810 matches
-
Ședința de ieri a Camerei n-a fost consacrată decât ascultării unui lung discurs al d-lui Boerescu, cu care ședința s-a-nceput și s-a sfârșit. Acest discurs, care a ținut patru ceasuri și mai bine, a arătat duplicitatea în genere a proiectului guvernului care, după aserțiunea d-lui ministru de esterne, împacă exigențele internaționale cu trebuințele dinlăuntru ale țării. În urma unei lungi espuneri generale a acestei teze, în care d. ministru a spus că puterile nu sânt mulțumite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la Pitești în ajunul alegerilor promitea cetățenilor că nu numai nu va da nimic evreilor, dar va propune gonirea lor din țară. Acelaș individ, ales deputat, făcea parte din susțiitorii categoriilor. Există o suplică a alegătorilor din Pitești care denunță duplicitatea deputaților din acel județ. Alături apoi cu neonestitatea pe teren teoretic, vine cea pe terenul practic, unde exemplele sânt înspăimîntătoare. De aceea nu lauda "Romanului" că roșii sânt adevărații conservatori, ci objecțiunea noastră principală are cuvânt. În fundul inimei Voastre nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
altă țintă. Pe când boierii cei vechi căutau a-și întări prerogativele lor mai cu seamă, întru cât erau conservatori, partidul conservator de astăzi, față cu generala lipsă de caracter a vănătorilor de funcții și de portofolii, față cu spiritul minciunii, duplicității și pișicherlicului care amenință a dizolva societatea română, a căutat și va căuta ca în marginile Constituției și prin legi organice să dea o mai mare tărie autorității statului. Ideea statului, ca a unei instituții neapărate pentru ca tendințile egoismului personal
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ba până azi încă independența nu e recunoscută de unele părți sub pretextul neinvocat, dar invocabil, că cutare sau cutare putere nu e mulțumită cu satisfacțiunea dată de noi art. 44 al Tractatului de Berlin. Și ce rol de deplină duplicitate juca atunci firma Brătianu? În străinătate promitea tot. În țară jura a nu da nimic. Chiar amicii actuali ai roșilor nu tăinuiau deloc resentimentele lor față cu această politică de duplicitate bizantină, de vecinic neadevăr, de subterfugii nedemne, a căror
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al Tractatului de Berlin. Și ce rol de deplină duplicitate juca atunci firma Brătianu? În străinătate promitea tot. În țară jura a nu da nimic. Chiar amicii actuali ai roșilor nu tăinuiau deloc resentimentele lor față cu această politică de duplicitate bizantină, de vecinic neadevăr, de subterfugii nedemne, a căror țintă pretextată era Patria, al căror scop real însă era de a fi în două luntre, de-a nu pierde popularitatea pe de o parte, sprijinul pe care li-l dau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de milioane în bani, o provincie pierdută cătră Rusia, douăsprezece mii de oameni uciși de florile-mărului pe câmpiile Bulgariei, amestecul direct al străinătății în chiar legislațiunea și autonomia internă a țării, iar în spiritul public, în inteligența claselor conducătoare o duplicitate nemaipomenită, o plecare sistematică spre panglicărie și amăgire în sus și în jos. Neadevărul, iată semnul caracteristic al celor din urmă patrusprezece ani. Străinii vor drumuri de fier, și presa națională încearcă a dovedi în sute de articole că e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dictatorial, în care campioni au fost poeții de curte Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor, urmează în Raportul final o observație demnă de toată atenția: "Un întreg aparat de propagandă a contribuit la crearea unui climat al lingușelii, ipocriziei și duplicității universalizate. În atare condiții, simpla decență devenea un act de rezistență, iar sfidarea pe față de dictatorului și a aparatului pe care se sprijinea devenea o formă de curaj etic exemplar". Să ne amintim, cîți dintre autorii activi în acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
paraleli în acțiunile, obiectivele și problemele deservite de ei, folosind filajul, interceptările și mijloacele tehnice operative. În momentul sesizării, că un informator s-a deconspirat în fața obiectivului asupra căruia se ducea acțiunea informativă sau că este vorba de dezinformare sau duplicitate din partea lui, este necesar să se ia imediat hotărîrea de a scoate acest informator din acțiunea informativă, invocînd un motiv plauzibil, de a-l îndepărta din rețeaua informativă, de a-l pune sub supraveghere sau de a-l aresta". Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a trece la "un nou început" e o sursă perpetuă. Ca și cum trecutul acela nu ne-ar mai aparține. Ca prin minune, noi am părăsit definitiv acel "tot". Înstrăinările de acest fel, amplificate continuu cu alte derapaje, au dus la extinderea duplicităților, fariseismului însoțit de sustrageri, furturi de tot felul și pe toate planurile. "Noua moralitate" și, cu atât mai puțin, "noua gândire juridică", nu reușesc să restrângă aceste înstrăinări, nici cantitativ, nici ca varietăți, pentru că impulsurile și vocile nu se mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
menită să ducă spre "o aparență monstruoasă"10), dar - lucru interesant - râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate - naratorul serios / limbajul humoresc al personajelor - devine suportul de noutate descoperit de Iorga în proza lui Creangă, fapt ce-i permite să-l situeze în prim-planul literaturii noastre moderne: "Nici unul din humoriștii noștri moderni n-a avut ca dânsul
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
puncte ale demersului său textual. Dar putem recomanda spre lectură acest eseu, reproducând aici ultimele sale rânduri: „Cum vor fi fost, oare, ceasurile remușcării? Mi se pare grav și profund întristător că în spatele acestei statui era, poate, mizeria delațiunii, greața duplicității și amărăciunea cedării”. „Tărâmul diavolului pur“ Și, fiindcă vorbim de scriitori și Securitate. De curând, la GDS, a fost organizată o dezbatere cu tema Deconspirarea Securității (domeniul „Artă - Cultură”). Moderată de Andrei Pleșu și Andrei Oișteanu, dezbaterea i-a fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]
-
vede. Omul prudent deci nu este cel nehotărît, precaut, șovăitor, ci din contra e cel ce știe să decidă cu realism sănătos și nu se lasă atras de entuziasme ușoare. Ea nu se confundă cu timiditatea sau frica, nici cu duplicitatea sau disimularea. Este numită și « auriga virtutum »: ea conduce celelalte virtuți indicîndu-le regula și măsura. Justiția (în latină "iustitia") constă în voința constantă și fermă de a da lui Dumnezeu și semenilor ceea ce li se cuvine și deci, prin ea
Virtuți cardinale () [Corola-website/Science/331166_a_332495]
-
trei rivali putea să prezerve până la un grad oarecare țara de absorbirea de cătră unul din vecini, putea s-o țină deasupra apei oarecum, ca să nu se cufunde, dar asupra Domnului arunca fără îndoială umbra unei politici de fățărnicie și duplicitate și-l espunea la smerire din partea aceluia dintre rivali care se simțea amăgit. Sarcina de-a reprezenta singur un popor întreg nu mai cade azi asupra nimănuia nici măcar asupra Domnului, de vreme ce răspunderea politicei esterioare li se cuvine' {EminescuOpXII 54} asemenea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că, pledând numai cu jumătate gură în privirea aceasta, ca unul ce făcuse deja promisiuni, a inspirat dezgust puterilor apusene, cari la început erau plecate a face din libertatea absolută de navigațiune o cauză a lor; că puterile apusene, văzând duplicitatea guvernului român, au înclinat a da dreptate exigențelor Austriei, părăsind pe statul mic ce se încerca a le amăgi și a le compromite vaza. Și aceste lucruri nu au fost descoperite numai de membrii opoziției. Nu. D. Chițu, unul din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Din cele de mai sus se vede că cestiunea Dunării stă rău în urma celei mai nouă constelațiuni a puterilor europene. Cu toate acestea nu credem că ea ar fi stat atât de rău daca nu se făcea acea politică de duplicitate care, pe de o parte, [î]i permitea d-lui Boerescu de-a face făgăduințe, pe de alta prefăcea rolul membrului român din Comisia Europeană pân 'ntr-atîta într-un rol de morgă spaniolă încît să dea ocazie comisarului austriac de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atinge de reazimul de din afară, în partizanii unei influențe sau a celeilalte, încît, precum nu se putea stabili esclusiv nici o linie domnească, tot astfel nu s-au putut stabili în mod esclusiv nici o influență străină. Nu doar că această duplicitate, aceste exerciții de echilibristică ar fi de atribuit unei deosebite înțelepciuni politice. Înțelepciunea consista numai în a se folosi de împrejurări date precum erau. Cele două mari puteri vecine de pe atunci, Polonia și Ungaria, voiau una întinderea de la Baltică până la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o cale hotărâtă și corectă, pentru ca să se știe și înafară ceea ce voim. Echivocitatea atitudinei noastre nu este spre avantajul țărei; căci atunci putem fi taxați de o națiune ce urmărește scopuri ascunse, de un popor perturbator al liniștei vecinilor săi. Duplicitatea este un sistem periculos chiar pentru cele mai puternice naționalități; și fructele ce uneori ea ni procură sânt mai mult aparente și în toate cazurile efemere. Umanismul (recte umanitarismul) este un ideal filozofic respectabil pe care-l poate urmări o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de mizerie și goliciune atât a oștirii noastre cât și a oamenilor purtați sub suliți căzăcești până dincolo de Balcani, ar înțelege înfiorătoarea gravitate a acestor cestiuni și înfioratoarea usurință cu care se trece peste aceste abisuri de corupțiune și de duplicitate. Noi înțelegem prea bine ca un guvern să fie slab în afară când nu reprezintă sute de mii de baionete și miliarde de producțiune industrială, dar această amăgire sistematică a poporului, această glorificare a unor sarcini impuse, a unor ușurințe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reprezintă sute de mii de baionete și miliarde de producțiune industrială, dar această amăgire sistematică a poporului, această glorificare a unor sarcini impuse, a unor ușurințe criminale, a unor scabroase cestiuni, ca a unor idealuri naționale, iată ceea ce dovedește o duplicitate și de inimă și de minte care n-are seamăn în lume. Aceste calități numai românești nu sânt De facto se află între noi, dar avem o sumă de cuvinte etnologice pentru a tăgădui romînitatea lor. După opiniunea noastră, ceea ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
are apucăturile omului slab; [î]i lipsește acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieței noastre publice sub forma linsă a bizantinismului și a espedientelor. Toate figurile acele fățarnice și rele, viclene fără inteligență, toate acele câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul {EminescuOpXI 78} noțiunii "romîn". Poate deci că acei oameni n-au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase prea vechi, prea osificate, prea staționare, pentru ca prin încrucișare să poți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acesta se luptă ca să rămână în luntre; e lucru înțeles și legitim și de o parte și de alta; în tot cazul însă mijloacele întrebuințate și de unul și de altul caracterizează destul de trist pe acești doi oameni de stat: duplicitate din partea lui Brătianu, o nervozitate copilărească și o neauzita lipsă de demnitate din partea d-lui Cogălniceanu. Când îl vede pe acesta acățîndu-se cu atâta desperare de un portofoliu pe care toți vor să i-l smulgă și apărîndu-se când cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oaspete pe pământ românesc, ea nu va uita România, precum România nu uită a-și pune toată credința și speranța în Comisiunea Dunării, în reprezentanții Europei. Cât despre atitudinea guvernului, d. Ventura a arătat-o dictată de același spirit de duplicitate care a predominat în alte cestiuni externe, cum în cea a Basarabiei bunăoară. Și atunci " Romînul" striga contra Rusiei, iar Basarabia se ducea, precum de mai nainte se hotărâse între guvernul nostru și cel din Petersburg. Această părere o au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceasta corespunzând întocmai celor spuse de personajul cărții, alias Theodor Сodreanu. Bineînțeles, la toate aceste "ciudățenii varvariene" cititorii ar putea adăuga nenumărate exemple din viața noastră reală trecută prin ciurul ideologic al totalitarismului, când întâlnești la tot pasul cazuri de duplicitate, ipocrizie, lipsă de discernământ, de punctualitate. Naratorul, tânărul prozator și ziarist Dragoș Ivănescu, cu două cărți publicate și, deci, având deja un nume, face cunoștință cu Dimitrie Cristea după ce îi studiază dosarul de divorț, proces intentat de soția acestuia. Inițial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la zero, deodată cu "tânăra generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului nou" care să oprească ceea ce peceria nu putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simulată putea oferi un nonconformism, dar unul dirijat, celor care nu se puteau adapta conformismului roșu. Revendicarea majoră a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta, duplicitatea se așeza ca efigie: aparent protestatară, "mișcarea" nu avea de oferit nici un protest, tăvălugul optzecist înlocuia tăvălugul proletcultist. Numărate pe degete, talentele nimerite în mișcare au rămas pentru multă vreme amețite de drogul ideologic. După 1989, prelungirea acestei agonii culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]