215 matches
-
cearșaful albastru. Erau aceiași, numai că acum le era tot mai greu să înțeleagă goana printre necunoscuți, în care nimeni nu știa absolut nimic despre ceilalți, unii prea grăbiți să trăiască, alții doar prea grăbiți. CONTRASENS Totul începuse într-o după-masă de octombrie. Nimic din căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fericiți și croaziera nu li se mai păru atât de dureroasă. Seara au băut coniac și au mâncat biscuiți și bomboane de ciocolată. Puteau face risipă, pentru că mâine se vor plimba în port și vor mânca înghețată în briza de după-masă sub o imensă umbrelă de soare. Cei mai mulți dintre turiști au venit pe punte cu noaptea-n cap. Unii pretextau că s-au trezit mai devreme ca să vadă răsăritul soarelui, dar toți cunoșteau adevăratul motiv. Așteptau cuminți ca niște școlari, cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vizavi s-a mutat un cuplu de tineri îndrăgostiți. Era iar vară, colecția mea de fluturi întinsă pe balcon, vacanța prea lungă și prea caldă, multe texte neterminate, jazz și limonadă într-un vas imens pe masa din bucătărie. În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă în vechii ei pantaloni albaștri. Tăcere câteva clipe și apoi vocea ei chemându-l la micul dejun. Încă era perioada în care mă amuzam auzindu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-i fac impresie bună... Ia un plic roz cu o hârtie mai groasă și tipărește-le cum știi tu! Eram peste măsură de trist și de plictisit, dar puteam să-l refuz? ― Bine, lasă că ți le fac... până la 3 după-masă sânt gata și cred că vei fi mulțumit de felul cum se va prezenta corespondența ta amoroasă! ― Bravo, mă, să trăiești, să știi că... Am desenat cu cerneală roșie o inimă străpunsă de o săgeată, bineînțeles săgeata lui Cupidon! Din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
știi ce spui". Am crezut și voi crede în comunism. Nicio altă societate nu pune omul în atâtea situații eroice". Simțeam că mă înăbuș. Spune povestea cu bărbatul pentru care ți-ai fi dat viața". Într-o zi pe la trei după-masă sosește o delegație de nouă persoane. Aveam o problemă. Ce fac cu cel neîmperecheat mă întrebam în sinea mea. Mă culcasem deja cu șeful hotelului, nu mai aveam chef și de un boșorog din CC. Îmi fac cruce și zic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puteam, luam. Cel mai mult a fost trei milioane de lei. Din Oradea. De la om. Am ajuns în Oradea fără să vreau, m-am îmbolnăvit de hepatită în decembrie ’92. Medicul din comună mi-a zis să plec la patru după-masă la spital. M-am dus să iau bani. Banii ăia, i-am băut. Hoțul furat Am trecut pasarela aia la Oradea, aia care merge spre case. Și am văzut o casă, și m-am uitat în casă să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trigonometrice scrise în pentametru iambic ridicau anumite dificultăți psihologilor de ocazie, necunoscători ai dialectului catalan. Ca asistent șef, ce nu mai primisem leafa de două luni, m-a îngrijorat starea lui decrepită. - Măi, Zweistein, l-am luat eu într-o după-masă, ce se întâmplă cu tine? Dintr-un colț de laborator, Daniel Haniak mi-a zâmbit într-o doară: - Bă, guștere, mă gândesc să mă las!... - Maître, nu se poate!... am dat-o-ntr-a doua plural: Invențiile pe care le-ați mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
my preferred.”. Aiurea, i-am zis, „That’s a metaphor, you cannot live by metaphors, Jan. That was the way you bought your villa and your car?”. N-a răspuns, s-a dus sus în birou și a lucrat toată după-masă. M-am dus la Jaklien, soția lui, și am rugat-o să-mi dea ceva de lucru. Nici vorbă. M-am învârtit prin grădină și, dintr-o dată, țăranul din mine a găsit soluția. Toată după-masa i-am tuns iarba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi poți cumpăra cu o iluzie măruntă, dacă ea le masează eul. Nu era aia rezistență prin cultură cum nu era rezistență prin hedonism. E adevărat că și cultura și hedonismul subminează regimurile totalitare, dar asta-i altceva. Și din după-masa aceea l-am iubit pe Tămaș, cu tot cabotinismul lui. Era mult mai sincer decât toți intelectualii cu mutre triste și zâmbet ulcerat. Școala noastră era sub îndrumarea unui tovarăș Todea, de la municipiu, strungar, ajuns politruc printr-o școală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor. Ne-a apropiat, într-o după-masă târzie de toamnă, cu soarele ca un ochi galben și obosit, Iuda. Eram amândoi într-o „fereastră”, o oră moartă între două ore de curs, în cancelarie. El era vesel, terminase de tradus Trei scrieri despre Iuda, al lui Borges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat să-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate umilințele pe care le îndura într-o lună în orașul ăla amărât, unde partidul îi oferea toate condițiile unui înec lent. În rest, râdea, râdea de tot ce putea să-l facă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și el cum putea). „Nu sunt hitlerist! Eu nu sunt fascist! Da-ți-mi și-re-tu-rile! Da-ți-mi și-re-tu-rile! Da-ți-mi și-re-tu-rilee! Nnu sunt hitlerist! Dați-mi și-re-tu-rilee!” Din babilonia de lozinci din acele zile, asta punea capac... Spre după-masa zilei următoare, a venit armata, a pus sigilii și petarde la toate ușile și a preluat peste tot conducerea. Am predat pistolul mitralieră și am plecat. Eram obosit și mi-era foame, și nu mai fusesem demult pe-acasă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Academiei. Acum, după ce lucrurile s-au decantat în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și obosit și strecurându-se printre draperiile de la Biblioteca Academiei, m-a cuprins greața aia existențială, despre care tot vorbea Sartre. Mă uitam la mâinile mele cu degete rășchirate, la brațele care îmi atârnau absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doctoratul cu Hitchins și fabuloasa lui bibliotecă cu mii de volume românești, descoperirea revistei despre eugenie, cea care a marcat-o ca temă. Apoi căsătoria cu Dan. Povestea acestei zile a căsătoririi putea fi aproape simțită, imaginată. Călătorisem amândouă toată după-masa cu cei doi copii în sistemul mașină și marsupiu, la lacul Monroe (nereal de mare, de frumos și de plin de nuferi), la capătul unei păduri, curată beție și curat drog de culoare și mirosuri. Dylan era supărat pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e prea simplu. Până și simplul fapt de a mă afla în Londra m-a dat complet peste cap. Orașul nu e deloc cum mi-l aminteam. Nu-mi vine să cred cât e de murdar. Cât de agitat. În după-masa asta, când am ajuns în gara Paddington, am fost aproape buimăcită de mulțimile de navetiști ce se agitau ca un furnicar prin holul gării. Am simțit în nări mirosurile care-ți mută nasul. Am văzut mizeria. Lucruri pe care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de înțeles. Munciți prea mult, domnule Lionel. Lionel o privește lung: ce i-o fi apucat pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical: când mușcă, mușcă sănătos, astfel încât agresatul să nu-l uite toată viața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă duc acasă, n-ai bani?, uite aici, o să mi-i dai tu când o să ai, mi i-a dat din bursa următoare, a dat banii înapoi. Cam așa a fost începutul. Am chemat-o acasă la mine, într-o după-masă, și... asta e. Am crezut că e nebună, râdea în pulă și striga obidit: am scăpat de mama!, am scăpat de mamaaaa, aaa!!! Mi-a cam fost frică de Vichi, nevasta mea de-a doua, să nu vină acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am însurat din prostie, e clar asta. Aveam câțiva ani de căsnicie cu Vichi (pe care tu o știi așa de bine și te mai și complexezi în fața ei), și într-o zi, mă luminez. O văd neliniștită într-o după-masă, trebuia să mergem într-o vizită, și ea că nu mai merge, merg, nu merg, nu știa ce să facă, am treabă, zice, tu ce faci dacă eu nu merg?, păi, mă duc la facultate, prin oraș, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are o temă, o ecuație, de-a lungul vieții, de rezolvat. Eu trebuia să rezolv ecuația inimii mele. Căutam fericirea. Aveam anul trecut doar 37 de ani, și nevasta aia albastră și legală care eram s-a dus într-o după-masă la el. Întâi, m-am aplecat la urechea lui: Ce spui, Străine, dai o cafea? Dau, și dacă nu-ți place, te-mbraci și pleci! (Muzica a fost ironic-languroasă, jazz sfâșietor, de bar) Uitasem de Cristi și de fată, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grijă și o mângâi. Rămâi cu bine, Motane. Să ai grijă de Țușca... Nu am murit. Aș fi răsucit volanul la 130 de kilometri pe oră - dar ce vină aveau oamenii de pe șosea? Am ajuns acasă, în Seattle, pe la patru după-masă. Că niciodată. M-am culcat. Dimineață am dat telefon la serviciu, mi-am luat trei zile libere. De boală... Nu păream să am ceva, dar nu mă puteam trezi dintr-un fel de stupoare - nici somn, nici trezie. Nu luăm
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
învățasem ca elevă, foștii mei profesori devenindu-mi acum colegi. Foarte repede am ajuns în comisia de orar. La început eram o echipă, până la urmă am rămas singură să fac orarul unui liceu cu o serie de clase dimineața, alta după-masă, iar alta seara. Lucram pe un carton cât masa, liniat de mine. Încercam pe cât se poate să ocup mai ales orele colegelor cu copii mici. Clasele germane aveau trei ore mai mult pe săptămână, din cauza limbii germane. Întrucât școala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ne-am fi întâlnit numai atunci, în fața porții. Bunicul îmi trimitea invitația cu cel puțin o lună înainte, o scria de mână, avea un scris cu multe înflorituri, textul era mereu același, că mă așteaptă cu drag ca să petrecem o după-masă plăcută cu ocazia onomasticii noastre comune, și eu, și tata aveam același nume, dar eu nu aveam voie să-i spun pe numele mic, nici bunicule n-aveam voie, tovarășe secretar, așa trebuia să-i zic, toată lumea îi zicea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
venise în minte o întâmplare, de pe când mergeam la grădiniță, și am început să-i povestesc lui Csákány că pe-atunci tata, fiind foarte ocupat, nu venea aproape niciodată să mă ia acasă, îl vedeam numai seara, dar în acea după-masă de iarnă, nu mai știu de ce, venise el, a vrut să m-ajute să-mi leg șireturile, deși, de câțiva ani, făceam asta singur, eram deja mare, peste jumătate de an urma să merg la școală, nici de mână n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
liceului? — Am lucrat aproape un an ca bibliotecară la biblioteca franceză Studio, pe Calea Victoriei. Patronul, Marcu, un bărbat frumos, deștept, cu șarm, nevasta lui, adorabilă, foc de iute la cap, m-au iubit din prima clipă. Lucram dimi neața și după-masa, distrându-mă grozav. Cititorii veneau buluc la bibliotecă, mă puneau să caut și să le îm prumut cărți de autori ca Stendhal, Verhaeren, Jules Verne, Valéry, ca să mă urc pe scară cât mai sus... Fără comentarii! — Manuela mi-a povestit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]