fastuoase (iată Stînca sau Piatra Doamniței: "Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult brăzdat din loc în loc de dungi zimțuițe, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se așeză pe o piatră și privi mai multă vreme dungile de sînge ale amurgului. De acolo putea vedea bine și tractorul, unde știa precis că este Vlad... I se păru chiar că-l zărește lîngă tractorist. Stătu cîtva timp într-o stare de visare dulce, pînă ce primele umbre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca. Oare e adevărată?... Ori e un nour pietrificat? Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și un câine pe care l cheamă Finn. Îmi vopsesc părul blond. Un amic din liceu e convins, de altfel, că m-a văzut, anul trecut, făcând cumpărături de Crăciun pe Leidsestraat. Aveam două pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi stătea bine în povestea asta. Pe urmă m-ai găsit tu. Mama mea s-a hotărât să devină scriitoare pe 4 noiembrie 1983. Întâi l-a anunțat solemn pe tata că intenționează să scrie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu am fost niciodată). Nu folosesc telefonul fix. Cărți multe. Nu citesc. Nu am ocupație. Am calificări. Am televizor. Încerc să mă las. [Aici se schimbă fontul. Îmi scot ochelarii și mi-l aduc aminte în șosete trei sferturi cu dungi bleumarin. Avea nasul julit și zâmbea știrb.] Taximetristul, neras și un pic pestilențial, îmi spune o poveste despre mama lui, născută în munți, fiică de pădurari, cu șapte clase făcute serios, cum era pe vremea aia, nu ca acuma, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de japonezi, cam treizeci, mici de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă nedefinită, coșuri, certat cu părinții, în vacanță cu părinții, certat cu lumea. Mâinile în buzunare. Buzunare mari. Pantaloni cargo, tricou bleumarin cu dungi albe. Sau alb cu dungi bleumarin... — ...și atunci mi-a atras atenția un document de pe Desktop. „alx“. L-am deschis și... restul îl știi... Da, probabil. El a mai întârziat cel puțin douăzeci de minute. Ea a aștep tat până când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă nedefinită, coșuri, certat cu părinții, în vacanță cu părinții, certat cu lumea. Mâinile în buzunare. Buzunare mari. Pantaloni cargo, tricou bleumarin cu dungi albe. Sau alb cu dungi bleumarin... — ...și atunci mi-a atras atenția un document de pe Desktop. „alx“. L-am deschis și... restul îl știi... Da, probabil. El a mai întârziat cel puțin douăzeci de minute. Ea a aștep tat până când nervii i-au sfârâit ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de rus, măi..., îl mângâie ea cu vocea caldă rezervată lui și puilor de găină. — ...poate-o glazură de muștar. Cu marțipan în centru și... și... și mușețel pe deasupra! Asta e! Mușețel! Triumfător, Ivan întinse o față de masă nouă, cu dungi albe și roșii, ca de braserie. Degetul lui Alioșa alunecă dintre buze și ochii i se deschi seră într-un alt ochi, de apă clară, estuar al nuanței lui Dominique. — Rusule, să mânânci tu asta! Îți spun că e genial
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus. Și ce se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și zece milioane cinci sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pun de-o cafea, se desprinse din uimire Florica. — Fa, da’ știi că Veta avea ea o caisată... Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-și turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. Hai să trăim! — Să trăim, Florico, de ce să nu trăim? chițăi Ca terina mai de la marginea canapelei. — Fă, da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform căreia aia de se află
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te însemnat de propria ți prostie. Cui îi păsa, în fond, dacă Gigi Pătrunjel umbla cu o dungă, fie ea și verde, de-a lungul sacoului? Era treaba lui și numai a lui. Putea la o adică să explice că vrea să aducă un suflu nou în modă, că e un excentric. Și-apoi să poftească numai careva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care în nici un caz nu îl deranja. Dimpotrivă, Evenimentul Zilei era o adevărată pacoste prevestitoare de ce poate fi mai rău. Cațavencu, de pildă, fără să fie un semn al unei prea mari nenorociri, odată lipit de obraz îi lăsa niște dungi negre de tuș, ceea ce era totuna cu mersul până la lacul Herăstrău. Iar dacă ghinionul făcea vreo combinație între paginile acestuia și cele ale ziarului Libertatea, asta nu putea să însemne decât că polițiștii l-ar fi dat afară din parc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]