434 matches
-
nu l-a luat în seamă. Ce om cu judecată îl mai ia în seamă, după atâția ani, pe acest parvenit perfid care, câtă minte are numai pentru așa ceva o folosește. Și de data aceasta, înainte de a se îndrepta spre eșafodul imaginat, în care se vedea căzând ca un martir, a înșirat cu aceiași nărăveală de parvenire, cât de mari boieri ai minții sunt ei trei, ce merite au: Liiceanu 30.000.000 de cărți publicate la Humanitas, Patapievici șapte ani
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
bați cale necunoscută? La cin' să plângi, când satul este surd? Cu cine să vorbești, când lumea-i mută? Cui să reclami acest destin absurd? Așa că seara mai privi în urmă Spre casa ei, și-apoi, ca un martir Spre eșafod, merse cu pași de umbră Pe drumul fără-ntors spre cimitir. Aflăm surprinși din titluri de ziare Că se mai construiesc zgârie-nori. Cu cât te-apropii tot mai mult de soare, Tu, omule, cu-atât mai mult cobori... Referință Bibliografică: Fapt
FAPT DIVERS de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372943_a_374272]
-
nu întâmplător, în ultimii ani se discută și se scrie tot mai mult despre „multiculturalisme” și nu despre „multiculturalism.” Conceptul de multiculturalism, ca și cel de etnie, este o țintă în mișcare, un flux continuu cultural și o construcție, un eșafod de natură instituțională, o țintă a criticilor sau a platformelor de reformă. Multiculturalismul, ca și etnicitatea este și un discurs care negociază limitele de grup. Astfel, atât conceptul de apartenență etnică, cât și multiculturalismul abordează teme fundamentale ale filosofiei politice
RECENZIE LA CARTEA NATIONAL SI UNIVERSAL IN CULTURA ROMANA DE ACAD.CONSTANTIN GH.MARINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371042_a_372371]
-
DEMNITATE -EXISTĂ DIFERENȚĂ ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI RĂZBUNARE. -RĂZBUNAREA ESTE FÂȘIA PE CARE AI DEPĂȘIT-O ÎNAINTE S-O OBSERVI. -A FI ÎMPOTRIVA RĂZBUNĂRII, NU ESTE NEAPĂRAT UN DISCERNĂMÂNT. -A COMITE FAPTE REPROBABILE INSINUÂND REVANȘAREA, CU BUNĂ ȘTIINȚĂ URCI TREPTELE SPRE EȘAFOD. -RĂZBUNAREA ESTE APANAJUL CELOR PUTERNICI,PENTRU CEI SLABI EXISTĂ JUSTIȚIE. -ÎNCĂLCAREA BUNEI CUVIINȚE DIN GELOZIE, ESTE DOVADA SUPREMEI FRUSTRĂRI NECONTROLATE. -CEL CE PROVOACĂ GELOZIA TREBUIE SĂ CONȘTIENTIZEZE RESPONSABILITATEA FAPTEI COMISE. -CINE CREDE CĂ O SINGURĂ DATĂ POȚI IUBI ÎN VIAȚĂ
EPIGRAME, SENTINŢE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344735_a_346064]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului 24 Februarie 2012 Se face frig la Alba în Cetate, Sub porți se-adună oropsit norodul Să-i împartă domnii „direptate”, De Deal e-aproape gata eșafodul... El stă închis, legatul, în celulă, Cu lanțuri la picioare și la mâini, Să-i fie libertatea îndestulă Rexului țăranilor români! Curând o să îi tragă iar pe roată Trupul obosit de-atâta drum, Oprește, Doamne, chinul lui odată, De Horia
SE FACE FRIG LA ALBA ÎN CETATE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346327_a_347656]
-
suntem supuși cu toții. „Călătorie inversată” poate fi un drum refăcut în sens invers, pentru a se corecta erorile inițiale, iar„În ceață” este mediul în care se află cei mai mulți dintre oameni, debusolați de oferta socială existentă. Fiecare nuvelă este un eșafod de reflecție, de atitudine și implicare. Solicitarea este imperativă. Dacă nu luăm atitudine acum , atunci, când? Indiferent de subiectul lor, nuvelele reprezintă o reflectare a vieții din societatea contemporană, o contribuție majoră la dezvoltarea genului și o consolidare a prestigiului
CONSIDERAŢII CRITICE – ION CATRINA, DE LA ROMANUL FLUVIU LA NUVELĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345458_a_346787]
-
proporții inimaginabile, dar și instaurator, pentru prima dată în diacronia Cetății Eterne de pe Tibru, a conceptului de dictatură personală, acordându-și cu de la sine voință „titlul de dictator pe termen nelimitat”. Reformist în sens strict unidirecțional al consolidării propriului său eșafod de conducător absolut, generalul roman Sulla nu a făcut decât să dubleze, prin binecunoscutele Leges Corneliae, numărul senatorilor, de la 300 la 600, reducând, astfel, la tăcere cuvântul tribunilor plebei și sporind, deopotrivă, în acest mod puterea temutei oligarhii senatoriale a
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
încă în stadiul de construcție demiurgica nu suntem atât de vinovați să ardem o veșnicie în iad, și alta pentru că nu suntem nici atât de vrednici să ne înălțam până la ceruri. Esență, sufletul libertății este adevărul. Cand adevărul este sacrificat pe eșafodul orb al veacului acestuia, pe trupul sacrificat al istoriei și al dreptății se bat toate hienele junglei sociale. Prin sita rarița a sistemului juridic omenesc se strecoară totuși atâtea crime nepedepsite, săvârșite în numele libertății. Ba mai mult, sistemele noastre juridice
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
filantropiei și îngrijirii „prințului luminat”. Se înțelege de la sine că ideea autodeterminării naționale a popoarelor le era cu totul străină. Acești împărați, regi și prinți ai secolului XVIII erau, prin concepție, mai mult apropiați de Carol I Stuart, răposat pe eșafodul revoluției engleze, care afirmase convingerea că „supusul și suveranul sunt două lucruri cu desăvârșire deosebite”, decât de principiile anului 1789, cu care, în timp, erau contemporani. Iată de ce se cuvine ca, atunci când studiem raporturile politice interstatale în secolul XVIII, să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care îl mai cuprinde pedepsirea dobândește conotații negative, iar pedeapsa părăsește domeniul percepției cotidiene, tinzând să devină partea cea mai ascunsă a procesului penal. Dispariția suplicilor și a spectacolului este simultană cu slăbirea dominației asupra corpului. Spânzurătoarea, stâlpul infamiei, eșafodul, biciul sau roata rămân în istorie ca semne ale barbariei care a caracterizat pentru o bună perioadă de timp aplicarea pedepsei. La jumătatea secolului al XIX-lea dominația asupra corpului nu a dispărut în totalitate, unele pedepse precum munca silnică
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pe care a luat-o. Azucena se alătură duetului celor doi murmurând în somn Ai noștri monti. Contele de Luna intra și o găsește pe Leonora pe moarte în brațele iubitului ei. El ordona că Manrico să fie dus la eșafod și o târaște pe Azucena lângă fereastră turnului pentru a fi martoră la execuție. Cand satisfăcut de împlinirea sentinței Contele de Luna îi spune Azucenei È spento! (A murit) bătrână țiganca îi răspunde: Egli era tuo fratello!.. (Era fratele tău
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Boccanegra a lăsat în libertate majoritatea șefilor revoltei, cu excepția lui Paolo pe care l-a condamnat la moarte. Este adus Fiesco căruia i se restitiue sabia și care află vestea înfrângerii guelfilor. Apare Paolo care este condus de gărzi spre eșafod. El îi spune lui Fiesco că la rândul lui l-a condamnat la moarte pe Boccanegra căruia i-a administrat o otravă lentă care îl macină. După plecarea lui Paolo, Fiesco se ascunde și așteaptă apariția lui Boccanegra. Dogele intra
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să devină o importanță figură bisericească, Philip Henry, a relatat cum, imediat după ce toporul gâdelui a separat capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele sau, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie de povești învăluite în aură
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
lui Richelieu de pe scena politică, contând în planurile lor pe sprijinul Spaniei. Regele a aflat despre această conspirație, și fără multe regrete l-a condamnat pe tânărul marchiz la moarte. Pe 12 septembrie 1642, Cinq Marș avea să ia drumul eșafodului:"fostul arbitru al elegantei își regasise cochetăria pentru ultima să parada. A îmbrăcat un costum de postav maro, acoperit cu dantele mari aurite, pantofi de matase verde legați cu o panglică albă, haină lungă era tivita cu nasturi mari de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sângele romeilor, cruzime ce se-nrădăcinase adânc în toată ființa lui, atât prin firea sa iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea cu sălbatecii cumani. Nemesis ajunse curând și pe acest stăpânitor, care-și înjosise tronul, prefăcîndu-l în eșafod, pe care a trebuit să-l împle apoi cu sângele său propriu. Daca în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai lui, Petru și Asan, în barbarie, asprime și cruzime îi întrecu cu mult. Neașteptata schimbare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine, disprețul, poate naiv, dar justificat în contra înnoiturilor străine au făcut cu putință ca poporul să se redeștepte din somnul de o sută de ani, somn care s-a început când cel din urmă din Basarabi au căzut pe eșafod și care s-a sfârșit abia în secolul nostru. Da! Familiile vechi sunt menite a se stinge, pentru că n-a vrut Dumnezeu ca un copac al pădurilor sale să crească până la cer. Da! în locul stejarului secular stejarul cel tânăr se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
făcliei a avut versiunea sa pietistă, predicantă. Hugo către muncitorul analfabet: "Cartea, dușmanul stăpînirii, îți este avantaj Și cauză Actul tău de credință este biblioteca Ai uitat că eliberatorul tău este cartea? Cartea este acolo sus; Strălucește și iluminează Distruge eșafodul, războiul și foametea Vorbind despre sclavi, vorbind despre paria"50. În versiunea sa cuceritoare, voios insurecțională cu Jules Vallès, care, anunțîndu-1 pe editorul său de existența unor- "texte la corectură în 15 zile și bun de tipar în 2 luni
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
facă la nesfârșit”. El înșiră exemplele ce vizează să demonstreze că această speranță este iluzorie. Imperiul Roman în decadență „a cumpărat pacea” de la barbari până la prăbușirea finală. Ludovic al XVI-lea, mergând dintr-o concesie în alta, a sfârșit la eșafod. Aristocrația engleză din secolul al XIX-lea și-a prelungit în același fel puterea „până în zorii decadenței de la începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
riscante. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Ziua mâniei, București, 1979; Tache de catifea, București, 1981; ed. pref. Eugen Negrici, București, 1999; Tobit, București, 1983; Manualul întâmplărilor, București, 1984; Sara, București, 1987; Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind), București, 1994; Republica pe eșafod, București, 2000; Fric, postfață Petru Creția, Iași, 2003. Repere bibliografice: Titel, Cehov, 196-199; Manea, Contur, 221-228; Holban, Profiluri, 374-382; Monica Spiridon, O figură a discursului critic, textualismul, CRC, 1987, 41; Tuchilă, Privirea, 74-88; Radu G. Țeposu, La Prose des années
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
rusă - texte de beletristică, folclor, poetică și stilistică, debutând cu O pânză în depărtare (1967) de Valentin Kataev. A dat versiuni românești la câteva romane ale scriitorului Cinghiz Aitmatov: Vaporul alb (1972), Cocorii timpurii (1977), Cântecul stepei, cântecul munților (1989), Eșafodul (1991). A transpus în românește studii importante de teorie literară și estetică (V. Jirmunski, B. Eihenbaum, B. Tomașevski, V. Vinogradov), incluse în volumul Ce este literatura. Școala formală rusă (1982), ca și Probleme de literatură și estetică (1982) de Mihail
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
1997, III, 1998) de Aleksandr Soljenițân a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Traduceri: Valentin Kataev, O pânză în depărtare, București, 1967; Cinghiz Aitmatov, Vaporul alb, București, 1972, Cocorii timpurii, București, 1977, Cântecul stepei, cântecul munților, București, 1989, Eșafodul, postfață Albert Kovács, București, 1991; Ce este literatura. Școala formală rusă, București, 1982; Mihail Bahtin, Probleme de literatură și estetică, pref. Marian Vasile, București, 1982; Bulat Okudjava, Călătoria diletanților, postfață Ion Vasile Șerban, București, 1985, Întâlnire cu Bonaparte, București, 1999
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
Poveștile unei regine, București, [1914]; H.H. Evers, Andrea Woyland, București, 1931; Z. Grey, Printre bandiți, București, 1932; S. Rohmer, Regele opiului, București, 1932; Edgar Wallace, Ușa cu șapte broaște, București, 1932; Karl May, Pământul misterelor, București, 1934, De pe tron la eșafod, București, f.a.; Henry Warren, Aventurile submarinului Dox, fasc. 1-170, București, 1934-1936; José Moselli, Regele boxeurilor, I-II, București, f.a.; Charles de Richter, Balaurul din Monte Carlo, București, f.a. Repere bibliografice: M.D. [Mihail Dragomirescu], „Povești” adunate de Frații Grimm, traduse de
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat-o și la propriu și la figurat. Poporul român nu a fost compus numai din răsculații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și rurală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperirea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi biografii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
Frecventă, metafora ploii are menirea de a reliefa o coexistență stranie, a dăinuirii și a extincției, sentimente perpetue, consolidate de convingerea, inspirată de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și să renunțe la confortul relativității: „eșafodul/ proaspăt adunat în cuie/ cu scândura însetată/ se înalță/ pieziș pus cu lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
inspirată de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și să renunțe la confortul relativității: „eșafodul/ proaspăt adunat în cuie/ cu scândura însetată/ se înalță/ pieziș pus cu lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]