550 matches
-
unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. Totul era prescris, dirijat, cenzurat: cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public. Această atmosferă de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal și al celor apropiați, individul se refugia într-un conformism de suprafață, mima adeziunea, se dedubla. De multe ori, acest mod de adaptare se prelungea în ființa personală, pătrundea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
p. 36). Egale cu bărbații în privința educației generale și profesionale, în 1989, 40,8% dintre angajații întreprinderilor erau femei. Deși ideologia timpului sublinia cu obstinență promovarea femeilor în posturi manageriale economice și politice, măsura s-a aplicat în aceeași manieră duplicitară ca și egalitatea între soți în relațiile familiale. Ca și minoritățile, femeile asigurau o anumită cotă politică în posturile influente. Prezența lor era însă îndeobște simbolică, reflectând un sistem procentual operativ. În instituțiile reprezentative politice și statale, ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
somnambulic asupra noastră? D.G.: Cu alte cuvinte, cum ne pierdem capul fără să știm, lăsându-ne târâți chiar și împotriva instinctului de conservare? Interesante ar fi nu numai explicarea mecanismului avantajelor imediate de tot felul (recompensa fidelității) sau al proiecțiilor duplicitare feedback, tipice îndrăgostirii, ci și descrierea experienței „complicității trăirilor comune”, influențate, desigur, și de înfrumusețările imaginative. La fel ca și într-un proces de îndrăgostire, comunismul a reușit să ne inducă o „stare de transă” tipică iubirii și astfel el
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
marcat de la început complexul de a fi, cum zice la un moment dat pe românește, cu dispreț, cu repulsie, băiat de popă? Cum să accepte un spirit excesiv de lucid și sceptic postura aceasta călduță, înșelătoare, care-i va fi părut duplicitară? Nu-i rămânea decât să se răzbune... Răzbunarea?! Da, e un termen care pune în balanță chiar relația sa cu neamul. Lucidul Cioran, care crede în fatalitate, pune în balanță, la un moment dat, răzbunarea și compensația. Toate acestea eventual
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În intenția sa inițială, acesta urmărea deconstruirea cercurilor concentrice ale delatorilor În România comunistă și deconspirarea publică a acestora și a membrilor poliției secrete. Obstrucționat de autoritățile care Îl creaseră, dar și de către unii dintre membrii săi (actanți În partide duplicitare și compromise ori corupți de Putere), CNSAS a funcționat defectuos și nu a izbutit să producă efectul râvnit inițial, În ciuda dorinței explicite a altor membri ai săi de a da lucrurile În vileag și de a nu mai depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lucrurile În vileag și de a nu mai depinde de capriciile Serviciului Român de Informații, instituția care furniza fostele dosare de Securitate ale românilor. Dacă membrii onești ai CNSAS vor fi Înlăturați din varii motive, rămânând În funcție doar cei duplicitari, instituția Își va pierde total credibilitatea, devenind mai degrabă o colaboratoare a fostei Securități (ori chiar o filială târzie a acesteia) decât un instrument de deconspirare a poliției secrete din timpul comunismului și a felului În care se acționa prin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a atitudinii revoltate a creatorului respectiv. Revolta tăcută, În forul interior, este doar o formă de rezistență pasivă sau de supraviețuire. Ovidiu Mircean: Termenul rezistență culturală, așa cum este el aplicat În spațiul autohton, nu exclude, prin definiție, o anumită tendință duplicitară, verificabilă de fiecare dată. Există, de pildă, un roman extrem de ambiguu al lui Eugen Uricaru, Rug și flacără, roman care pare a fi scris la comanda partidului, descriind biografia unui revoluționar de la 1848 din Italia. Ei bine, la o primă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și seminariile cu studenții. În anii din urmă mi s-au tot pus Întrebări de genul celor pe care le Întâlniți aici ( În ce lume au trăit bunicii și părinții noștri? Toți cei care au trăit În comunism au fost duplicitari? Sunt ei toți vinovați, sau există grade diferite de vină? etc.), și am dorit să trimit interogația mai departe, să fac din ea o dezbatere publică. Propun, așadar, un text mai degrabă introspectiv. Pe de altă parte, el conține multe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
așa credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dominantă, fiind înzestrat cu mai multă forță persuasivă. Deoarece Cresida nu mai are soț, și nici tată, este firesc ca unchiul să devină cel sub jurisdicția căruia să se afle, un fel de protector.1004 Criticii literari au considerat-o duplicitară, dar nu există suficiente dovezi în acest sens.1005 Cresida regretă cu sinceritate și este vizibil marcată de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1983, 95 în Denton 2000). În pofida acestor considerații, politica este văzută astăzi ca un mediu incompatibil cu morala. Persistă în zilele noastre un sentiment general de neîncredere cu privire la oamenii politici, al căror discurs e perceput ca fiind amăgitor sau chiar duplicitar, iar acțiunile, ilicite. Corupția a fost văzută multă vreme de către specialiști ca fiind un apanaj al autoritarismului sau al țărilor în curs de dezvoltare (văzute ca non-democrații sau, în cel mai bun caz, proto-democrații). Astfel, sezizarea ei în țările occidentale
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pp. 314 315.</ref>. 3.3.5. Cazuri particulare Maghiarii Atitudinea puterii politice față de minoritatea maghiară a depins în mare măsură de contextul intern și internațional. În prima parte, respectiv între 1945 - 1948, s-a dus o politică „populistă și duplicitară” care urmărea obținerea puterii și cu ajutorul populației maghiare. Ulterior, până în 1956, accentul se mută de la „chestiunea națională” la rezolvarea problemei „luptei de clasă”. Debutul acestei etape este marcat de Rezoluția din 12 decembrie 1948 a PMR, privind problema națională, document
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
al textului. Acestor imputări - nu lipsite de îndreptățire - li s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă tehnică a amânării. Neavând probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face scrupule să răspundă semnalelor ei amoroase, dar în același timp nu cade în eroarea de a deveni complice la debarasarea de cadavrul pe care-l abandonase pe balcon. Aparté-ul detectivului nu lasă nici o umbră de îndoială în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
făcut de Ipolit Cărții lui Baruh a lui Iustin Gnosticul 21. Trei principii, două masculine și unul feminin sînt așezate aici la originea tuturor lucrurilor: Binele (agathos), care este atotștiutor; Elohim, Tatăl-Demiurg, invizibil și necunoscut, Însă nu și atotștiutor; și duplicitara Eden-Israel, Înzestrată cu două minți și două trupuri; „femeie pînă la mijloc, iar mai jos șarpe”22. Elohim și Eden, atrași unul către altul de dorință reciprocă, se Împreunează și dau naștere la două Dodecade de Îngeri, una aparținînd Tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. totul era prescris, dirijat, cenzurat: cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public. Această atmosferă de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A Încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal și al celor apropiați, individul se refugia Într-un conformism de suprafață, mima adeziunea, se dedubla. De multe ori, acest mod de adaptare se prelungea În ființa personală, pătrundea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de societăți vor să controleze totul este plasa psihosocială, amestec de presiune psihologică și formare dirijată. Scopul urmărit era identificarea, alinierea, supunerea, hipnotizarea. Dacă totul este prescris, dirijat, cenzurat - cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public -, rezultatul este cel așteptat: conformismul, comportamentul duplicitar, obediența față de modelele servite. Acest mod de adaptare se prelungește apoi În ființa personală, pătrunde În viața privată, În relațiile cu cei din jur. Individul Își pierde treptat eul, renunță la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
bovarism sau lăcomie, comportamente tipice pentru a ilustra Înțelepciunea care spune despre „capra râioasă că ține coada sus”; o „kakistocrație”, noțiune ce definește societatea În care cei mai răi cetățeni, cei mai hidoși sufletește indivizi ne guvernează; „maipuțoi” autosuficienți, grosolani, duplicitari, imbecili, adesea analfabeți, totdeauna opulenți. Speță care provoacă uimire continuă și o puternică reacție de respingere (cititorii vor recunoaște, desigur, idei din câteva tablete recente). Am primit adesea și Încercări de analize sociale, proiecte de schimbare, unele extrem de realiste, altele
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
te poți baza, care se ține de cuvânt, își respectă promisiunile, îi respectă pe alții și nu acceptă să comploteze, să înșele, să mintă și să facă rău celuilalt, celorlalți, apropiaților. Iar cineva „lipsit de caracter” înseamnă că e versatil, duplicitar, capabil de lașitate și trădare. În același sens s-a vorbit de „caractere puternice” - oameni care fac ceea ce trebuie făcut, au forță sufletească, își impun punctul de vedere și își realizează proiectele, în principiu bune, pozitive și pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
amorală a celor cu tulburări de personalitate se realizează fără compasiune, fără luarea în considerare a problemelor și suferințelor celuilalt, fără rușine sau sentiment de culpă, fără rezonarea interafectivă empatică dintre Eu și tu. Ea se poate articula cu conduite duplicitare, cu minciuna, mitomania, confabulația, reaua credință, ipocrizia. Din altă perspectivă manipularea se exercită în plan socio-politic și în comerț prin propagandă, retorică, reclame. La acest nivel persoanele sunt abordate în manieră abstractă, ca simple unități depersonalizate, fără implicarea față către
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
doi subiecți conștienți și responsabili ce-și împletesc destinul. Faptul că o persoană este prin statut și rol o parte integrantă a unei structuri manipulatorii supraindividuale este un aspect al dispersiei responsabilității pe care o întâlnim și la majoritatea comportamentelor duplicitare. Problema care se pune este în ce măsură subiectul aderă deliberat și intențional la acest plan suprapersonal de existență sau este angrenat în mod pasiv, preconștient, inconștient sau uneori chiar obligat să participe. Chinuirea presupune faptul de a face pe altul să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
intră în joc minciuna malignă care urmărește interese egoiste, prin care se face rău altora, sunt induși în eroare, li se iau bunurile, sunt defăimați, calomniați, păcăliți, înșelați. Ea este frecventă la TP histrionică, antisocială, narcisică. Tot din cazul trăirilor duplicitare face parte reaua credință, ipocrizia, compromisul. Omul este și se comportă într-un anumit fel, dar în spatele măștii el se gândește și se comportă și în alt fel. El poate spune un lucru în față dar crede și face altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exemplu în meseria de spion. Dar duplicitatea și neautenticitatea pot fi și marca unei dizarmonii și inconsistențe a identității persoanei, a sinelui („self”-uluiă congruentă cu tulburările de personalitate. Este unul din sensurile expresiei „om lipsit de caracter”, iar comportamentul duplicitar în multe împrejurări și forme poate fi nociv moral pentru ceilalți. În cazul atitudinii și comportamentului duplicitar celălalt nu mai e considerat un simplu obiect sau un nimeni ci este cineva care totuși este luat în considerare, care contează, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a identității persoanei, a sinelui („self”-uluiă congruentă cu tulburările de personalitate. Este unul din sensurile expresiei „om lipsit de caracter”, iar comportamentul duplicitar în multe împrejurări și forme poate fi nociv moral pentru ceilalți. În cazul atitudinii și comportamentului duplicitar celălalt nu mai e considerat un simplu obiect sau un nimeni ci este cineva care totuși este luat în considerare, care contează, dar e un obiect neunitar, fragmentat și nu un partener integru al reciprocității, a unei relații „eu-tu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
considerare, care contează, dar e un obiect neunitar, fragmentat și nu un partener integru al reciprocității, a unei relații „eu-tu” armonice, transparente și spornice. Relația interpersonală nu funcționează nici în acest caz echilibrat, deoarece însăși persoana ce acționează e duplicitară și nu găsește un echilibru între zona sa intimă și cea publică de manifestare. Omul duplicitar și ambiguu e considerat ca neautentic iar autenticitatea exagerată, anularea deschiderii spre posibil și imaginar poate fi anormală, ca în varianta paranoicului. Duplicitatea umană
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a unei relații „eu-tu” armonice, transparente și spornice. Relația interpersonală nu funcționează nici în acest caz echilibrat, deoarece însăși persoana ce acționează e duplicitară și nu găsește un echilibru între zona sa intimă și cea publică de manifestare. Omul duplicitar și ambiguu e considerat ca neautentic iar autenticitatea exagerată, anularea deschiderii spre posibil și imaginar poate fi anormală, ca în varianta paranoicului. Duplicitatea umană se desfășoară și în plan suprapersonal, socio-politic, ca de exemplu în nesinceritatea propagandei și diplomației. E
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]