6,368 matches
-
reprezentat? de topos-ul poetic). Re-creând tot mereu lumea prin mit, omul se elibereaz? astfel de „povară timpului mort", dându-i asigurarea c? poate suprima trecutul, c? poate s? I?i reînceap? via?a, creând o nou? lume: „Prin mit ie?im din timpul profan, cronologic ?i p?trundem Într-un timp sacru, deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit". Reg?sim de fapt În teoriile lui Mircea Eliade asupra mitului, parametrii gândirii eminesciene, a viziunii sale mitico-filozofice asupra universului, „puterea gândirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
complex? de semnifică?îi ale operei: „De altfel, mitul deriv? totdeauna dintr-un sistem de simboluri foarte coerent; el este, cu un cuvant cam ap?sat, o « dramatizare » a simbolului... ". (M. Eliade) În acela?i timp, simbolul reprezint? o intui?ie a artistului, el intervine În opera unui scriitor uneori f??? că acesta s? doreasc? inten?ionat acest lucru: „Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o oper? de art?? ? i o organizeaz? cu o coeren?? a lui proprie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceste topos uri poetice, complex organizate În ceea ce N. Bomher numea „re?eaua de imagini mitice" se identific? atât de mult cu universul spiritual al poetului, Încât, În absen?a lor, crea?ia să artistic? ar deveni lipsit? de semnifică?ie ?i consisten?? metafizic?. Recuren?a „motivului" florii albastre ar fi unul dintre nenum?ratele exemple care ar confirma ideea c? topos-urile poetice devin, În crea?ia eminescian?, simboluri, imagini ale unui univers mitic pe care poetul Îl creeaz? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
c? topos-urile poetice devin, În crea?ia eminescian?, simboluri, imagini ale unui univers mitic pe care poetul Îl creeaz? În opera să. La un prim nivel al utiliz?rii sale, ar p?rea c? acestea reprezint? doar o func?ie „ornat?" simplu detaliu estetic al unui cadru natural. Dar, pentru Eminescu, natura are virtu?i metafizice, se organizeaz? Într-un sistem de semnifică?îi filozofice, mitice; ea are un În? eles aparte ce poate fi reg?sit doar În vechiul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
terii ?i mor?îi universului („Memento Mori", „Mure?anu", „Rug?ciunea unui dac", „Scrisoarea I"); mitul istoriei În care Eminescu se refer? la m?rirea ?i dec?derea marilor cet??i iar, pe de alt? parte, a?az? În opozi?ie „plenitudinea ?i În?elepciunea trecutului" ?i prezentul dec?zut; mitul În? eleptului, al magului, al dasc?lului care ?ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche; mitul erotic „cu nuan?? idilizant? din micile poeme bucolice" sau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pozi?ia ?i rostul creatorului În raport cu celelalte experien?e ale spiritului" {„Od? În metru antic", „Luceaf?rul") ?i un mit poetic prezent, În crea?ia eminescian?, În dou? ipostaze: prima, „direct?, explicit?", se refer? la „poezia că tem? de reflec?ie În poem" (de exemplu, versurile din „Epigonii": „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu imagini / Strai de purpur???i aur peste ?? rană cea grea"), iar a doua, „esen?ial?", se refer? Ia dimensiunea orfic? a poeziei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat? de „gânduri ce-au cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit ?i de nimic", cuprinzând „universul ???? margini", „În degetul lui mic" Întruchipare deci a În?elepciunii ?i a genului uman — retr?ie?te, cu o emo?ie religioas? aceast? „dram? a devenirii cosmice" : „Pe când luna str?luce?te peste-a tonurilor bracuri Într-o clip?-lpoart? gândul Înd???ț cu mii de veacuri, La-nceput, pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, Pe când
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i geniul mor? îi; La acela?i ?ir de pătimi deopotriv? fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ". Exist? Ins? o cale de a transcende „multiplicitatea dezordonat?? ?i contradictorie a aparen?elor" cunoa?terea, mediat? prin contemplă?ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen?elor ale c?rei por?i Îi sunt deschise de aceast? contemplă?ie „singura cale pentru a transcende
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cunoa?terea, mediat? prin contemplă?ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen?elor ale c?rei por?i Îi sunt deschise de aceast? contemplă?ie „singura cale pentru a transcende timpul tranzitoriu ?i pentru a se identifică cu Eternul". Luna, ea Ins??i gânditoare că fruntea unui poet („Câte frun?i pline de gânduri, gânditoare le prive?ți!"), devine simbol al aspiră? iei umane c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n lun? ridic?". În aceast? lume de vraj?, inima omului, umplându-se ea Ins??i de lumină iubirii ocrotite de „Înaltul, vechiul salcâm", tr?ie?te fericirea deplin?: „Ne-om r?zima capetele-unul de altul ? i surâzând vom adormi sub Înaltul Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogat?, Cine pe ea n-ar da via?a lui toat??" Aceast? noapte Înstelat?, Împodobit? cu lumina argintie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o insul? departe s-a fost ivind din valuri", În care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i din transcenden?a ?i incomunicabila lui unitate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În care oamenii „dureaz?-n vânt/De?erte idealuri"; „ to?i se nasc spre a muri/?i mor spre a se na?te "; „ei doar au stele cu noroc / ?i prigoni?i de soarte", pentru ca, „din sânul vecinicului ieri / Tr?ie?te azi ce moare ": „În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoars? ?? i, ca ?i-n ziua cea de ieri, Lumina ?i-o revărs?. ??ci este sara-n asfin?it ??i noaptea o s? nceapâ R?sare luna lini?țiț ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Incet, tot mai Incet / Mai departe... mai departe". În acest context poetic, „asemenea voci" devin mai curând „fantome de sunete" ce Înv?luie În ț?cere „secretele universului": „Ele ne arăt?, totu?i, c? ț? cerea, care [...] reprezint? prin nega?ie componentă dominant? din structura auditiv? a dep?rt?rii, nu este una real?, precum cea perceput? dintr-o perspectiv? apropiat?. Ea Închipuie doar formă sub care se prezint? neauzul unor ignorate acorduri cosmice sau disonante de haos" . (E. Papu) Sentimentul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care devine « dulce jale », este acela la care a consim?it supus? inima Isoldei ?i inima lui Tristan: ?i durerea iubirii poate deveni o form? de cunoa?tere că experien?? a timpului, ? i ?? ne duc? la o mai Înalt? revelă?ie a fiin? ei". (Roșa Del Conte) Inima poetului configureaz? astfel un peisaj a ??rui metaspa?ialitate este proiectat? de lumina lunii „haut-de-lâ" -„peste vârfuri" dincolo de codri, de hotarul lumii finite, acolo unde numai „dorul" eminescian poate ajunge. Exprimat În aceste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Inima poetului configureaz? astfel un peisaj a ??rui metaspa?ialitate este proiectat? de lumina lunii „haut-de-lâ" -„peste vârfuri" dincolo de codri, de hotarul lumii finite, acolo unde numai „dorul" eminescian poate ajunge. Exprimat În aceste versuri, ca În Întreaga să crea?ie de altfel, În esen?a sa cea mai pur?, „dorul" exprim? „...n?zuin?? nu c?tre acest bun sau pentru altul, ci c?tre « o Împlinire », pe care noi o c?ut?m aici pe ??mânt, f??? a ajunge vreodat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a vie?îi, de cer steaua depinde ?i Îmbla scriind soarta a omului n?scut. Cand moare a lui suflet aripele ?i-a-ntins ?i renturnând În ceruri pe drum steaua a stins ". (Povestea magului c???tor În stele) Excep?ie face omul de geniu a c?rei patrie originar? nu este steaua-Înger, ci gândul ce descinde din esen?a superioar? a demiurgului: „ ??-n lumea dinafar? tu nu ai mo?tenire, A pus În tine Domnul nemargini de gandire. [...] Ast? nem
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin?„stele-n ceruri, stele-n valuri" este proiec?ie liric? a luminii ce inund? sufletul Îndr?gosti?ilor: „E-un miros de tei În crânguri, Dulce-i umbră de r?chițu ?i suntem atât de singuri ?i atât de ferici?i! " În alte poezii, imaginea stelelor preș? rate pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
evoc? starea de lini?te ?i armonie originar?, aducând În suflet lumin???i pace: „ Cerul stelele-?i arăt?, Solii dulci ai lungii lini?ți! " (Povestea teiului) Coborât? din imensitatea cerului În razele de lumin? ale stelelor, aceast? stare de gra?ie a universului se reflect? În abisul sufletului cuprins de vraj?. Epitetele „solii dulci", „lungii lini?ți", ca ?i alternarea vocalei lungi „u" ?i a vocalei scurte „i" din ultimul vers deschid perspectiva „dep?rt?rii l?untrice" " ; avem astfel sentimentul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Rază care a c? zut pe fă?a lui murind? ????tore?te În Univers ? i ajunge pe rând toate stelele infinitului ?i miliarde de ani pe rând, Ins? tragedia lui Cezar se petrece mereu, f??? sfâr?it. Fraged? această tr?ie?te, dar pururi Într-un mediu nou. Pretutindeni ea e o clip? care nu este, devine, este, scade, nu este ". Aceast? idee Înseamn? pentru Eminescu mai mult: ea devine pretext artistic al medita?iei lirico-filozofice asupra existen?ei umane ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
le Întrez?rea „printre pleoape", colindând ??durile fermecate ale Ipote?tilor, aceste „pagini Înstelate" relev? că ?i celelalte topos-uri poetice care alc?tuiesc universul poeziei o multitudine de semnifică?îi artistice imaginile poeziei lui Eminescu „nu sunt În func?ie de gandire", „ci pur ?i simplu metafore", afirm? G. C?linescu. „Sfânt ochi de aur" ce „tremur? În nori", ivindu-se printre genele acestora din ochiul albastru al cerului, lumina stelelor „miruie" fruntea poetului „c-o raz? de vise", „c-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Povestea magului c???tor În stele), unind Între punctele orizontului arcurile de lumin? ale „globului sideral": „ O stea e un imperiu. " (Povestea magului c??? tor În stele) Lacul Moto: „Peisajul acesta e de bun? șam? alc?tuit dup? o aspiră?ie c?tre preistoricitate. Lacul În mijlocul codrului cu iarb? de jungl?? ?i c?prioare e o priveli?te pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei lumin?, Simte-a lui singur? țațe. " („ Las???i lumea... ") Este receptacul al durerilor, nelini? tilor, fr?mânt?rilor sufletului omenesc, este „oglindă lucie În care se r?sfrânge Ins??i solitudinea lumii"; asemenea poetului, „visând o ntreag? lume", tr?ie?te acelea?i nelini?ți: Tremurând cu unde-n spume Între trestie le fărm? ?i visând o-ntreag? lume Tot nu poate s? adoarm?. " Imagine simbolic? a unei naturi eterne, lacul „se p?trunde de chipul iubitei pe care Il reflect
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pare s? se trezeasc? din aceast? stare de lini?te, „tres?rînd", „leg?nându-se" În scântei de lumin?: „ Tres? rînd scânteie lacul ?i se leag??? sub soare ". (Fream?ț de codru) Apar?inând lumii „de poveste", a codrului, lacul tr?ie?te acela?i timp infinit al naturii. În poezia eminescian? „natură n-are ieri, nici azi" . Undele sale, cercuri succesive ale timpului, devin În felul acesta sugestie metafizic? a ritmului continuu În care se desf??oar? via?a Întregului univers
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri de flori" cât
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]