598 matches
-
luminată ca ziua. Pe platou sunt expuse „mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții multicolore care plutesc pe apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca artă, prin scrierile lui A.I. Odobescu, „importante ca artă”, însă lipsite de semnificație ca „documente omenești”. În ansamblu, evoluția ideii e nesigură, eseului Spiritul critic în cultura românească lipsindu-i forța care să-i dea o perfectă soliditate, un eșafodaj puternic, o strictă geometrie a argumentelor. Dar, dincolo de asemenea limite, lucrarea tulbură și incită la meditație prin excepționala inovație ideologică și prin finețea intelectuală. Teoretician literar cu sclipitoare intuiții, I. nu elaborează un sistem propriu. Dispune însă de o concepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
După obicei, criticul dezvoltă un cadru teoretic, ca fond problematic, aparent divagant, dar absolut necesar pentru demonstrație. Acest fapt se produce în prima parte a capitolului Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei". În cronica de față mă voi referi la acest eșafodaj contextual, foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește de la o analogie: figura poetului îi evocă ceea ce Eminescu numește un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole din câteva cărți publicate după '90, "arheul românilor", "teoria "golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate națională" etc. Alături de eșafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și la Eminescu, lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o astfel de problematică, dominată de impulsuri inflamate, Theodor Codreanu ne invită, odată cu publicarea tomului Eminescu în captivitatea "nebuniei" (Editura Universul, Chișinău, 2011), la o analiză lucidă, remarcabil documentată, tranșantă, cu evidente merite în ceea ce privește expresia și tensiunea provenite din eșafodajul dicțiunii ideii, ceea ce atinge, în mod indiscutabil, prerogativele unei cărți de referință, paradigmatică, pentru înțelegerea celui mai discutat, cred, episod din istoria literaturii autohtone, o adevărată pată oarbă în biografia marelui poet. Demersul lui Theodor Codreanu, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce s-au dedicat, sau se dedică astăzi Dreptului și sinuozităților sale (nu o dată Întortocheate!) socialpolitice. Alături de impresionanta Operă a filosofului neokantian, pe care o prezintă În toate articulațiile esențiale, autoarea lucrării face sublinieri, din practica juridică actuală, atunci când asumă eșafodajul argumentativ caracteristic al Teoriei dreptului. Capitolul al-IV-lea insistă, persuasiv, asupra Binarității raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă”. Cu o foarte bună informație bibliografică, Întemeiată pe distincțiile Logicii speciale ale Științelor dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este faptul că din simpla speranță, Kant a Înscris posibilitatea păcii eterne ca pe o determinare necesară a ceea ce este logic și rațional În omul Însuși. Proiectul kantian al păcii eterne este un demers teoretic, desigur el vizează mai ales eșafodajul unei Întemeieri raționale, mai mult decât empirismul fiecărui timp istoric - neignorat nici el. Proiectul teoretic al păcii eterne se deschide prin formularea prohibitivă - a articolelor preliminare. 1. „Nici o Încheiere de pace nu poate fi considerată ca atare, dacă s-a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comanda prin poștă de la Altoona; aplica acest lichid cu periuța de dinți pe care o ținea într-un pahar pe pervazul ferestrei din baie; acesta le dădea cozilor ei un luciu indian straniu. Îi cădeau de-a lungul obrajilor până la eșafodajul complicat al gușii. Ochii ei negri erau mici dar atât de blânzi că te zăpăceau; era asemeni unui papă și era foarte generoasă cu iertările de păcate și indulgențele. Jimmy avea patru frați și trei surori, unii dintre ei îndeletnicindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hainei ei albe, ca să se apere de frig, stătea lângă o gruie de ambarcație. El era încă doar în cămașă, din cauză că se arsese, dar avea pe cap pălăria de panama, iar briza îi strâmba borurile pălăriei. CAPITOLUL IX Taman când eșafodajul pe care-l construia doamna Renling în jurul meu era aproape gata, l-am dat deoparte. Motivul principal și cel care a precipitat lucrurile a fost acela că mi-a propus să mă adopte. Urma să mă cheme Augie Renling, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
târguia aprig, așa cum și vorbea de altfel, cu o concizie neobișnuită, și era un tip de care universitatea ar fi trebuit să fie mândră, cu privirea lui înaltă și liberă de om inteligent, care se proptise din timp pe un eșafodaj înălțat dintr-o practică a gândirii, un tânăr Calhoun sau un om de stat deja, cu spații clare și albastre ce indicau consistență riguroasă și un rid timpuriu, ca semnele lăsate pe hârtie de seismograf. Nu era unul dintre acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să se sărute. Multe minciuni comune și multe ipocrizii sunt astfel, izvorăsc din armonia momentului. Iar Simon simțea și o oarecare repulsie de a îngădui în Valea sa respirația șuierătoare a unui Ezechil înjunghiat. Drept pentru care își construia un eșafodaj puternic de motive de recunoștință. Și astfel, m-am abținut să-i fac observație. Însă în momentul în care-mi spunea aceste lucruri ei ne urmăreau și mă priveau cu suspiciune pentru că nu mă repezeam să înhaț și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
badminton puse unul lângă celălalt, dar noi foloseam doar două treimi din spațiu; de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poporul român. Datorită labilității factorilor genetici, utopia comunistă, așa cum demonstrează cu o acribie carteziană Fr. Furet, s-a autodistrus. Nu doar în România, ci pretutindeni. Anul 1989, dar și cei care i-au urmat, stau mărturie în această privință. Din eșafodajul comunist edificat pe parcursul mai multor decenii nu au mai rămas decât oamenii debusolați, aruncați cu furie în economia de piață și în alegeri libere, adică în îndeletniciri pentru care erau perfect nepregătiți, dar și în naționalism, materie în care regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ansamblul său un text integrator, care strigă, cerșește atenție, impune, te trage de mânecă. Fără elemente de acroșaj, ziarul ar fi o reunire indigestă de texte. Francezii numesc toate elementele de acroșaj cu un cuvânt: la titraille. El reunește întregul eșafodaj de subliniere a unui text: titluri de rubrică, titlu, subtitlu, supratitlu, intertitlu, chapeau (tratat de noi în capitolul destinat scriiturii, din moment ce se adresează nivelului al doilea de lectură). Să nu exagerăm și să nu tabuizăm aceste elemente, așa cum fac unele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cuvine coroborată cu celălalt aspect tragic al existenței copilul orfan, abandonat, lipsit de orice perspectivă. Plumbul din vis traduce angoasa tânărului de a-și vedea propriul destin încremenit, situat sub zodia fatalității, nereușind să-și depășească această condiție umilitoare. Întreg eșafodajul de argumente, care converg spre transfigurarea viselor în proză și poezie, se confirmă într-o notă de subsol, de fapt unicul episod în care Autorul intră în dialog cu Ladima. Inițial, cititorul este derutat de identitatea interlocutorului, considerând că Fred
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
idealizare a tatălui. Am remarcat că Ștefan Gheorghidiu își apără cu un nobil entuziasm părintele în fața acuzațiilor celorlalți membri ai familiei, care îl învinuiau pe Corneliu că și-a lăsat copiii fără avere din naivitate și lipsă de pragmatism. Tot eșafodajul ideatic construit cu migală de Gelu Ruscanu are sorgintea în puritatea morală a tatălui. Când acesta e deconspirat ca delapidator și mare amator de jocuri de cărți, mitul patern de frânge și, odată cu acesta, se risipesc ultimele dileme ale eroului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de mobilier și, în general, tot decorul în care este plasat Grigore Ruscanu sunt din 1894, anul nașterii lui Camil, an care, în piesă, coincide cu moartea tatălui eroului dramatic. Amănuntul este plin de semnificații, dacă ne amintim că întreg eșafodajul argumentativ al lui Freud pornea de la constatarea că Shakespeare redactează Hamlet la foarte scurt timp după dispariția părintelui său. Grigore Ruscanu devine și el un dublu arhetipal al regelui defunct și simetria merge până acolo, încât cei doi nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le pune omul modern cu privire la dimensiunile fericirii și la valorile ce dau un sens vieții.” (Victor Ernest Mașec) „Pentru ea, realitatea vizuală este în mod constant îmbogățită de eresuri și construcții onirice, fragile eșafodaje de iluzii și frumuseți. Tablourile sale păstrează mereu o latură mediatică, chiar și atunci când este vorba de scene de gen, din care nu lipsesc detaliile umoristice. Spre deosebire de alți pictori naivi, la care primează spontaneitatea inspirației, Paula Iacob își elaborează cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
al imaginilor, ce face posibile analize și sinteze inaccesibile altfel. Noțiunile și conceptele dublează imaginile și creează o ordine mentală supraetajată, care permite modelări mult mai complexe. În timp ce imaginația folosește asocieri calitative, cumva pe orizontală, de factură sinestezică, rațiunea construiește eșafodaje logice, judecăți și raționamente, sisteme complexe. Distanțarea de realitate este calitatea și slăbiciunea rațiunii, fiindcă ea Îi dă libertatea de a reconstrui mental această realitate după legi autonome (logica), dar În același timp o condamnă la izolarea În abstracțiune, la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în straturi, înainte de a vedea și de a repera în ea perioade, zone, momente de influență - stoicism, pyrrhonism, epicurism! ce abordări păgubitoare... - și chiar îmbucătățirea recentă de inspirație structuralistă, Marie de Gournay apără unitatea cărții. La ce bun să cauți eșafodajele, să pui în lumină îmbinările, să subliniezi data adăugirii unor fragmente, celebrele dezvoltări îallongeails)? Pentru care anume rațiuni să abordezi o operă cu pensonul și răzuitoarea arheologilor porniți în căutarea morții, când, alături, viața continuă în text? Marie de Gournay
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în România postcomunistă. Parlamentul, una dintre cele mai importante instituții ale democrației, se confruntă cu niveluri extrem de reduse ale încrederii în rândul populației. De altfel, niveluri scăzute ale încrederii înregistrază și partidele politice, alături de Guvern, alte două instituții fundamentale ale eșafodajului democratic. Spre exemplu, datele Barometrului de Opinie Publică (date culese de Metro Media Transilvania) arătau că nivelul încrederii în principala instituție reprezentativă (cei care declarau că au multă și foarte multă încredere în Parlament) a pendulat între 39% (martie 1997
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
este afectat de existența acestei multitudini extreme de acte normative. Asta deoarece numai acele norme care produc efectele scontate influențează acel raport. Cele mai multe dintre acele legi însă nu sunt aplicabile și, cel mai important, nu sunt respectate. În perioada Renașterii, eșafodajul normativ al societăților occidentale risca să se năruiască odată cu slăbirea principalului pilon al său, și anume normativitatea de extracție religioasă. Nu era nevoie de răspuns la întrebarea „Există Dumnezeu?”. Simpla ei rostire a clătinat din temelii ordinea anterioară. Recursul la
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mai mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație mai pozitivă. Instrument al
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]